2,462 matches
-
Virgil) Argetoianu (Hargetoianu, după documentele rămase), fără a fi posibilă stabilirea unei filiații documentate. Cea mai veche persoană despre care familia avea informații mai detaliate este Costache Argetoianu, care a trăit la începutul secolului al XVIII-lea și îl avea socru pe Mihail Cantacuzino, întemeietorul Mănăstirii Sinaia. Despre Costache Argetoianu, cronicarul grec Dapontes scria că era unul dintre boierii cei mai cu vază din Oltenia. Avea mai multe moșii, printre care Argetoaia (de la care se trage numele familiei), Breasta, Ișalnița și
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
găzduit armatele din prima și a doua cruciada; Trecând pe aici în timpul celei de-a treia cruciade, Frederic Barbarossa și cei 190.000 cruciați au văzut Belgradul în ruine. Capitala Regatului Syrmia din 1284 a fost dăruita lui Dragutin din partea socrului sau, Ștefan al V-lea al Ungariei. În urmă Bătăliei de la Mărită din 1371 și celei de la Kosovo Polje din 1389, Taratul Sârb a început să se spulbere când otomanii au cucerit partea de sud a teritoriului. Cu toate acestea
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
fost furtunoasă. În 1829, mai multe piese din bijuteriile ei au fost furate, iar ea și-a suspectat soțul de furt. Aventurile soțului ei a creat conflicte în mariaj; s-au separat până în 1843. La 7 octombrie 1840, la abdicarea socrului ei, William I al Olandei, Anna Pavlovna a devenit regină a Olandei. Ca regină, Anna a fost descrisă ca fiind demnă, maiestoasă și distanțată de popor. Ca regină mamaă a trăit o viață discretă. A fost mama viitorului rege William
Marea Ducesă Anna Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317527_a_318856]
-
care cea mai gravă a fost cea a Ciocănarilor ("les Maillotins") din Paris, în martie 1382. Unchii regelui se îngrijesc mai mult de interese personale decât de treburile regatului. Comunele flamande se revoltă împotriva contelui care nu este altul decât socrul unuia dintre regenții Franței, Filip cel Îndrăzneț. În bătălia de la Roosebeke (27 noiembrie 1382) flamanzii sunt zdrobiți. În 1384 moare Ludovic de Anjou învins în Italia și de atunci adevăratul conducător al Franței a fost Filip cel Îndrăzneț. Tot el
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]
-
Paleologul întruchipea puterea laică în Imperiu, Ioasaf Cantacuzino, în schimb, stăpânea mințile romeilor (folosindu-se, în primul rând, de acea mare forță care era Biserica). Mai mult decât atât, Paleologul, căsătorit cu Elena, fiica lui Cantacuzino, i-a recunoscut oficial socrului său dreptul la titlul de basileu-tată, și Ioasaf își semna scrisorile ca "Ioan, împărat și autocrator al romeilor, credincios întru Domnul Christos, rebotezat pentru dumnezeiescul cin călugăresc ca Ioasaf monahul". După spusele patriarhului Philotheos Kokkinos, după abdicare, Cantacuzino se bucura
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
început odată cu moartea lui August al II-lea al Poloniei, rușii l-au alungat pe Stanisław Leszczyński, alesul majorității electorilor și l-au înscăunat rege pe August II de Saxonia. Franța a fost atrasă în acest război deoarece Stanisław era socrul regelui Ludovic al XV-lea al Franței. Ana a patronat artele într-o manieră oarecum selectivă. A recrutat prima trupă de teatru permanentă, un grup de actori italieni de elită din care făcea parte și mama lui Casanova și i-
Ana a Rusiei () [Corola-website/Science/317670_a_318999]
-
ca Olga să facă o căsătorie dinastică, în special din cauza faptului că frații ei Alexandru, Maria și Alexandra se căsătoriseră cu parteneri regali nesemnificativi. Existaseră câteva căsătorii între membri ai familiei imperiale ruse și membri ai familiei regale Württemberg: viitorul socru al Olgăi, regele William I de Württemberg s-a căsătorit cu mătușa paternă a Olgăi, Marea Ducesă Ecaterina a Rusiei; unchiul patern al Olgăi, Marele Duce Mihail al Rusiei s-a căsătorit cu nepoata lui William I, Prințesa Charlotte de
Marea Ducesă Olga Nikolaevna () [Corola-website/Science/317705_a_319034]
-
lipsiți de alimente. Cu toate riscurile, în seara de 9 martie 1949, Spiru Blănaru, Ion Caraiman, Petre Berzescu și Iacob Cimpoca au coborât în satul Feneș, la casa lui Caraiman, pentru a încerca să se aprovizioneze. Au fost trădați de socrul lui Ion Caraiman, iar acesta a fost ucis în lupta scurtă care a urmat. Deși și-a golit încărcătorul armei automate și a aruncat o grenadă în timp ce încerca să fugă, trupele de Securitate l-au rănit și capturat pe Spiru
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
