2,513 matches
-
murat! Nu zic eu bine, ginere?... Total descumpănit de această propunere cu pământul cumpărat de socru și trecut pe numele său, Virgil nu găsi pe moment nimic de spus, silindu-se să chibzuiască ce era mai bine să facă. Dacă socrului său i-ar fi venit ideea asta cu cinci-șase ani în urmă, poate că ar mai fi mers, dar acum... Răspunse scurt și cuprinzător, de parcă ar fi retezat vorbele cu o custure: O să te bage la pușcărie! Și-așa ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în urmă, poate că ar mai fi mers, dar acum... Răspunse scurt și cuprinzător, de parcă ar fi retezat vorbele cu o custure: O să te bage la pușcărie! Și-așa ești trecut la chiaburi... Nu e bine. Fără să se descurajeze, socrul Grigore îl asigură că nu era dracul chiar așa de negru cum i se părea și că păcat ar fi fost să lase să le scape din mână un pământ așa de bun, pe care aveau ocazia să-l cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
comuniștii la pușcărie, n-avea să rămână el multă vreme acolo, că aveau să vină americanii și să-l scoată. Ideea cu venirea americanilor îi era foarte dragă și lui Virgil, dar nu într-atât încât să-l lase pe socrul său să cumpere pământul și să-l treacă pe numele său. Și pe urmă, era de-a dreptul comic să te gândești că ei, americanii, doar atâta așteptau: să ajungă el, Grigore Gospodin la închisoare, ca să declare război comunismului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la închisoare, ca să declare război comunismului și să vină să-l elibereze ca pe un fel de erou național. De ce râzi, ginere?! se miră țăranul. Ce e de râs?!... Nimic. Mă gândeam, așa... Ia lasă, ginere, nu te mai gândi!... Socrul și ginerele se mai ciorovăiră vreun ceas, fără să ajungă la nici o învoială, după care, ajunși de oboseală, începură să caște și să moțăie cu nasul în paharele de trăscău. Atunci se schimbară în cămeșoaie de noapte, stinseră lampa, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în cap lui taică-tu! Cică să mai cumpere șase pogoane de pământ pe aici și să-l treacă pe numele tău... Păi ce, a căpiat?!... Vrea să ne bage pe toți la pușcărie?... 3 La câteva zile după vizita socrului Grigore, într-o duminică dimineață, pe când se întorcea de la cooperativă cu niscaiva cumpărături într-o plasă, Virgil se întâlni cu maica Agripina. Maica sosise cu autobuzul de la București și, mai înainte de a o apuca pe jos spre mănăstire, se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
copil. Dumnezeu să v-ajute! se închină maica cu evlavie, oprindu-se o clipă din mers. Uite că v-a dat doi copii, așa cum ați vrut voi... Așa e, doi copii am vrut, încuviință Virgil dând din cap. Despre vizita socrului Gospodin însă, el nu-i mai pomeni nimic, socotind că era mai bine așa; aflase și el că între maică și socrul său relațiile nu erau prea bune și, pe de altă parte, n-avea nici un chef să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
copii, așa cum ați vrut voi... Așa e, doi copii am vrut, încuviință Virgil dând din cap. Despre vizita socrului Gospodin însă, el nu-i mai pomeni nimic, socotind că era mai bine așa; aflase și el că între maică și socrul său relațiile nu erau prea bune și, pe de altă parte, n-avea nici un chef să-i mai istorisească și maicii despre planurile riscante și năstrușnice ale lui Gospodin în legătură cu pământul. Mariana de mult aștepta să mai treci pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
agraveze și mai mult situația. Că și de la cimitir putea să fie transferat undeva și mai jos... Ei, dacă ținea așa de morțiș să știe motivele îndepărtării de la radio, n-avea decât să-și amintească de faptul că avea un socru fost moșier ("De unde fost moșier?!" sărise el indignat. "Tata socrul n-a avut decât zece hectare de pământ, pe care le-a donat statului!"), că în timpul războiului luptase "cu arma-n mână" contra Uniunii Sovietice (aici Sever îi atrăsese atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să fie transferat undeva și mai jos... Ei, dacă ținea așa de morțiș să știe motivele îndepărtării de la radio, n-avea decât să-și amintească de faptul că avea un socru fost moșier ("De unde fost moșier?!" sărise el indignat. "Tata socrul n-a avut decât zece