2,599 matches
-
ÎN SFÂRȘIT, IDENTIFIcat, luat În brațe ca un prâslea cel isteț din poveste, exhibat ca un fenomen prin lumea scriitorilor de la Academia Te rasa de Ion Minulescu și lansat, prin coloanele Noii Reviste Române, cu talentul său grav, răutăcios și singuratic, cu intuițiile sale juste și rapide de cronicar plastic sau teatral și cu verva lui pole mică, ce reuși să enerveze pe Duiliu Zam firescu și pe arhi tectul Petre Antonescu. [...] Am păstrat Închisă În amintire pulberea acestor ani Îndepărtați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
târguri cu hanuri pricopsite, unde te așteaptă pe masă puii fripți cu mujdei de usturoi și mămăliguță, udați cu vin profir „de la mama lui“, adică din via de din dosul casei. Ba nimerind uneori să stai de vorbă, pe margini singuratice de ape reci și repezi de munte, cu Însuși Dumne zeul cel bun și milostiv al rumânilor și să te ospătezi cu el, călugărește, din merindele tale, roșii și ardei grași, săltând veseli În răcoarea apei, Între pietre adunate la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i este permis să pătrundă și asta o umplea de ciudă, de amărăciune, o arunca în depresie. Tata, atras altădată de lecturi, de conversațiile intelectuale cu amicii la cafenea, nu mai manifesta acum nici un interes pentru asemenea îndeletniciri: devenise un singuratic și cu aerul său absent își petrecea tot mai mult timp în lungi peregrinări prin munții din preajma șantierului. În timpul preumblărilor, el își luase obiceiul de a vorbi cu sine însuși, de a se judeca și, de fiecare dată, la aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că Schubert s-ar pregăti voios pentru o nouă zi de lucru. Alții însă apreciau că este un adio socotind că este scrisă în pragul morții și se simte asta încă din prima temă, din ruptura, tăcerea și lungul tril singuratic din bas. Este de fapt ultima capodoperă a lui Schubert, care și-a găsit sfârșitul curând, în anul 1828. Radu Lupu a adus cu adevărat un omagiu lui Enescu, în primul rând prin faptul că a venit în Țară după
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
sau, cel puțin, așa mi se pare mie și, pe undeva, Îi și Înțeleg. Țin minte că așa era pe atunci, așa gîndeau oamenii În vremea aceea. Și de data asta e vorba de gladiatorul care se răscoală, de luptătorul singuratic care vrea să-și asigure un viitor mai bun, condiții mai bune și să fie apreciat pentru ce face. Dar ce s-ar fi Întîmplat dacă n-ar fi fost acești cîțiva oameni - ale căror familii puteau, În marea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ce vine se prevede greu, după toate aparențele. Vei avea nevoie și de multă putere, și de mulți nervi. Îți vor ajunge oare banii, ținând seama că plătiți așa de mult pentru cameră? Te sărută cu drag a ta foarte singuratică Mamă. Așa aș vrea să te văd măcar în vis! Augusta, din București, lui Pierre la Satulung 13 august 1954 Băiețașul meu, Primesc cu bucurie mâzgălelile tale dragi, cu toate că dincolo de ele mă privește un foarte simpatic, dar cam lipsit de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise. "Neagră ca un as de pică Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori spre limanuri cunoscute doar de ei, împinși de un măturoi uriaș, într-o învălmășeală cosmică, spre ținutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unul din puținele congrese mondiale netrase de păr n-a avut ambiția să comunice și să lase o urmă în viața omenirii, dovedindu-se sectar. Challengeul internațional al coafurii 1969 revine Comitetului artistic din Luxemburg. S-a dezlegat misterul Moitessier - singuraticul barcagiu care, lăsându-și baltă toate interesele, a părăsit cursa transoceanică organizată de Sunday Times tocmai după trecerea sinistrului Cap Horn, adică în momentul cel mai potrivit, renunțând la glorie și la premiul întâi, spre uimirea lumii și a nevestei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și anticonvulsivant. INDICAȚII: Hiperexcitabilitate nervoasă; insomnii; tulburări neurovegetative; hipertensiune arterială; hipertiroidie. MOD DE ADMINISTRARE: 2-3 comprimate pe zi. În caz de insomnie, se iau seara, cu ½ oră înainte de culcare, 2-3 comprimate o dată. 27 / 7 / 69: „Trișeria lui Donald Crowhurst, navigatorul singuratic plecat să facă ocolul lumii și dispărut la 10 iulie, a provocat o mare emoție în Marea Britanie. Într-adevăr, după cum arată un comunicat publicat