5,963 matches
-
demodat arăta "ca un tată." Cauza tragediei lui Ladima este sărăcia, el fiind obsedat de lipsa de bani. Nu putea merge în aceeași lume cu femeia pe care o iubea pe atunci: Sinuciderea lui Ladima este privită diferit: Fred consideră sinuciderea ca urmare a vieții mizerabile, vulgare, procurorul care anchetează crede că din cauza doamnei T., deoarece scrisoarea sinucigașului îi era adresată acesteia. Ciobănoiu susține că prietenul său își pierduse credința în Dumnezeu, neputându-se ridica deasupra mizeriei cotidiene. Ladima este un
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
costă ? Am pus copilul pe spate și-i flexez piciorușele în ritmul unui studiu pentru pian al lui Liszt. Îi place. Toma continuă să mă bată la cap. Și-așa e patetic să termini un roman cu o scenă de sinucidere. — Bag scena la început. Scriu totul în retrospectivă. Tu nu înțelegi cât de nefericit ești ? Uită-te și tu la viața ta!! Copilul râde. — UITĂ-TE LA VIAȚA TA ! ! ! Pe moment Toma dispare din cameră, iar eu și copilul ne
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
otravă, nici arme, gloanțe sau cuțite, nici pete de sânge. În încăpere, în afara unui borcan, a unui bol care se spărsese și rămăsese pe podea, totul era în perfectă ordine. Poliția nu poate spune dacă a fost crimă sau sinucidere. Tu, Ana, jurnalisto, crezi că ai putea face ceva, pentru a dezlega misterul? (Stau să mă gândesc și eu. Ați auzit doar că e o ghicitoare pentru jurnaliști. Iar eu sunt jurnalist, nu-i așa ? Chiar, de ce or fi murit
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Apoi a început războiul, și acele obiecte distrugătoare au fost folosite la dărîmarea celor necesare. Creatura a profitat prin înlocuirea ambelor. Cu cine a luptat consiliul? — S-a divizat în două și a luptat contra lui însuși. — Dar asta-i sinucidere! — Nu, comportament obișnuit. Partea eficientă mănîncă partea mai puțin eficientă și se întărește. Războiul este doar o manieră violentă de a executa ceea ce oamenii fac fac de obicei calm în timp de pace: întrebuințînd cealaltă parte ca hrană, încălzire, mașinărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mine. Sunt ruinat. N-am nici o speranță... Nu mai am nici un ban... Trebuie să mă sinucid. Toți mă urăsc... mă urăsc... mă urăsc..." Milioane de oameni neintegrați se gândesc iar și iar la asemenea lucruri, fără să ajungă vreodată până la sinucidere. Era o problemă de intensitate continuă și de acel înfiorător dezechilibru care-i pândește pe cei căzuți din înălțimile integrării în hăurile disperării. De ce să mai trăiesc... La ce bun... sunt fără speranță.., să mă sinucid..." În timpul primei ore gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și de pe stratul la care ajunsese, unul stătea pe argilă, altul pe nisip, treaba lor; i-am mai vorbit despre un sculptor inexistent, numit Heraclitoris, a cărui bunică locuia pe o vale arsă de soare, și despre un proiect de sinucidere colectivă în care murim toți pe o plajă, ne dăm cu pantoful în cap. „Există totuși o compensație“, spuneam, „dar ea se află în vestiare, acolo unde dăm nume noi acelorași străvechi și jalnice erori“, și așa mai departe. Astfel
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
roi lăsat să zboare într-o zonă unde se aflau linii de înaltă tensiune au fost cuprinse de panică, atacându-se reciproc și ucigându-și matca. Ele s-au refugiat apoi în stupi, unde au procedat la un fel de sinucidere colectivă, prin asfixiere, astupând toate găurile prin care ar fi putut pătrunde aerul. 11. În seara aceea, poate pentru că mă văzuse necăjit, Zenobia și-a amintit de jocurile noastre și mi-a cerut hârtie și creion. I le am dat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-l lua cu el. Mi-am spus că poate ni-l lăsase nouă, cine știe, sau poate îl găsise Zenobia, la plecare, și-l mutase la noi ca să-mi atragă atenția... Jos, în fața blocului, se adunaseră câțiva oameni, vorbeau despre sinuciderea unei fete. Portarul povestea pentru a nu știu câta oară cum o găsise el, zdrobită de ciment, când se dusese să curețe luminatorul. Ca de obicei în asemenea împrejurări se discuta aprins și se dădeau o sumedenie de amănunte. Astfel
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Persu“. În ceea ce mă privește, deși evitam să mă gândesc la legătura mai mult sau mai puțin demențială care ar fi putut la fel de bine să existe și să nu existe între tânguielile nocturne ale lui Petru, viziunile mele și tragica sinucidere a unei fete necunoscute, am avut din prima clipă convingerea că numele mic al acesteia nu putea fi decât Nathalia... * Un trandafir presat, pe care îl dăruise cu un sărut Greta Garbo, a fost vândut la licitație... 16. Din dimineața
