3,912 matches
-
violență amestecată cu o spaimă superstițioasă, tribunul strigă: Acum scufundați corăbiile vrăjite, dați-le la fund! Nici o așchie să nu mai rămână la suprafață. Porunca împăratului! Oamenii se grăbeau mai tare decât el; furioși, gâfâind din cauza oboselii și a gândurilor sinistre ce le invadau mintea, distruseră chilele corăbiilor cu lovituri de secure și le scufundară; la sfârșit, aruncară în apă uneltele lor contaminate de maleficiu și săriră ușurați pe uscat. Ascunși în tufișurile de pe dealurile din jurul lacului, mai mulți țărani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
temporar și mărită de ultimul împărat din dinastia Julia Claudia, numit peste secole Nero. Înspăimântătoarele legende medievale despre împăratul omorâtor de creștini, sinucigaș și damnat, o fantomă ce nu-și găsea liniștea, au făcut ca locul să dobândească o faimă sinistră. O mare parte din zona respectivă a fost folosită pentru construirea edificiilor creștine de pe colina Vaticanus. În cele din urmă, rămășițele vilei au fost îngropate sub alte construcții: un solemn cryptoporticus, fragmente de mozaic în câteva pivnițe, o galerie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Hadrianus, iar apoi a căzut în părăsire. A devenit fortăreață în vremea casei de Aragon, însă aveau să treacă cinci secole până să fie transformată în magicul Muzeu al Mării Tireniene. Lacus Averni. Fascinația exercitată de mitul cu privire la acest lac sinistru era atât de mare, încât, după unsprezece secole, un om al Bisericii, Gervasius de Tilbury, profesor de drept canonic și călător pasionat, a scris că “în fundul apelor lui otrăvitoare“ se puteau zări porțile de bronz ale infernului. Mai târziu, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
realiză că luminile intermitente, roșu cu albastru, se vedeau dinspre Central Park West, zona în care casa lui Rhyme era localizată. Ei, haide, încercă ea să se liniștească, de vină e doar imaginația ta, alimentată de amintirea imaginii acelui Arlecchino sinistru de pe steagul de la intrarea în cortul Cirque Fantastique din parc, a actorilor mascați și a ororilor săvârșite de Magician. Toate astea o făceau să fie puțin paranoică. Înfricoșător... Las-o baltă. Mutând sacoșa cu mâncare cubaneză foarte condimentată dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
păsa. Era de părere că magia este mai interesantă atunci când ai de-a face cu un factor de risc. Obișnuia să spună că magia trebuie să fie ca un fier încins, care să-ți însemneze sufletul. Producătorul începu să râdă sinistru. Dar nu avem voie cu așa ceva în această industrie, nu-i așa? Așa că am vorbit cu Sidnez Keller - care era proprietarul circului - și am decis că trebuia concediat. Într-o duminică, înainte de primul spectacol al zilei, i-am spus directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să iasă din învălmășeală și găsise într-un final acest loc pentru a-și trage sufletul. Arlecchino se holba în continuare la ea de pe steagul în alb și negru de deasupra ei, pocnind la fel de tare din cauza vântului. I se păruse sinistru cu o zi în urmă; acum, după panica din cort - pe care chiar el o cauzase - părea respingător și grotesc. Reușise să evite în ultima clipă să fie strivită. Genunchiul și bocancul de care se lovise aparțineau unui bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
intervenție, spuse el, dându-și seama că își simțea capul foarte rigid vorbind în microfon. - E nevoie de toată lumea, șopti Sachs. Subsolul e al naibii de mare. Se afla acum sub Cavou, croindu-și drum pe coridoarele întortocheate. - Locul e atât de sinistru. Ca la școala de muzică. Înfricoșător... - Va trebui la un moment dat să scrii un capitol în cartea ta și despre cum să investighezi o crimă în astfel de locuri ciudate, glumi ea, simțind cum teama o cuprinde. Acum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
doar că, deși mă privea, n-a continuat. — La ce, la muncă? — Hmmm? — Vrei să spui că te gândeai la muncă? — Nu. La viață. Știi tu, îmi zâmbi rostind cuvintele, dar am simțit o ușoară urmă de răceală și liniștea sinistră care s-a instalat după aceea, deși nici unul dintre noi n-a vrut să și-o asume. Mă duc eu, dacă vrei, a continuat el. Ce să iau? — Nu, e în regulă. Nu știu ce trebuie, încă nu m-am hotărât. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pic la el când mi-a dat banii și trebe să recunosc că fusesem un pic rea atunci că nu-i răspunsesem și așa mai departe. Mă privea cu o expresie așa îngrijorată că nu mai părea, de fapt, așa sinistru - mai degrabă cum se uită mama când știe că mă doare și așa mai departe. Poate că, de fapt, chiar era doar un moș prietenos, care se simțea un pic singur. — Nu-i nimic, am zis și i-am zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
