2,419 matches
-
la aproximativ 100 °C, enzimele descompun amidonul în carbohidrați mai mici, cu o moleculă formată din 5-10 unități de glucoză. Unele variațiuni ale acestui proces încălzesc amidonul la aproximativ 130 °C sau mai mult de câteva ori. Astfel se îmbunătățește solubilitatea amidonului în apă, dar se dezactivează enzimele, așa că enzime noi trebuie adăugate în amestec după fiecare încălzire. În a doua etapă, numită zaharificare, amidonul parțial hidrolizat este hidrolizat complet până la glucoză folosind enzima glucoamilază provenită de la ciuperca "Aspergillus niger". Condițiile
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
fiind din acest motiv păstrat sub un strat de ulei. Datorită reactivitîții sale înalte, litiul nu este niciodată întâlnit sub forma brută în natură, fiind prezent totuși sub formă de compuși ionici. Este constituent al unor minerale pegmatice, însă datorită solubilității sale ionice, este prezent în apă oceanelor și obținut din saramuri și argile. Pe scală comercială, litiul este izolat electrolitic dintr-un amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Literatura de specialitate menționează că litiul (mai ales Li
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
se află în stare lichidă, fiind astfel singurul nemetal aflat în fază lichidă la temperatura camerei. Culoarea bromului este brună sau maronie. Bromul are un miros iritant. În condiții normale (0 °C, 1atm), densitatea bromului este de 3,19g/cm. Solubilitatea în apă este de 3,5% la 25 °C. Bromul este solubil în orice proporții în solvenți organici, precum sulfură de carbon ( formula 29), cloroform (formula 30), benzen (formula 31), etc. La presiunea de 55 GPa, bromul tranzitează într-o structură metaloidă; la
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
solidă cristalizează în sistem ortorombic cu fețe centrate având simbolul oF8 în notația Pearson, structura cristalină fiind similară cu cea a fosforului negru. Structura cristalină a iodului molecular nu prezintă proprietatea de alotropie. O altă proprietate fizică a iodului este solubilitatea scăzută în apă: în condiții fizice normale, solubilitatea relativă a iodului în apă este de 1:6000, la temperatura de 20 °C este de 1:3450, iar la 50 °C are valoarea de 1:1280. Dizolvându-se, formează apa de
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
având simbolul oF8 în notația Pearson, structura cristalină fiind similară cu cea a fosforului negru. Structura cristalină a iodului molecular nu prezintă proprietatea de alotropie. O altă proprietate fizică a iodului este solubilitatea scăzută în apă: în condiții fizice normale, solubilitatea relativă a iodului în apă este de 1:6000, la temperatura de 20 °C este de 1:3450, iar la 50 °C are valoarea de 1:1280. Dizolvându-se, formează apa de iod, de culoare galbenă-brună. Pe de altă parte
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
formează apa de iod, de culoare galbenă-brună. Pe de altă parte, iodul este ușor solubil în solvenți organici oxigenați, formând soluții colorate în brun, datorită reacțiilor de solvatare sau în solvenți organici neoxigenați, cu care formează soluții colorate în violet. Solubilitatea mare a iodului în solvenții organici nemiscibili cu apa este utilizată în extragerea acestuia din soluții apoase. Iodul se dizolvă ușor în soluții apoase concentrate de ioduri alcaline sau acid iodhidric, dând soluții brune, datorită formării ionului I. Această proprietate
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
datorită proprietăților celor două elemente chimice. PI + 3 HO → HPO + 3 HI Acidul iodhidric, în condiții obișnuite, este un gaz incolor cu un puternic miros sufocant. Fumegă în aer și este absorbit de apă la fel ca acidul clorhidric. Are solubilitate mare în apă, un litru de apă pură putând dizolva 400 l de acid iodhidric. Este un acid tare cu un pronunțat caracter caustic. Reacția cu oxizii metalelor are ca produs de reacție apă și ioduri. Reacționând cu o soluție
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
după extracția cu etanol, s-a obținut un amestec cu sodiu. Din acest amestec, litiul a fost precipitat cu carbonat de amoniu, iar potasiul, rubidiul și cesiul au format săruri insolubile cu acidul cloroplatinic, însă aceste săruri prezentau diferențe în solubilitate în apa fierbinte. Prin urmare, hexacloroplatinatul de cesiu și rubidiu ((Cs,Rb)PtCl) putea fi separat din amestec prin cristalizare fracționată. După reducerea compusului cu hidrogen, cesiul și rubidiul au putut fi separați datorită diferenței de solubilitate a carbonaților săi
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
prezentau diferențe în solubilitate în apa fierbinte. Prin urmare, hexacloroplatinatul de cesiu și rubidiu ((Cs,Rb)PtCl) putea fi separat din amestec prin cristalizare fracționată. După reducerea compusului cu hidrogen, cesiul și rubidiul au putut fi separați datorită diferenței de solubilitate a carbonaților săi în alcool. Din toți cei 44.000 de litri de apă minerală, s-a obținut 9,2 grame de clorură de rubidiu și 7,3 grame de clorură de cesiu. Cei doi savanți au folosit clorura de