de organizatorii cursei, Crowhurst a rămas opt luni în Atlantic. Mesajele sale radio erau trucate și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și ridicau în slăvi rolul femeii în societatea multilateral dezvoltată. Nu se poate uita nici condiționarea circulației mașinilor particulare, în zilele de duminică, după numărul lor, cu soț sau fără soț, ca și cozile isterizante de la stațiile de benzină. Acei singuratici curajoși care vorbeau despre aceste triste adevăruri puteau fi internați în clinici psihiatrice sau anchetați zile la rând de către Securitate. În vreme ce propaganda oficială îl considera pe Ctitor un mare iubitor al trecutului și istoriei noastre milenare, buldozerele comuniste construiau o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în Oprea Cârțișoara. Apropiindu-se încheierea anului școlariu 1899/1900 spre orientarea direcțiunilor școlare se dispun următoarele: 1. Esamenele se țin sub presidiul subscrisului după programa alăturată: 2. Conspectul școlariu cu datele statistice dimpreună cu conspectul despre materialul propus din singuraticele obiecte de învățământ să se afle în bună regulă pe catedra școlară. 3. Direcțiunea școlară dimpreună cu comitetul parochial și toți poporenii cari doresc înaintarea școlei sunt poftiți a asista la acest esamen, ceea ce să se publice poporului în sânta
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu m-a făcut să mă bîlbîi cînd a venit vorba despre ele. Min ciuna despre cărțile citite (de fapt, necitite) este o adevărată virtute a intelectualului. Este una din strategiile lui de supraviețuire./ Cît despre mine, am redevenit un singuratic, numai că acuma priveam lumea de pe alte poziții. De pe ce poziții ? în primul rînd, de sus. Noaptea, după ce ai mei se culcau, ieșeam pe balcon să fumez o țigară (deschideam ușa cu mare atenție și, pentru că făcea foarte mult zgomot
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
întărit convin gerea că eram un geniu neînțeles și m-a îndîrjit, cu atît mai mult cu cît omul repeta din trei în trei mi nute : „Nu te încrede în nimeni, decît în tine însuți, în nebunia ta ! ! Fii lup singuratic ! !“ (formulă pe care, desigur, o dată ajuns la Pitești, am notat-o în caietul cu ziceri filozofice). Biroul era întunecos, iar decanul tras la față și palid, cu ochii însă vii ; am avut instantaneu con vingerea că suferea de ulcer. Nu știu cum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe un căluț pe care i-l cumpăraseră însoțitorii săi și porni singur spre țara sa. Pe drum, se simți mult mai bine. Ajungând în provincia Guipuzcoa, părăsi drumul mare și o luă pe drumul de munte, care era mai singuratic. Înaintă puțin pe acest drum și văzu doi bărbați înarmați care veneau spre el (drumul avea o faimă proastă din cauza tâlharilor). După ce trecură pe lângă el, cei doi se întoarseră, urmându-l cu pași repezi, iar el fu cuprins puțin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
roșii ca la domnișoare. Ești surprinzător de politicos. Așa ar trebui să fie orice tânăr. - Îți mulțumesc mult de apreciere, zise Nicky. La momentul acela, el avea două varinate: să trăiască singur, să își petreacă timpul distrându-se ca toți singuraticii sau să își pună capul pe umărul acestei femei și invers. Să admire lumina lunii, să se hrănească cu zorile fiecărei dimineți, să miroase cireșii în floare și să meargă de mână, umăr lângă umăr împreună în viață. Ea își
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
uneori să facă reconstituirea din cenușa rece a căsătoriei dintre Nicky și Carmen, după obiceiul femeilor părăsite. Privi cu optimism înainte și zise: oricum lucrurile se vor aranja bine. Nu o să-mi fie niciodată mai rău ca la un strigoi singuratic. E ușor să greșești când te simți obosit de atâta așteptare. Trebuie să îți găsești locul meritat în societate și să fii gata să înfrunți ca orice altă ființă umană toate încercările vieții. Îi veni în minte un proverb de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înguste, garnisite de-o parte și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din lemn („Stradă în provincie”). Pavajul pietonal, copacii singuratici, felinarele obosite („Peisaj cu felinar”) întregesc compoziția în care monotonia este înviorata de siluete umane incerte aflate „în trecere”, de căruțele ori trăsurile trase de cai („Peisaj din Huși” - pp. 196, 219, „Mahala din Huși”), de serpentinele renumite ale căii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cuprinsă de tăcere, ca astăzi, co boară în mine calmul și, cum stau aplecată peste sugativa verde, dacă ar începe să se cearnă praf, cred că cenușiul ăsta fin, mărunt-mărunt, s-ar potrivi și m-ar acoperi cu o liniște singuratică, de culoarea veșniciei. Mă întreb uneori: am fost inconștientă? cum am putut să fiu de acord cu de spărțirea asta așa de lungă și acum lipsită de perspectiva de a ne revedea prea curând? Cum îți spun mereu - voi fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
