2,408 matches
-
altă lumină de regimul sovietic. De fapt, după 1918, liderii sovietici se așteptau ca revoluții asemănătoare să izbucnească și în alte țări. Principala lor speranță era Germania, care era cel mai avansat stat industrializat de pe continent și care, prin Partidul Social-Democrat, avea cel mai puternic partid muncitoresc din lume. Ideologia sovietică, care va fi prezentată amănunțit într-un capitol ulterior, propovăduia marxismul drept doctrina cu cele mai mari șanse de punere în aplicare în țările cu economii puternic industrializate. Așa cum am
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
încercare serioasă privind reconcilierea facțiunilor rivale. După revoltă, Tsouderos a fost înlocuit cu Sofoklis Venizelos, dar acesta a demisionat curînd în favoarea lui Ghiorghios Papandreou, care avea să devină principala figură politică a vremii. În mai 1944, Papandreou, care se considera social-democrat și fusese de acord cu suprimarea răscoalei de către britanici, a organizat o întîlnire în Liban. La conferința aceasta au participat douăzeci și cinci de delegați reprezentînd toate partidele politice importante și organizațiile de rezistență, inclusiv PEEA, ELAS, EAM și EKKA. S-a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fasciștii", ci o presupusă legătură ce implica trădarea de patrie cu Washingtonul ! Preluarea totală a puterii de către comuniști avea să se producă curînd. În august 1947 au fost desființate oficial atît Partidul Țărănesc cît și Partidul Liberal. În septembrie, Partidul Social-Democrat a fost obligat să fuzioneze cu Partidul Comunist, formînd Partidul Muncitoresc Român. În același timp a fost epurat Ministerul de Externe, care fusese mult timp un centru al punctelor de vedere tradiționale. Tătărăscu a fost înlocuit cu Pauker. Ultimul pas
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
populare, a întregului popor român". Mărturia participanților Sextil Pușcariu, Ion Flueraș -, arhivele consiliului pentru reuniunile pregătitoare de la Alba lulia ne ajută să surprindem măsura climatului de criză, incertitudinile, divizările, dezbaterile și extrema exaltare. Tendințele prodinastice sînt atacate de republicani, curentul social-democrat se lovește de curentul conservator. Pentru unii, prioritară este problema socială, pentru alții ea este condiționată de realizarea unității naționale. Este dezbătută problema unei autonomii transilvane în cadrul unirii cu Vechiul Regat. Dar Vaida subliniază că insistența acordată autonomiei poate să
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
este, cu toate acestea, total ruptă de o cultură politică și de mobilizarea concretă a stîngii: social-democrația, susținătorii poporanismului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, caută calea unei mai mari dreptăți sociale" și a unei garanții a drepturilor democratice. Partidul Social-Democrat, format din elemente care au refuzat în 1921 afilierea la cea de-a III-a Internațională, se restructurează în 1927 în jurul unor oameni ca Titel Petrescu. Partidul își are propriul ziar: Socialistul. Revendicările sale privesc respectarea exercitării libertății întrunirilor, a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
În fața ascensiunii extremei drepte, social-democrații sînt, în majoritate, deschiși pentru o cooperare cu național-țărăniștii. Ei rămîn însă foarte divizați, aceste împărțiri exprimînd alegerea alianțelor: alianță cu național-țărăniștii sau începînd din 1936 și 1938 cu comuniștii? În 1936, minoritarii din Partidul Social-Democrat se declară favorabili unei colaborări cu comuniștii în vederea unui front unic. Cîteva alte formațiuni autorizate sînt apropiate de partidul comunist: Frontul Plugarilor, Madosz, care reprezintă forțele de stînga ale minorității ungare, sub denumirea de Uniunea Muncitorilor Maghiari. Frontul Plugarilor a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
abrogarea reformei agrare din 1920 și reîntoarcerea marilor proprietari unguri, maghiarizarea forțată a populației. Exodul românilor fugind de ocupația ungară ar fi atins, după estimările românești, 500.000 de persoane. Studiile pun accentul cînd pe organizarea unei rezistențe comuniste și social-democrate, cînd pe o listă de martirizați care fac parte din toate grupurile sociale, de la intelectuali la țărani. Evreii din Transilvania sînt urmăriți: un numerus clausus este decretat încă din toamna anului 1940, apoi un numerus nullus. Adunarea evreilor în ghetouri
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de fractură se reducea la un raport între negru și alb, între comunism și anticomunism. Căderea regimului comunist în 1989 a permis limpezirea specificității angajamentelor fiecăruia dintre participanți. Există în România anului 1944 o alianță antinazistă între stînga comunistă și social-democrată, dreapta monarhistă, democrații liberali și național-țărăniști. A existat și o încercare eșuată a Germaniei de redresare a României lui Antonescu via legionarii expulzați și refugiați în Germania după 1941. Germanii formează un guvern legionar la Viena, pe 10 decembrie 1944
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