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
acetatul, carbonatul, compușii halogenici, oxidul, azotatul și sulfatul de cesiu sunt solubili în apă. Sărurile duble (adică cele formate din mai mulți cationi și anioni diferiți) sunt adesea greu solubile; însă, această insolubilitate poate avea și aplicații. De exemplu, datorită solubilității scăzute a sulfatului de cesiu și aluminiu, compusul este folosit la purificarea cesiului din minereuri. Sărurile duble cu stibiu (ca de exemplu, ), bismut, cadmiu, cupru, fier și plumb sunt, de asemenea, puțin solubile. Hidroxidul de cesiu (CsOH) este o bază
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
cesiului folosit ca sursă de raze gama în industrie. Acesta este avantajos datorită timpului de înjumătățire de aproximativ 30 de ani și pentru că poate fi fabricat în urma unui ciclu nuclear, având ca produs de dezintegrare izotopul stabil Ba. Însă, datorită solubilității mari în apă, acesta are și dezavantajul de a fi incompatibil cu iradierea produselor alimentare și a consumabilelor medicale. Izotopul a mai fost folosit în agricultură, tratamentul cancerului, la sterilizarea mâncării, la nămolurile pentru epurare și în echipamentul chirurgical. Izotopii
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
titan sau 0 zirconiu,amestecați cu lianți ex 3824 90 95 08 Preparat constând în primul rând din sulfonat asfaltic alcalin, cu: 0 - o greutate specifică de 0,9 sau mai mare, dar fără să depășească 1,5 și - o solubilitate în apă de 70 % în greutate sau mai mare ex 3824 90 95 09 Preparate împotriva coroziunii constând din săruri ale acidului 0 dinonilnaftalensulfonic, fie: - pe un suport din ceară minerală, modificată chimic sau nu sau - sub forma unei soluții
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
solubile în apă. Aminele cu masă moleculară medie sunt lichide, parțial solubile în apă și au un miros de pește descompus. Aminele superioare sunt solide, inodore și insolubile în apă. Cu cât numărul de carboni din catenă este mai mare, solubilitatea lor în apă scade. Aminele alifatice sunt solubile în solvenți organici, în special în cei polari. Aminele primare reacționează cu cetonele, precum acetona, și majoritatea aminelor sunt incompatibile cu cloroformul sau tetraclorura de carbon. Aminele aromatice, precum anilina, au punctele
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
reacționează cu cetonele, precum acetona, și majoritatea aminelor sunt incompatibile cu cloroformul sau tetraclorura de carbon. Aminele aromatice, precum anilina, au punctele de fierbere mai joase decât restul, datorită imposibilității de a crea legături de hidrogen puternice. Tot de aceea solubilitatea lor în apă este redusă, deși se dizolvă în solvenți organici. Aceste amine sunt toxice și sunt foarte ușor absorbite prin piele. Alchilarea amoniacului se face în mai multe etape, rezultând în final un amestec de amine primare, secundare, terțiare
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
Proteinele sunt substanțe solide, macromoleculare, solubile în general în apă și insolubile în solvenți organici nepolari. Unele proteine sunt solubile în apă dar insolubile în alcool, altele sunt solubile în soluții apoase de electroliți, acizi organici. Datorită gradului diferit de solubilitate în diferiți solvenți, proteinele se pot izola, identifica și separa. Solubilitatea lor depinde foarte mult de legăturile care se stabilesc între grupările libere de la suprafața macromoleculelor și moleculele solventului. La suprafața macromoleculelor proteice se găsesc grupări libere de tip polar
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
insolubile în solvenți organici nepolari. Unele proteine sunt solubile în apă dar insolubile în alcool, altele sunt solubile în soluții apoase de electroliți, acizi organici. Datorită gradului diferit de solubilitate în diferiți solvenți, proteinele se pot izola, identifica și separa. Solubilitatea lor depinde foarte mult de legăturile care se stabilesc între grupările libere de la suprafața macromoleculelor și moleculele solventului. La suprafața macromoleculelor proteice se găsesc grupări libere de tip polar,-COOH, -NH, -OH, -SH, -NH, grupări cu caracter hidrofil care favorizează
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
-ul la care soluția unei proteine conține anioni și cationi în proporție egală poarta denumirea de punct izoelectric, se notează cu pHi, fiind o constantă foarte importantă a proteinelor. Fiecare proteină la punctul izoelectric are un comportament specific, avînd o solubilitate si reactivitate chimică minimă; de asemenea hidratarea particulelor coloidale, vâscozitatea și presiunea osmotică sunt de asemenea minime. Precipitarea proteinei la punctul izoelectric este în schimb maximă, dar nu se deplasează sub influența curentului electric. De obicei valorile punctului izoelectric variază
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
