22,065 matches
-
păducel, și un colac de salvare din zahăr candel. Aerul din jur mirosea a prăjituri umplute cu magiun, și o pisică lingușitoare Își freca blana neagră, mătăsoasă, de obrajii mei. Primul obiect pe care-l văd când mă trezesc din somn este oala de noapte din faianță de Salzburg, un obiect funcțional și azi, desăvârșit ca proporție, decorat discret cu niște arbuști gălbui pictați cu multă migală. A fost oala de noapte a bunicilor paterni, plimbată prin toată Europa pe la 1910
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
timp, Ben și-a dat seama că s-a Îndrăgostit nebunește de făptura asta subțirică, lucru care nu intra În calculele lui sociale și morale. Echilibrul primise o lovitură ,,sub centură,, , cum ar fi spus același Antoniu. Nu mai avea somn, nu mai avea liniște. Nevasta lui, o fire pragmatică și bine pregătită pentru viață, nu avea de ce să-și facă griji În privința lui. Știa de la bun Început că Ben nu i-ar fi părăsit niciodată pe ea și pe copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și le așează netezindu-le cu migală pe priciul care ține loc de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete de plăcere. Șuieratul trenului Îl trezește o secundă pe Antoniu, după care somnul capătă dimensiunea morții. Cartonul de cerșetoare, atestatul vieții ei nomade, nesigure, zace pe podea ca un leș. Un singur cuvânt se poate citi clar, În lumina firavă a unei raze de lună: ,,mulțumesc,,. Unsprezece -Ai mai putea face un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oricând să-i smulgă gloatei trecătoare, câte o lacrimă. Între Plăcințica și Antoniu nu se pune problema apropierii fizice. Dorm amândoi În cocioaba de la ,,numărul 8,, ca doi frați care s-au regăsit după ani de căutări. De cele mai multe ori somnul vine aproape instantaneu, după ce Antoniu mai rostește o poveste. Violul a lăsat rană În sufletul Plăcințicăi, mai mult decât În trupul ei. O sumă de senzații la nivelul sentimentelor. N-a priceput nici acum de ce s-au năpustit asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
timp cetatea, În zadar veghează cel Împreună cu tine ,,pâinea care o păzește. durerilor,,. Pentru mine a fost În zadar vă treziți de dimineață, bună. O să mi-o amintesc toată vă culcați târziu, și mâncați viața. pâinea durerilor. Astfel, El dă somn preaiubitului Său. Am transcris pentru tine Psalmul 127. Mi-a plăcut foarte mult. Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui Plăcințica este o răsplată. Ca niște săgeți În mâna unui viteaz, așa sunt fiii tinereții. Ferice de omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici amețite de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde cu un gest scurt flăcăruia Între degetul mare și arătător, stingând-o. Un țipăt sfâșietor de femeie se aude ca un strigăt de luptă summo.. Antoniu doarme un somn greu din care-l vor trezi foamea, frigul, ceasul deșteptător al oricărui cloșard. Șaisprezece ,, Îmi vine să urlu. Îmi vine să urlu și să mă șterg undeva cu toate sintagmele tale de rahat, care nu fac altceva decât să Îndese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mica rană dintre policarul și arătătorul mâinii stângi. Paisprezece iunie Zi sumbră. La ora asta este un du-te-vino ciudat pe stradă . de dimineață, gunoierii au venit să adune În pântecele uriașei mașini resturile menajere de peste săptămână. Fac un zgomot infernal. Somnul a zburat, luându-i locul o stare de veghe cenușie ca și gândurile mele. În baie am alunecat pe un plic gol de șampon. M-am lovit la umărul drept. După numai o oră, brațul este vânăt de la cot până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lângă picioarele lui Antoniu. Pregătit să lupte cu propria memorie și să aducă la suprafața ei frazele lăsate de izbeliște atâta amar de vreme, Antoniu așează pe scândura-birou caietul, ascute unul din creioane, se foiește , mângâie câinele care tresare În somn și-și mișcă urechile clăpăuge, și, Încet, Încet, cu teamă, ca un hoț ce pândește, să adoarmă stăpânul casei, ca să poată fura, Începe să scrie... Sindromul Da Vinci ,,Astăzi, 13 septembrie, redactorul-șef al celui mai important cotidian din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
l-a avertizat că-l pândește pericolul de-a se trezi Într-o bună dimineață cu totul altă persoană. Și cine putea fi mai potrivit pentru apetitul lui artistic, dacă nu marele Leonardo, geniul tutelar al Renașterii? Odată cu trezirea din somn a venit și certitudinea redactorului -șef Dezideriu că este Însuși Leonardo Da Vinci. Oglinda mare din holul apartamentului Îl arăta ,,ân carne și oase,, pe genialul creator, ba mai mult undeva În fundal, pe șevalet ,,Gioconda,, la care ,,lucrase,, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