președinte al Statelor Unite, că persoane cu vederi reacționare precum Margaret Thatcher sau nulități precum John Major au condus Anglia; că Germania a fost condusă de Helmuth Kohl și neinspiratul său Partid Conservator; că Italia a fost guvernată de creștin-democrați și social-democrați care s-au dovedit a fi corupți, fiind urmați la putere de un magnat al mass-mediei ajuns acolo profitînd de dezgustul electoratului față de sistemul politic anterior; că nefericiții conservatori Brian Mulrooney și Kim Campbell au guvernat Canada; că banalul Boris
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a citit și a meditat în mod critic asupra scrierilor lui Sorel și Michels cei doi care, cu geniul lor specific, au asimilat cel mai bine concepțiile lui Le Bon. Acestea din urmă apar în centrul dezbaterii ce domină partidul social-democrat german. Înainte de Revoluția sovietică, el a servit ca model tuturor partidelor muncitorești. Iată problema dezbătută: care trebuie să fie raportul între partidul de clasă, conștient și organizat, și masa neorganizată, plebea sub-proletară, "strada". Evident, psihologul francez a atras atenția asupra
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
deja schițată dintre Marx și Lassalle, apoi dintre Lenin și Stalin. Știm că Marx a urmat simultan calea operei sale de teoretician al socialismului și de conducător al asociației internaționale a muncitorilor, implicat fiind în episoadele esențiale ale nașterii partidelor social-democrate din Europa. Nu are rost să-i povestesc viața, a cărei modestie și sărăcie lucie sînt bine cunoscute. În calitatea-i de revoluționar și-a făcut numeroși dușmani ducînd polemici necruțătoare pentru a-și apăra ideile și pentru a le
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
asemenea ajuta la consolidarea unui partid existent, deși și aceasta este dificil de stabilit. În Vest și în lumea a treia, unii dintre acești lideri au contribuit semnificativ la destinul partidelor pe care le-au condus: Brandt în cazul Partidului Social-Democrat German, doamna Thatcher în cazul Partidului Conservator britanic, Mitterand în cazul Partidului Socialist Francez, doamna Gandhi în cazul Partidului Congresului din India (în ciuda rupturilor acestuia) fiind între cele mai cunoscute exemple. Pe de altă parte, există numeroase exemple de conducători
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
partidelor vestice este realizat de R.S. Katz și P. Mair, Party Organizations: A Data Handbook on Party Organisations in Western Democracies, 1960-90 (1992). (151) Asupra democrației creștine, vezi R.E.M. Irving, The Christian Democratic Parties of Western Europe (1979); privind partidele social-democrate, vezi The Future of Social Democracy, ed. W.E. Patterson și A.H. Thomas (1986). Despre principalele partide din lumea a treia, vezi Political Parties in the Third World, ed. V. Randall (1988). Despre America Latină, vezi R.J. Alexander, Latin American
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Partidul Comunist a rămas cu adevărat o forță, deși s-a produs într-adevăr o decădere. Poate pentru a evita un declin și mai accentuat, acesta și-a schimbat numele în Partidul Democratic al Stângii și a adoptat o poziție social-democrată, în timp ce o minoritate s-a desprins și a format un partid comunist rebotezat. Nu s-a putut da nicio justificare satisfăcătoare pentru îndelungata putere a partidelor comuniste în aceste țări. Argumentul socio-economic nu este valid, dată fiind bunăstarea unora dintre
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
țările individuale. De exemplu, în Marea Britanie polarizarea celor două partide și îndeosebi mișcarea spre stânga a Partidului Laburist din anii '70 a înstrăinat un segment al electoratului, care a preferat să-și dea votul în favoarea Partidului Liberal. Crearea unui Partid Social-Democrat în 1980 a fost de asemenea o dovadă a acestei înstrăinări. Când Partidul Laburist a redevenit mai moderat, s-a produs o reîntoarcere la tiparul mai tradițional al sistemului bipartidist. Al doilea tip de explicație se concentrează pe tendințe mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
înainte de introducerea RP. În sfârșit, aserțiunea lui Duverger se bazează parțial pe afirmația ulterioară că RP duce la sciziuni în interiorul partidelor, o evoluție a cărei dovadă este rar întâlnită și neconcludentă. Acest lucru s-a întâmplat într-adevăr în partidele social-democrate danez și norvegian, dar nu datorită sistemului electoral, ci dezacordurilor asupra apartenenței la Comunitatea Europeană. Aceeași evoluție a avut loc pentru o vreme și în Marea Britanie din același motiv, și totuși aceasta are un sistem cu majoritate simplă, într-un
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Comunitatea Europeană în Marea Britanie, Danemarca și Norvegia la începutul anilor '70. De fapt, aceste referendumuri nu au rezolvat dificultățile cu care se confruntau partidele, iar în toate cele trei cazuri au fost urmate de separări în principalul partid laburist sau social-democrat. În același timp, grupurile par să joace un rol substanțial în provocarea și, potrivit unora, în manipularea referendumurilor, în special la nivel local și regional, așa cum s-a dovedit în cazul multor propuneri înaintate într-un număr de state din