hectare de pământ, pe care le-a donat statului!"), că în timpul războiului luptase "cu arma-n mână" contra Uniunii Sovietice (aici Sever îi atrăsese atenția politrucului din sindicat că nu el decisese intrarea României în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai, după ce se întoarse de la serviciu, Sever avu surpriza să-i afle la el acasă, veniți într-o vizită inopinată, pe Ticu și pe fiul său, Victor. Era ceva vreme de când nu îl mai văzuse pe fratele cel mic al socrului său și, dând mâna cu el și cu fiul său, îi măsură cu ochi întrebători. Ce te miri așa, frate?... Nu l-ai mai văzut pe nenea Ticu? Uite că a mai venit și el pe la noi, dacă tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prin apropiere de gara Filaret și de Parcul Carol. De acea căsuță Mariana se arătase mai mult decât încântată: tot să trăiești acolo, în inima orașului, îngrijind florile din grădiniță, privind tramvaiele trecând prin fața casei și crescând copii!... Nu tu socri care să te țină din scurt, nu tu vecini iscoditori și clevetitori, ca cei de la țară. Trai plăcut de burghezi confortabili și pașnici! În buzunar, Virgil se întâmpla să aibă toți banii care le trebuiau ca să cumpere casa fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se datora nu doar gurii soției sale, care de câtva timp îl tot bătea la cap că numai la Vidra și doar la Vidra, cu toții împreună, și-ar fi putut găsi cu adevărat fericirea, dar și altor motive. De curând, socrul Grigore Gospodin, tot umblând să cumpere pământuri în stânga și-n dreapta și să-și dezvolte afacerile lui cu grădinăritul, dăduse de buclucul pe care-l căutase parcă cu lumânarea. Într-o noapte fu ridicat cu duba de acasă și, o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
măcar o dată gîndește! i-o reteză Arthus cu brutalitate. În mod oficial, mă voi preface că abia acum am descoperit că este fiica mea... - Nu pricep! - Asta nu mă miră. Armelle se văzu nevoită să-l potolească pe PM pentru ca socrul ei să-și poată continua raționamentul pe care era curioasă să-l audă: familia Kersaint avea totul de cîștigat, gestul acesta generos nu numai că putea servi aparențelor, dar, lucru și mai interesant, Ronan devenea astfel nepotul lui Arthus. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scumpul ăsta de Ronan este unicul moștenitor al familiei Le Bihan, Îmi va fi de ajuns, căsătorindu-l cu Juliette, să Încheiem un contract abil pentru ca bunurile și terenurile familiei să revină integral În mîinile noastre. Armelle Îl răsplăti pe socrul ei cu un zîmbet admirativ. - Bună mișcare, tată. - Așa e drept, ceea ce aparținea odinioară familiei ni se Întoarce. Draga mea Armelle, contez pe dumneata ca să organizezi totul cît mai bine, Închise discuția Arthus. PM rămase tăcut, spunîndu-și că, pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eram sigură că-și dăduse viața pentru mine. 24 Scrîșnetul strident al șurubelniței electrice - sunet necuviincios În acel loc Închinat liniștii - Îl făcu pe pescărușul cocoțat pe cavoul familiei Kersaint să-și ia zborul. Armelle Îi aruncă o privire Îngrijată socrului ei, căruia pălăria neagră Îi accentua și mai mult paloarea. - Ar fi fost bine să rămîi la castel Împreună cu PM, tată. Întoarse o privire mînioasă spre cei doi polițiști care asistau la deshumare. - Asta e pur și simplu profanare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
suferise efectul umidității, așa că trosni lugubru. Bătrînul se clătină. Încheieturile mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se aplecă Înainte ca să vadă ce anume Îl tulbura atît de tare pe socrul ei. Saci cu nisip. Trei saci odihneau pe satinul capitonat, cu urme de mucegai pe alocuri. Arthus era livid. Se uită la sacii cu nisip, apoi la cei doi polițiști care stăteau În fața lui. CÎnd vorbi, rostirea Întretăiată Îi trăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
picătură de sînge. - Friptură În sînge, tată, ce zici? Bătrînul Îl cercetă din ochi cu o ostilitate vădită, dădu la o parte farfuria cu un gest sec și se ridică greoi. - Mă obosești, Pierre-Marie. Armelle se repezi să-și ajute socrul, fulgerîndu-și soțul cu privirea. Acesta luă o Înfățișare fals pocăită. - Veșnicul conflict Între generații... Cred că știți ce Înseamnă, nu-i așa? zise el, adresîndu-li-se lui Philippe și Ronan... Și, fără să mai aștepte răspuns, continuă: - V-ați gîndit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