Independență. Două luni mai târziu Pedro a fost obligat să renunțe la tronul Portugaliei în favoarea fiicei lor Maria în vârstă de șapte ani. Leopoldina a murit la Rio de Janeiro în 1826 după un avort, în același an ca și socrul ei. Maria Leopoldina și Pedro au avut șapte copii înainte ca ea să moară în urma unui avort:
Maria Leopoldina a Austriei () [Corola-website/Science/317777_a_319106]
-
un singur fiu: Lennart, Duce de Småland și mai târziu Conte Bernadotte. La început, căsnicia a mers minunat. Maria a cumpărat o casă în Suedia, a adăugat suedeza celorlalte cinci limbi pe care le vorbea și a devenit populară suedezilor. Socrul ei, Gustav VI, aprecia "efervescența, șarmul și neconvenționalitatea ei." Ocazional se juca cu fiul ei; a scris o carte cu alfabetul ilustrat pentru Lennart care a fost ulterior publicată. Totuși, în cele din urmă, căsnicia s-a destrămat când Maria
Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei (1890–1958) () [Corola-website/Science/318030_a_319359]
-
Schwerin. Călătorea frecvent, își vizita familia în Rusia și petrecea mult timp peste graniță, într-un climat cald potrivit sănătății soțului ei, în sudul Italiei sau Franței. Locuiau la Palermo când s-a născut al doilea copil în 1882. Moartea socrului ei la 15 aprilie 1883 și accesiunea la tron a soțului ei i-a forțat să se întoarcă la Schwerin. La început i-a plăcut noua poziție de soție a Marelui Duce însă curând voia să se întoarcă în Italia
Marea Ducesă Anastasia Mihailovna a Rusiei () [Corola-website/Science/318052_a_319381]
-
inițial, ea și copii au stat la Casa Albă. Prințul Moștenitor Olav a plecat cu tatăl său, regele, în Marea Britanie, unde a lucrat cu guvernul în exil. În 1942 Prințesa Märtha a vizitat Londra pentru a participa la sărbătorirea aniversării socrului ei. După război, când s-a întors în Norvegia în 1945 a fost primită ca un erou și numită "Mama Națiunii". După o perioadă lungă de probleme de sănătate, Prințesa Märtha a murit de cancer la vârsta de 53 de
Prințesa Märtha a Suediei () [Corola-website/Science/318123_a_319452]
-
călătoriile ei în străinătate au făcut-o nepopulară și era descrisă ca fiind arogantă. În 1889, s-a îmbolnăvit de pneumonie iar medicii i-au recomandat formal să-și petreaxă iarna într-un climat mai bând. A avut conflicte cu socrii ei în legătură cu cheltuielile mari din străinătate. A dezaprobat puternic căsătoria dintre cumnatul ei, Prințul Oscar, și doamna ei de onoare, Ebba Munck af Fulkila în 1888. A fost descrisă ca fiind talentată din punct de vedere artistic. A fost fotograf
Victoria de Baden () [Corola-website/Science/318132_a_319461]
-
muzicală iar în adolescență, la curte, întorcea foile cu note pentru Franz Liszt. Compozitorii ei preferați erau Schubert și Beethoven. De asemenea, a fost descrisă ca fiind un călăreț plin de măiestrie. Victoria a devenit regină a Suediei după decesul socrului ei la 8 decembrie 1907. Ca regină, era prezentă în Suedia numai în timpul verilor însă ea încă domnia curtea. </ref> Victoria a aranjat căsătoria dintre fiul ei William și Maria Pavlova a Rusiei în 1908. A fost devotată muncii de
Victoria de Baden () [Corola-website/Science/318132_a_319461]
-
fiu, care a asigurat dinastia Bernadotte și a făcut-o populară. Nașterea a avut loc la Palatul Drottningholm, potrivit vechiului protocol al curții, cu membrii guvernului și ai curții prezenți în camera alăturată sălii de naștere, ca martori. În urma decesului socrului ei în 1859, cumnatul ei a devenit regele Carol al XV-lea al Suediei iar ea și soțul ei Prințul și Prințesa Moștenitoare a Suediei și Norvegiei. Cuplul a primit ca reședință Palatul Arvfurstens, unde Sofia și Oscar au trăit
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
și Prințesa Moștenitoare a Suediei și Norvegiei. Cuplul a primit ca reședință Palatul Arvfurstens, unde Sofia și Oscar au trăit liniștiți. Sofia a fost descrisă ca fiind calmă și contrlată, practică și sensibilă. Ea a avut o relașie bună cu socrii ei și cumnata Eugenie. Relația cu regele Carol și regina Louise a fost cumva tensionată. Sofiei nu-i plăcea frivolitatea de la curtea cumnatului ei și influența franceză pe care o vedea acolo. Până în 1861 Sofia a născut de trei ori
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
și congomen. Este clar că un anumit grad de corupție a existat tot timpul în armata romană. De la Dio Cassius avem o relatare despre un anume Valerius Flaccus, care furase bani din rația acestora pentru mâncare. Tacitus și-a lăudat socrul, Agricola pentru stoparea corupției în colecționarea furintuilor din Britania. Istoricul Sallustius a fost acuzat și el de corupție de către Ps. Cicero. O anecdotă spune că Galba, înainte de a deveni împărat, dădea pedepse celor ce storceau bani. Garda Pretoriană a căpătat