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mine. Sunt ruinat. N-am nici o speranță... Nu mai am nici un ban... Trebuie să mă sinucid. Toți mă urăsc... mă urăsc... mă urăsc..." Milioane de oameni neintegrați se gândesc iar și iar la asemenea lucruri, fără să ajungă vreodată până la sinucidere. Era o problemă de intensitate continuă și de acel înfiorător dezechilibru care-i pândește pe cei căzuți din înălțimile integrării în hăurile disperării. De ce să mai trăiesc... La ce bun... sunt fără speranță.., să mă sinucid..." În timpul primei ore gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
control, întreaga navă, cu pereți cu tot. În felul acesta, monstrul nu ne-ar mai putea scăpa. Dar o astfel de operațiune ne-ar lua vreo cincizeci de ore. Așa cum am mai spus, o energizare necontrolată ar însemna o adevărată sinucidere. Se cuvine, de asemenea, să avem în vedere un factor pur uman. Dacă monstrul ne va ataca, o va face împins de dorința de a pune gheara pe unul dintre noi. Or, fiecare din noi vrea și trebuie să supraviețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spuse el liniștit. Cu ce vă putem servi? Fara simți o ușoară îmbujorare. Sperase că nu va suferi umilința de a fi recunoscut. Dar acum, această teamă trecuse și el rămase mai departe dârz. Lucrul cel mai important în problema sinuciderii era ca înmormântarea să n-o coste prea mult pe Creel. Nici cuțitul, nici otrava nu puteau satisface această cerință fundamentală. - Aș vrea o armă, spuse Fara, care să poată fi adaptată în așa fel încât să dezintegreze dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se aplică. Va să zică nu sunt... Încordat, aproape țeapăn, își termină gândul... Nu vreau altceva decât o armă care să tragă în autoapărare, dar pe care s-o pot îndrepta împotriva mea dacă trebuie... sau dacă vreau s-o fac. - A, sinucidere, zise bătrânul și făcu o mutră de parcă abia atunci s-ar fi dumirit. Dragul meu domn, n-avem nimic împotriva sinuciderii. Este privilegiul dumneavoastră personal într-o lume în care, de la un an la altul, avem tot mai puține privilegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
autoapărare, dar pe care s-o pot îndrepta împotriva mea dacă trebuie... sau dacă vreau s-o fac. - A, sinucidere, zise bătrânul și făcu o mutră de parcă abia atunci s-ar fi dumirit. Dragul meu domn, n-avem nimic împotriva sinuciderii. Este privilegiul dumneavoastră personal într-o lume în care, de la un an la altul, avem tot mai puține privilegii. Cât despre prețul acestui revolver, el costă patru unități. - Patru... numai patru unități! se minună Fara. Rămase uimit. "Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nou: - Și acum, dacă aveți amabilitatea să vă scoateți vestonul, vi-l putem pune direct în toc. Fara se supuse mașinal. Era prea uluit să-și dea seama că peste doar câteva secunde avea să iasă din magazin echipat pentru sinucidere și că acum dispăruse orice obstacol din calea morții lui. Lucru ciudat, era destul de dezamăgit. N-avea cum să explice, dar, într-un fel sau altul, în fundul inimii lui stăruise speranța că aceste magazine ar putea... ar putea... ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
le comercializeze și să împartă banii. La numai câteva ore, oamenii încep să moară. ― Criminală? ― Nu, nu ea i-a ucis. Pentru a nu declanșa însă o anchetă care ar fi dus la descoperirea pânzelor, înscenează pentru prima victimă o sinucidere, pentru a doua... Maiorul se opri râzând încetișor. Râsul cu ochi subțiați și lucioși îl făcea să pară dintr-o dată foarte tânăr. ― Spuneți-mi, cum ați ascunde un cadavru într-o locuință ce urmează să fie percheziționată de Miliție? ― A
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
poveste cu ciori și pitpalaci de aur... Unde-i logica? Sânt nebun? Ce se întîmplă?" Râse multă vreme, îndesat până simți că i se face rău. " Criza! Dacă nu fac rost urgent de morfină, partida e pierdută!" CAPITOLUL X O SINUCIDERE ROMANTICĂ Lampa încovoiată cu o căciulă de tablă verde și gât inelat lumina masa și mâinile lui Cristescu. Trapul rezemat de spătar se ascundea în întuneric. Privind degetele lungi, nervoase de chirurg sau de cartofor, Azimioară încercă sentimentul că există