astfel: SO->PO->CHCOO->Citrat->tartrat->Cl>NO>ClO>Br>I>SCN. Solvenții de tipul alcoolului sau acetonei, în funcție de concentrația lor, pot forma fie precipitate reversibile, fie ireversibile. Sărurile alcaline au un comportament diferit față de proteine, în soluții diluate mărind solubilitatea proteinelor, iar în soluții concentrate determinînd precipitarea lor reversibilă. De altfel soluțiile sărurilor alcaline de diferite concentrații se folosesc pentru precipitarea fracționată a proteinelor din amestecuri. În cursul acestei precipitări molecula proteinei suferă modificări fizico-chimice ireversibile avînd loc și modificarea
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
Fe), a acizilor minerali tari (HNO3, H2SO4) acidul tricloracetic, a soluțiilor concentrate de alcool sau acetonă, sau, în cazul anumitor proteine, în prezența căldurii. Prin precipitare ireversibilă proteinele își pierd activitatea biologică (enzimatică, hormonală, etc.), are loc o descreștere a solubilității, modificarea activității optice și, de asemenea, sunt mai ușor de degradat sub acțiunea unor enzime proteolitice. Prin îndepărtarea factorilor care au dus la precipitare, proetienele nu revin la forma lor inițială și nu iși pot reface structura moleculară. Proteinele precipitate
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
concentrații ale substanței de testare, cu intervale corespunzătoare între acestea. În cazul substanțelor toxice, cea mai mare concentrație testată nu trebuie să reducă supraviețuirea la mai puțin de 5 - 10%. Substanțele relativ insolubile în apă se testează până la limita de solubilitate, folosind metode adecvate. Pentru substanțele netoxice cu un grad ridicat de solubilitate în apă, limita superioară a concentrației se determină de la caz la caz. Condiții de incubație Cutiile se incubează timp de 4 - 7 zile, la o temperatură de 28
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
substanțelor toxice, cea mai mare concentrație testată nu trebuie să reducă supraviețuirea la mai puțin de 5 - 10%. Substanțele relativ insolubile în apă se testează până la limita de solubilitate, folosind metode adecvate. Pentru substanțele netoxice cu un grad ridicat de solubilitate în apă, limita superioară a concentrației se determină de la caz la caz. Condiții de incubație Cutiile se incubează timp de 4 - 7 zile, la o temperatură de 28 - 30șC, la întuneric. Frecvențele mutațiilor spontane Se folosesc subculturi celulare cu o
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
mecanism de recombinare specific se folosesc substanțe adecvate ca martor pozitiv . Concentrații de expunere Trebuie realizate cel puțin cinci concentrații ale substanței de testare, cu intervale corespunzătoare între acestea. Printre factorii care trebuie luați în considerare se numără citotoxicitatea și solubilitatea. Concentrația minimă trebuie să nu afecteze viabilitatea celulară. În cazul substanțelor toxice, cea mai mare concentrație testată nu trebuie să reducă supraviețuirea la mai puțin de 5 - 10%. Substanțele relativ insolubile în apă trebuie să fie testate până la limita solubilității
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
solubilitatea. Concentrația minimă trebuie să nu afecteze viabilitatea celulară. În cazul substanțelor toxice, cea mai mare concentrație testată nu trebuie să reducă supraviețuirea la mai puțin de 5 - 10%. Substanțele relativ insolubile în apă trebuie să fie testate până la limita solubilității, folosind metode adecvate. În cazul substanțelor netoxice cu un grad ridicat de solubilitate în apă, limita superioară a concentrației se determină de la caz la caz. Celulele pot fi expuse la substanțele de testare fie în faza staționară, fie în faza
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
cea mai mare concentrație testată nu trebuie să reducă supraviețuirea la mai puțin de 5 - 10%. Substanțele relativ insolubile în apă trebuie să fie testate până la limita solubilității, folosind metode adecvate. În cazul substanțelor netoxice cu un grad ridicat de solubilitate în apă, limita superioară a concentrației se determină de la caz la caz. Celulele pot fi expuse la substanțele de testare fie în faza staționară, fie în faza creșterii, pentru perioade de până la 18 ore. În cazul perioador lungi de tratament
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
alese astfel încât să producă efect toxic în raport cu concentrația, concentrația maximă determinând un nivel scăzut de supraviețuire, iar supraviețuirea la concentrația minimă fiind aproximativ aceeași cu cea de la martorul negativ. Substanțele relativ insolubile în apă trebuie testate până la limita superioară a solubilității, prin metode corespunzătoare. Pentru substanțele netoxice cu o solubilitate ridicată în apă, limita maximă a concentrației se stabilește de la caz la caz. Mod de operare Alegerea numărului de celule utilizate pe cultură se face funcție de frecvența mutațiilor spontane; regula generală
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]