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de remaniere periodică a cabinetelor. Contrastul dintre Suedia și Japonia este deosebit de puternic în acest context, din moment ce ambele țări au fost conduse timp de decenii de același partid și totuși diferențele în durata medie sunt considerabile. Miniștrii suedezi din guvernele social-democrate au fost în funcție în medie mai bine de opt ani, în timp ce în Japonia, durata medie a fost puțin peste un an mulți miniștri și aproape întregul cabinet sunt înlocuiți în fiecare an. Caracteristicile culturale justifică și ele în parte
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai mult ca sigur, foarte controversată. Posibilul impact al guvernelor Concluziile au rămas așadar destul de vagi: ele privesc mai curând anumite caracteristici largi ale unor clase întregi de executive naționale, decât ale cabinetelor individuale. S-a putut stabili că guvernele social-democrate au într-adevăr, în multe privințe, un impact asupra vieții sociale și economice, deși uneori se afirmă că între partidele de guvernământ nu se mai poate detecta nicio diferență (Castles, 1982; Rose, 1984). Deși uneori se afirmă contrariul, guvernele militare
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
respingerii de către naționalisme a oricărei federații politice și al apatiei europene a populațiilor, vor devia și implanta construcția europeană pe teren economic. Ia astfel naștere o primă Europă, foarte redusă, pecetluită de reconcilierea franco-germană, cimentată de creștin-democrație și de partidele social-democrate. Iată etapele ei: 1948: Congresul Europei de la Haga și fondarea unei "Mișcări europene". 1949: Consiliul Europei. 1951: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO). 1954: respingerea de către Franța a proiectului armatei europene (Comunitatea Europeană de Apărare). 1957: Comunitatea Economică și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a da salutul hitlerist și a redeveni "Germania revanșardă". Mai mult, crearea unei Europe a oțelului și cărbunelui / a pieței comune nu este în ochii marxismului decît constituirea unei super-fortărețe a capitalismului, ceea ce mai curînd trădează decît maschează dulceaga mistică social-democrată și creștin-democrată. Așadar, însăși inima acestei Europe pare să fie intoxicată de nazism și capitalism. Această Europă fetidă este cu atît mai respingătoare cu cît Soarele roșu strălucește la zenit pentru mulți dintre europeni. URSS se sacrificase pentru a elibera
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în jur de 10% din votul popular, de regulă grație unor concesii doctrinare, putând juca uneori însă rol de arbitru când contribuie decisiv la formarea unei majorități de centru-dreapta. Într-adevăr, ideile și principiile liberale funcționează ca reper, inspirând partide social-democrate - guvernele socialiste din Franța au privatizat și descentralizat - sau conservatoare - ca Partidul Popular din Spania, artizanul unui miracol economic, sau alianța creștin-democrată CDU - CSU din Germania, cu bune rezultate economice în fieful tradițional, Bavaria, și în alte landuri în care
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
într-o perioadă ciudată (sfârșitul Războiului Rece și confuzia cultural-ideologică globală a anilor ’90, când multe poziții doctrinare și programe politice se redefineau), inclusiv prin atragerea unei noi generații de intelectuali străluciți cu sensibilități de stânga (socialiști, adică în principiu social-democrați, dar și foști comuniști), cum ar fi cei din jurul mișcării social-liberale La Troisième voie. Din vechea generație nu lipsiseră foștii marxiști deveniți anticomuniști (Furet însuși, Alain Besanșon etc.), în noua generație puteau încăpea deci și foștii animatori ai „noii stângi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
descompunerea culturii burgheze, exprimând ideologia capitalismului muribund, ajuns în faza imperialistă. Ca urmare, se cere respingerea neșovăitoare a tuturor „miasmelor” cu care Occidentul capitalist otrăvește sufletul. În România, sintagma r.s. a fost utilizată, se pare, prima dată de săptămânalul social-democrat „Șantier”, în 1935, însă literatură în spirit revoluționar de stânga apare mai ales în periodice editate, sub acoperire, de Partidul Comunist din România („Cultura proletară”, „Bluze albastre”, „Era nouă” ș.a.) sau influențate de acesta („Cuvântul liber”, „Manifest”, „Țară nouă” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
de la Congresul din 1965, care îl alege pe Ceaușescu în mod oficial drept secretar general al partidului, în locul lui Dej. La propunerea lui Ceaușescu însuși, partidul renunță la calificativul de "muncitoresc", sub care funcționa din 1948, când înghițise micul partid social-democrat, și își reia numele originar, de Partid Comunist, pe care îl adoptase încă de la înființarea sa din 1921. Marea majoritate a românilor nu s-a sinchisit atunci prea mult de aceste modificări, dar ele au reprezentat de fapt piatra unghiulară
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]