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se uita la el cu gura căscată. Dintr-o dată, chipul i se schimonosi oribil devenind vânăt și o expresie de groază i se înfipse în ochi. Își duse mâinile la gât, gemu fără aer și se prăbuși. CAPITOLUL III O SINUCIDERE MĂSLUITĂ Li se tăiase răsuflarea, aproape nu îndrăzneau să se miște. ― A murit? întrebă înspăimîntată Melania Lupu. Valericăi Scurtu îi clănțăneau dinții. ― E o glumă! Țipă isteric: Imposibil! Abia acum câteva minute era zdravăn, sănătos. Nu cred!! Matei se ridică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
declară sibilic Popa. Ținea ochii în pământ și clătina rar din cap: ― Uneori nu mai înțeleg nimic. Maiorul îl privi atent. ― Vă referiți la ceva anume? ― Nu... Vorbesc în general. ― Apropo de soții Panaitescu. Raportat la modul lor de existență, sinuciderea, actul în sine mi se pare nefiresc. Mai corect spus, inexplicabil. Grigore Popa ridică sprâncenele groase descoperindu-și ochii vârâți în fundul capului. Avea pleoape cafenii. ― De ce? ― Oamenii aceștia iubeau viața. Într-o manieră cam excentrică, de acord, dar o iubeau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să fiți atent. Foarte atent... * Se întîlni în hol cu Azimioară. Locotenentul admira scrinul, mângâind cu buricul degetelor florile sculptate în lemn. ― O piesă admirabilă, șopti. Deștepții ăștia și-au bătut joc de el. ― Ceva nou? întrebă Cristescu. ― Deocamdată nimic. Sinucidere clasică. Întoarse capul. Ușa de la odaia Valericăi Scurtu era întredeschisă. Maiorul ar fi pariat pe orice că femeia supraveghează holul. Privirea îi alunecă spre camera sculptorului. Clanța se mișca abia simțit. Un ochi negru cercetă încăperea, apoi dispăru. Cristescu râse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
excentric. Soții Panaitescu aveau o tendință ușor anarhică de a vedea lucrurile. Au rămas ca și alții la superstiția liber profesionismului." N-am condică, n-am șef, îmi iau concediu când vreau..." Oftă: Toate astea nu par deloc motive de sinucidere. ― Absurd! repetă Matei. Contestați însăși evidența! ― Evidența, surâse Cristescu, sau poate numai aparențele. Azimioară îl aștepta pe un scaun în fața scrinului. ― Ați isprăvit? se interesă maiorul. ― Da. În câteva minute sosește ambulanța să ridice cadavrul. Materialele sânt deja la laborator
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mod curios nedespărțiți, pentru că el lipsea aproape toată ziua. Dar când îi vedeai împreună, simțeai că pentru fiecare celălalt e singura ființă care contează. Mai mult decât dragoste... Obrajii doamnei Lupu se împurpuraseră, părea extrem de tânără. ― Tocmai în acest context, sinuciderea lui Panaitescu rămâne fără explicație... ― Fără explicație? Melania Lupu îl privi cu ochi limpezi, de cristal. De ce? Maiorul se simți brusc obosit. Motanul se cățărase pe pervaz privind amiaza înaltă, străpunsă de un soare înghețat. Silueta neagră se detașa precis
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dom Matei. N-a avut parte de nimic. O viață goală, inutilă. Unde se duc viețile goale, inutile?" " N-a știut să se păzească, gândi Grigore Popa. Lucrurile se complică. Doi morți în mai puțin de 48 de ore. O "sinucidere" și... Și ce?" "Ai să faci față și de astă dată, draga mea, gândi Melania Lupu. Sânt convinsă." Trecu o mașină. " Mi-ar plăcea să visez, dar nu visez, gândi Doru Matei. Ce departe au rămas toate... Am impresia că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bîzdîganie îți mai trece prin minte? Ce-ai mai scornit? Melania Lupu își ridică ochii limpeziți de lacrimi. Aveai sentimentul unui cer clătit după ploaie. Întrebă plină de naturalețe: ― Unde o vom ascunde pe... Valerica? Vă dați, sper, seama... Două sinucideri la un interval atât de scurt nu pot convinge pe nimeni. Matei rămase cu gura căscată. ― Am impresia că trăiesc un coșmar, declară sculptorul. Barba îi crescuse, arăta sleit, dar se liniștise. " Nu ești departe de adevăr", reflectă Grigore Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înghiți bomboana. ― Peste exact trei zile, sosește domnul Van der Hoph. Are un avion care aterizează la 9 dimineața. Până atunci însă trebuie să ne descurcăm singuri. ― În consecință, rânji Grigore Popa, ce facem cu trupul neînsuflețit al domnișoarei Scurtu? Sinuciderea cade! Matei săltă din umeri și spuse aiurea: ― Moarte naturală! Bătrânul dădu din cap edificat. ― Orientalii au un proverb: Decât un filozof mort, mai bine un măgar viu. ― Adică? ― Se înșală! Se înșală lamentabil! ― Aha! înțelese sculptorul. Dar despre măgari
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]