chestie. Ca atunci când mi-am luat NVCQ și mama a deschis plicu’ în care era certificatu’ și mi-a făcut poză cu el în mână. Arăta așa plină de iubire, serios, și așa mândră. Cam așa arăta și tipu’. Nu sinistru, nu cu ochi din ăia holbați oribil pe care-i au ciudații când se uită la mine, parc-ar vrea să mă lingă sau așa ceva. —Să te conduc spre casă, Stacey? Asta m-a neliniștit un pic, aveam instrucțiuni așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cât poate ea cu situația noului ei stomac și să se concentreze pe refacerea forțelor. Îmi doresc să nu fi fost atât de dispuși să-i dea liber: aș fi preferat să nu se mai întoarcă deloc la supermarketul ăla sinistru. M-am oferit s-o susțin (nu mă gândisem cum naiba aveam să mă descurc, dar știu c-am să mă descurc), dar ea spune că vrea să muncească și că trebuie să-ncetez să mă mai amestec. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
făcut să mă cam jenez pentru el - era așa, un fel de revelație, dacă mă-nțelegeți; arăta foarte stupid, ca văru’ meu cu nevoi speciale. Așa că m-am gândit că mai bine zic ceva, că atmosfera din cameră devenea cam sinistră. — Bine, speram să te bucuri pentru mine, Charlie, am zis io. Am fost foarte surprinsă, că n-am crezut niciodată c-aș putea să am un copil - nu cu toate problemele mele și alelalte. Da’ poftim. Ca să vezi, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pentru el. Jim zărise adesea banul de argint, strălucind ca o scoică, dar nu fusese niciodată În stare să ajungă la el. Jim puse moneda În buzunar și se uită În sus, la pereții umezi. O piscină goală avea ceva sinistru și Încercă să-și imagineze la ce ar putea folosi dacă nu era umplută cu apă. Îi amintea de cazematele de beton de la Tsingtao și de urmele Însîngerate lăsate de mîinile pușcașilor nemți Înnebuniți pe pereții chesonului. Oare urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Își sprijini capul de pieptul domnului Maxted. Străfulgerările aerian umpleau stadionul și Îi Învăluiau pe deținuții adormiți În giulgiuri de lumină. Vor lua oare parte cu toții la construirea unei uriașe piste de aterizare? În mintea lui, zgomotul avioanelor americane declanșa sinistre prevestiri de moarte. Conjugînd verbele latinești și Închipuindu-și că rostește o rugăciune, adormi lîngă domnul Maxted și visă despre pistele de aterizare. 31 Imperiul Soarelui Un soare umed de dimineață umplu stadionul, reflectat În bălțile de apă care acopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Traversă orezăriile inundate, urmînd malul de pămînt al unui șanț de irigații. Chiar și aici, la peste un kilometru și jumătate la vest de rîu, combustibilul cargourilor eșuate se strecura prin golfulețe și canale, acoperind orezăriile inundate cu o strălucire sinistră. Jim se odihni pe drumul ce Înconjura aeroportul, apoi trecu prin gardul de sîrmă și merse pînă la cel mai apropiat avion abandonat. Departe peste aeroport, sub turnul masiv de antiaeriană al pagodei Lunghua, erau hangarele și atelierele bombardate. CÎțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
condițiile vieții și a destinelor. Petru Maier-Bianu nu pictează cu o singură culoare neagră, nu biciuie cu slogane, nu caracterizează, ci arată totul, dar totul - binele și răul așa cum au fost. Adesea, de cele mai multe ori, tragic. Dar și În condițiile sinistre ale obsedantului deceniu și a „epocii de aur”, În centrul cărții se află cautarea fericirii, care lasă În textul operei o amprentă cu totul specifică. Viața se opune regimului dictatorial și asta produce Încîntare. Tragediile consumate rămîn tragedii, victoriile particulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dimineață senină de vară și că dincolo de grădini și de blocuri aș putea să văd răsărind, munții. Până atunci am să scriu pentru aia mică o poveste cu doi delfini care se iubeau.” Privește În continuare pe fereastră la blocurile sinistre și la ceea ce el a numit grădini. Maidanul chelit de iarbă din spate de la ghenă. Afară, pulimea, ăia, viermii, poleiți În aur se zvârcolesc În epoca cu același nume. TU În ea. Trăind degeaba. În rest, doar un șir lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