albastru. Cox avusese cinci prietene de la Vassar în același timp, dar a ales-o pe Lucille drept soție. A fost marea lovitură dată campusului sau, cel puțin, așa m-a informat ea. Ademenitorul soț al lui Lucille, adică viitorul meu socru, s-a dovedit a fi la fel de infidel pe cât a fost de plin de succes (în ambele departamente, s-a descurcat magistral). Dar, din câte știu, pe Lucille n-au deranjat-o niciodată flagrantele devieri de la drumul cel drept ale soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Minunea s-a Întâmplat În anul de grație 1946. A fost o nuntă mică: ceva rude, câțiva supraviețuitori ai războiului și primarul, un vechi client al Amaliei. Călătoria de nuntă a durat trei zile. O excursie la Vinț, la mormântul socrilor pe care nu-i cunoscuse, spunea Marta cu tristețe. O tristețe care nu o va părăsi niciodată și pe care el a luat-o ani În șir drept tandrețe, În timp ce ea nu era decât resemnare. În imobilitatea sa concentrată, Coriolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în Valea Dragonului, zise Amărășteanu. — Ți-au dat și ție atunci lot ajutător? se miră comandantul. Nu știam. Da, eram la prașila-ntâi. Însă acum... Sunt curios cui o să repartizeze lotul după mine. — Precis lui Dumbrăveanu, zise Aciobăniței. Are pe socru-său la „îmbunătățiri funciare”. I-l îmbunătățește și i-l dă. Amărășteanu căzu pe gânduri. Căzând pe gânduri, ochii îi căzură din întâmplare pe vitezometru. — Ia priviți, a scăzut mult viteza! spuse el cu însuflețire. Poate scăpăm. Comandantul se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fi mișcat pe zeul El. A doua zi, Laban s-a închis împreună cu zeii lui și n-a mai fost văzut până seara târziu. Atunci l-a chemat pe Iacob la el. În secunda în care Iacob a văzut fața socrului său, a înțeles că norocul se întorsese cu fața către el și a început să se târguiască cu curaj. - Tată, a zis el, numai lapte și miere. Pentru că ai fost așa de bun cu mine, eu vreau să iau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Cu cât treceau zilele și luna se micșora, parcă ieșeam de sub puterea lui. Iacob nu se mai ducea la coada caravanei, acolo unde Iuda păzea turma și nu se mai uita peste umăr să vadă dacă nu cumva îl urmărește socrul său. În schimb, începuse să se gândească la Edom și la întâlnirea cu Esau, fratele pe care nu-l văzuse de douăzeci de ani, din ziua când furase binecuvântarea tatălui lor și fugise. Cu cât ne îndepărtam mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plecă cu toți ai săi spre Țoar. Ginerii săi au crezut întîi că bătrânul se țicnise și n-au vrut să-l asculte. Numai când trecură pe lângă ei cei doi bărbați străini în veșmânt strălucitor, ginerii lui Lot își urmară socrul. Ceilalți oameni care trebuia să plece din oraș aflaseră de la Lot și s-au dus cu el. Mai era numai un bătrân cumsecade, Abraam, la care cei doi s-au mai dus. Când se apropiară de coliba lui, Abraam se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că se căsătorise cu o femeie dintr-o familie bogată și avea mai puține nevoi decât frații lui. Henry prevăzu probleme legate de această excludere - pe bună dreptate, după cum avea să se dovedească. Bob, care Își detesta dependența financiară de socrul său, protestă viguros, Împăcat abia când Henry se oferi să Îi cedeze 5 000 dolari din partea care Îi revenea. — Ești foarte generos, Îi spuse Katharine, auzind de gestul lui. — Nu știu de ce, dar cei din familia James se ceartă Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ei, nici unul dintre ei n-a putut să se împace cu gândul să vândă casa, pentru că toate amintirile lor cu Caitlin au legătură cu locul ăsta. Apoi bărbatul a apăsat de mai multe ori pe claxon, ca să-i anunțe pe socrii c-au ajuns. Susan s-a dat jos din mașină și s-a apucat să desfacă curelele de protecție ale scăunelului din spate, în care fusese instalată Milly. Femeia era adâncită în gânduri. Nu contează câte realizezi în viață, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]