buni și francezi răi etc.” <endnote id=" (517, I, p. 69)"/>. Tot În epoca interbelică, scriitorul evreu F. Aderca susținea aceeași idee : „Fiii lui Israel, Întocmai tuturor popoarelor, sunt și inteligenți și netoți, și darnici și avari, și solidari și singuratici, și culți și ignari - Însușirile și metehnele fiind repartizate după legile hazardului care conduc Întreaga umanitate. Firește, anumite Împrejurări istorice și sociale au accentuat sau au diminuat unele caracteristici, Însă În esență evreii nu se deosebesc de ceilalți oameni” (510
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Brașov (1970 cu o poezie “Drumul” și în revistele ieșene “Cronica” și “Convorbiri Literare”. A publicat în toate revistele literare ieșene precum și în “Candela Moldovei”. „...Versurile lui Ion Boroda vădesc o experiență a scrisului și o sensibilitate aparte, de singuratic care își denunță singurătatea pentru a o depăși; stările din gama acesteia, melancolia în primul rând dar și reveria ori apatia sunt refuzate ca actualitate poetică”, sublinia regretatul scriitor Laurențiu Ulici în Revista “România literară” din 27 august 1981. “Paradoxal
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
frumusețea severă pe care o avea în Pacientul englez, dar, aici, severitatea lui n-are nimic romantic. Lumina din ochii lui e mornă, iar ce se întrezărește în spatele lor e gri și greu spiritul ducelui e o casă veche și singuratică pe o landă englezească, sub un cer de noiembrie. Atunci cînd își alege o soție pe Lady Georgiana Spencer (Keira Knightley) , el n-are decît un singur scop : să producă un urmaș. Nu face nici un efort să cîștige inima Georgianei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
amintit de fiul văduvei care s-a întors acasă de la poarta cimitirului, pentru că Domnul Isus îl înviase. Satul este locuit de arabi și cu greu am găsit casa unde se presupune că a locuit această văduvă, astăzi o mică biserică singuratică, cu ușa închisă, fără turlă și fără enoriași. Ne-a deschis o femeie, care ne precizează din start: “Eu sunt musulmană!” Tot ceea ce se poate vedea, sunt două tablouri ce prezintă învierea tânărului. A rămas un monument uitat și neprețuit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
aflat la poalele steagului. Și deasupra tuturor o lună înjumătățită, mare și luminoasă. Ieri am însoțit-o pe Dana când l-a dus pe Edy la doctor. Am luat contact cu peisajul urban al acestei așezări aflate în afara metropolei. Case singuratice sau însingurate. Probabil că lumea aici nu comunică pentru că inclusiv clădirile par a nu dori să „dialogheze” unele cu altele. Spațiile dintre case par pustii, nu vezi decât mașini și atât. Oricum, aici nu vei vedea în mod cert vânzoleala
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și azi cred că i-ar șoca pe unii critici conservatori. Nu era nimic realist, nici În decor, nici În mișcare. Atmosfera era aceea a unui coșmar visat de un pribeag (evident, eu - Ion Nebunul), care vine din stradă, fluierând singuratic, urcă pe scenă, deschide cortina și Își imaginează piesa... În clasa a VII-a lucrasem În timpul anului școlar la un proiect cu Scrisoarea pierdută și avusesem și acolo o idee năstrușnică: țineam morțiș că nu trebuie să se râdă. Tratam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că o lovitură ce părea atât de amenințătoare putea fi În realitate benefică, un fel inedit de educare a trupului, care devine instantaneu mai puternic, mai viguros. Mai târziu, la masă, când am vrut, mort de foame, să atac pruna singuratică din ceașcă și fiertura de orez, am fost atenționat că trebuie să aștept ca Întâi să dau socoteală de cât am muncit. Și În zen se practică zicala: nu muncești, nu mănânci, chiar dacă uneori munca ia forme invizibile. În plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]