doar cerul din care mantaua roșie se coborî În liniște și atinse caldarâmul, lin, ca o statuie de piatră incandescentă. Din mâneci Îi ieșiră doi clești uriași de rac, din guler, un imens cap cu ochi diabolici, cu două mustăți sinistre. Se așeză În spatele lor și Începu să le reteze capetele, unul câte unul. Nu era nici acrobație, nici pedeapsă. Era, cred, altceva. Nu se auzi nimic. Doar Într-o vreme, miorlăitul unui motan Într-o curte sărăcăcioasă, apoi departe, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Astăzi, Țăpăligă taie porcul. Îl ajută măcelarul Mardare de la Hală și copiii lui care sunt excavatoriști. Pe excavatoare cu șenile ca alea de pe moneda de zece lei. E hărmălaie mare. Trântesc porcul jos. Se zbate disperat În mâinile lor. Guiță sinistru a moarte și Îndurare. Măcelarul Mardare Îi Înfige cuțitul lung În gât și apasă adânc, În jos, spre inimă. Sângele curge șiroaie Într-un lighean. Lenuța tebecista vine iute cu o cană de tinichea. O umple cu sânge. Zbiară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Scânteia. E de-ajuns o scânteie ca să izbucnească focul. Asta ar mai lipsi pe căldura asta. Și dacă totuși izbucnește, oricine poate face apel la numărul 08. Pompierii sunt mereu la datorie și În cinci minute sosesc prompt la locul sinistrului. La fel ca și pompierii voluntari, care s-au apucat să stingă vara cu șpriț la restaurantul-bodegă Pucheni, din apropierea cinematografului Munca, vizavi de Oficiul Poștal nr. 29. Mai bine ar pune ban peste ban și și-ar cumpăra paltoane, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe Polixenia, o colegă de clasă, iar peste toate astea dragostea ta pentru chimie este de neclintit. Dimineața, În zori, când te pregătești să mergi spre uzina Republica, la practică productivă, urlete de moarte te scot din minți. Un guițat sinistru ca un ferăstrău mecanic trecând prin piatră. Vecinul tău de peste drum taie porcul. Pentru a doua oară În viața ta, vezi cum se taie un porc la oraș. Patru haidamaci Îl țin cu putere și-i fac felul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
rușine că stai cu spatele atât de aproape de ei și, fără nici un motiv, o iei la fugă În timp ce ei strigă să te oprești, tu fugi, fugi mâncând pământul, ca un cal nebun, mușcat de viespe, sfâșii toamna cu un șuierat sinistru ca o furtună. Toamna, În care Plenara C.C. al P.C.U.S. Îl desărcinează pe Nikita Sergheevici Hrușciov din toate funcțiile și Îl alege pe Leonid Ilici Brejnev În funcția de prim secretar al C.C. al P.C.U.S., este toamna În care Mihaela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de „Tovarășa Elena Ceaușescu, mamă iubitoare...”. Pe asta o spune o fetiță plăpândă cu ochii pierduți de spaimă. Tatăl dus de fericire. Ți se pare nedrept ca acest copil să fie chinuit În timp ce al tău scapă doar cu un Coșbuc. Sinistră angoasă, acest soi de nedreptate. Înăuntru frig, afară frig, În suflet frig. Vă Întoarceți acasă toți trei. Doi oameni mari, un bărbat și o femeie, ținând de mână un copil care nu conștientizează că este șoim al patriei. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de mare Încât să poată amândoi să vadă prin ea. Când ochii li s-au obișnuit cu lumina, se abținură cu foarte mare greutate să nu strige de frică. În cadrul ușii stătea un schelet Înalt de doi metri care rânjea sinistru. Un fior Îi trecu lui Ruby de-a lungul spinării. Era atât de Îngrozită Încât nu putea să mai gândească cum trebuie. Știa că nu aveau voie să facă dragoste aici. Acum erau pedepsiți pentru fapta lor. Oricât de exagerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spun niciodată copiilor mei. O făcusem în parte pentru ei. Așa că de ce să îi spun acestui străin, acestui nepoftit care se ținea de mine ca scaiul? Sunt. Dădu din cap. Dar nu sunt credincios. Își depărtă buzele într-un zâmbet sinistru. — Nu am întrebat dacă sunteți credincios. Se apropie mai mult. Am simțit din nou mirosul de naftalină și gustul prăjiturilor. —Spuneți-mi, o să vă mai întoarceți? Avem nevoie de bărbați ca dumneavoastră. —De bărbați ca mine? —De minyan. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]