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
nevoit să se retragă după o încăierare cruntă cu turcii în urma căreia Nicoară este grav rănit. Pentru a-i păcăli pe urmăritori, grupul lui Nicoară pornește înspre vest, făcând un scurt popas la casa din Dăvideni a mazilului Andrei Dăvideanu, socrul pârcălabului Irimia Golia. Grupul rămâne acolo timp de câteva zile, până ce i se vindecă rana lui Nicoară. Între timp, mezinul Alexandru se îndrăgostește de Ilinca, nepoata mazilului. Apariția în sat a iscoadelor domnești grăbește plecarea grupului înspre nord. Grupul de
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Omar ( arabă : عمر بن الخطاب, transliterare : "‘ ibn Al- Ḫattăb, ‘Umăr fiul lui Al- Ḫattăb ", 579- 644), a fost unul dintre cei mai puternici și influenți califi musulmani din istorie și s-a numărat printre companionii profetului islamic Mahomed, fiind și socrul acestuia. L-a succedat pe Abu Bakr (632- 634), în calitatea de calif, fiind al doilea dintre cei patru Califi Bine-Călăuziți sau Ortodocși (arabă : الخلفاء الراشدون ) în august 634. Este cunoscut pentru natură să dreapta și pioasa,fiind un om
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
timp, puterea fusese preluată de regele Carol al II-lea al României. De la Berlin, Andreas Schmidt a fost numit reprezentant al "Hauptamt Volksdeutsche Mittelstelle" (VoMi), ca oponent al lui Wolfram Bruckner, care conducea Grupul Etnic German (ca "Volksgruppenleiter"). La cererea socrului său, Andreas Schmidt a reușit ca în primăvara anului 1940 să recruteze și să înroleze în SS 1000 de voluntari germani din România, în timp ce omologul său din Ungaria, "NS-Volksgruppenleiter" Franz Anton Basch a refuzat aceste recrutări pe teritoriul controlat de
Andreas Schmidt () [Corola-website/Science/319376_a_320705]
-
1883) și Prințesa Victoria Patricia Helena Elizabeth (născută la 17 martie 1886). Toți copiii au fost crescuți la reședința de la Bagshot Park în Surrey iar după 1900 la Casa Clarence, reședința din Londra. Prin căsătoriile copiilor săi, Arthur a devenit socru al Prințului Moștenitor Gustaf Adolf al Suediei, Prințesei Alexandra, Ducesă de Fife și Sir Alexander Ramsay. Timp de mulți ani, Arthur a menținut o legătură cu Lady Leonie Leslie, sora lui Jennie Churchill, în timp ce a rămas devotat soției. La 6
Arthur, Duce de Connaught și Strathearn () [Corola-website/Science/315622_a_316951]
-
24 decembrie la Palatul Regal din Berlin; două zile mai târziu, a avut loc căsătoria Fredericăi cu prințul Ludwig Karl. Sosirea Louisei la Berlin, capitala Prusiei, a cauzat senzație și a fost întâmpinată cu o mare recepție de către cetățenii orașului. Socrul Louisei, regele Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, a dăruit cuplului Palatul Charlottenburg însă prințul moștenitor și soția lui au preferat să locuiască la Palatul Paretz, situat în afara orașului Potsdam. Căsnicia a fost una fericită iar Luise era iubită
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
în luna de miere în Europa și în Orientul Mijlociu când a început războiul. Au fost reținuți în Berlin pentru scurt timp după începerea ostilităților. Irina a rugat-o pe verișoara ei primară Prințesa Moștenitoare Cecilie a Prusiei să intervină pe lângă socrul ei, Kaiserul. Wilhelm al II-lea al Germaniei a refuzat să le permită să plece însă le-a oferit posibilitatea să aleagă una din trei țări pentru a trăi pe durata războiului. Tatăl lui Felix a apelat la ambasadorul spaniol
Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315654_a_316983]
-
alături de bunul său prieten, Ion Creangă. [...] După plecarea lui la București, ieșenii au botezat acest tei Teiul lui Eminescu. [...] În cel de-al doilea Război Mondial, în Parcul Copou a fost lagăr, lagăr al românilor luați de pe stradă. Fostul meu socru a fost luat de pe stradă și a fost aici, în lagăr, și apoi a fost dus în Uniunea Sovietică. Învățătorii care erau în lagăr au făcut strajă teiului, pentru a nu fi tăiat." " În fața teiului se află un bust de
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
în perioada alegerii noului rege, de după moartea regelui Sigismund al II-lea. În perioada domniei lui Ioan Vodă (1572-1574), cetatea este cârmuită de Cozma Murgul și Ioan Caraghiuzel, apoi, în timpul războiului cu turcii din vara anului 1574, de Lupe Huru, socrul domnului. În cetate erau adăpostite Marica, fiica lui Huru și soția lui Ion vodă, împreună cu câteva familii de boieri și averile lor. La sfârșitul secolului al XVI-lea, Moldova devenise un principat tributar Imperiului Otoman. În acea perioadă, Imperiul Otoman
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]