avut șansa unor părinți iubitori, care nu l-au sufocat cu o dragoste incomodă și castratoare. Elev model, a știut de mic să-și Îngrijească memoria, salvând-o de la atacurile proletcultist-șablonarde la care era supusă. Deseori, În nopțile lungi, când somnul nu i se lipea de gene, se gândea la lucruri mărețe, la Înfăptuiri epocale, la planuri de viitor care să salveze omenirea de la ignoranță, și de la conflicte. Se auzea noaptea scrâșnetul dinților lui, ca ronțăitul harnic al unui șoricel. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
propriile capacități de demobilizare a ,,inamicului,, În folosul lui. A Început cu părinții pe care-i folosea ca pe niște slujnici obediente, comandându-le drept răsplată pentru rezultatele strălucite la Învățătură, cele mai bizare și chinuitoare lucruri. Îi trezea din somn În toiul nopții. Îi comanda mamei spre exemplu o plăcintă cu mere, pe care aceasta o făcea fără nici un fel de obiecție. Îl trezea pe tată și-i spunea să se Îmbrace, pentru că are chef să privească de pe peronul gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o plăcintă cu mere, pe care aceasta o făcea fără nici un fel de obiecție. Îl trezea pe tată și-i spunea să se Îmbrace, pentru că are chef să privească de pe peronul gării, cum vin și pleacă trenurile. Îi trezea din somn obligându-i să-i asculte ultima lucrare de literatură notată cu maximum. Aceste accese de ,,personalitate,, , cum le numeau părinții, nu făceau decât să atragă atenția asupra unui histriotism pueril, fabricat În parte de părinții care-l adorau, În parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de glsul ferm al lui Antoniu. -O să te las să dormi. N-am Încotro. Nu vrei să mănânci ceva? Nu vrei să-ți fac un ceai? Kawabata nu mai răspunde. A Închis ochii și respirația i-a devenit grea. Somnul adânc l-a cotropit, coborându-l În hăurile subconștientului. Kawabata visează ,,-Ce faci Kawabata? M-ai uitat? Sunt casa ta, hai, intră! Nu-ți mai amintești de mine? Sunt căsuța În care te-ai născut. Ai uitat sărmane Kawabata. Hoinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca să te faci bine...,, Douăzeci și unu Lumina dimineții a pătruns prin ferestruică, săgetând lucrurile din Încăpere și dezvăluindu-le consistența jalnică. Antoniu și-a petrecut noaptea dormind iepurește, și tresărind la fiecare mișcare pe care bătrânul tovarăș a făcut-o prin somn, și l-a Învelit cu grijă ori de câte ori pătura a căzut de pe trupul slăbit de boală. Pentru el, apariția lui Kawabata seamănă cu o Înviere din morți. Îl credea dispărut pe vecie, avea felurite scenarii pe care și le imaginase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scăpat ca prin minune, pentru că mă aflam cel mai aproape de scara care ducea afară. Am reușit să-l trag cu o forță de care nu mă mai credeam În stare, după mine, pe unul din băieți care era buimac de somn și speriat de moarte. Iarăși rămăsesem pe străzi, dar Dumnezeu mi-a scos În cale un nou ,,acoperiș,, , după trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Curenții de aer mișcă mica flacără ca pe un fir de iarbă bătut de vânt și, În lumina ei, chipul lui Kawabata pare un fragment de pictură murală, al cărui dramatism e subliniat de clar-obscurul Încăperii. Kawabata a murit În somn, spre dimineață. Era miezul nopții când fluturarea morții s-a simțit dintr-odată ca o prezență vie, ca o Întâlnire după o lungă așteptare. Antoniu i-a citit un Psalm, apoi l-a Învelit cât a putut de bine. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aprins o lumânare, și a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-ar fi fost teamă că-l va trezi. A murit Kawabata, vagabondul bărbos, cu ochi de asiatic, cerșetorul umil, păcătosul senin. Găsește Într-un târziu, În ghetoul amorțit de somn, un țigan tânăr dispus să anunțe prin telefonul mobil policlinica cea mai apropiată. I se cer date, adresă, nume, vărstă, sex, pe care Antoniu le dictează macanic. După o lungă așteptare, dintr-un fel de ambulanță, coboară În fața magherniței, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
după care alarma e pusă din nou În funcțiune și mașina pleacă.. Spălarea scândurii de amprentele morții, Îi revine lui Antoniu. O spală cu grijă, frecând-o cu un șomoiog de cârpă, de parcă s-ar teme că odată trezit din somnul de veci, Kawabata ar putea să-i reproșeze ceva. Locuitorii ghetoului au spart rândurile, s-au Împrăștiat. Câțiva au aprins mucuri de lumânări și le-au Înfipt În pământ. Ca Încheiere, ca ultim gest al unei misiuni Încheiate, sărmanul Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
după o zi zbuciumată și plină de emoții. O cucuvea, aciuiată Într-un pom din apropiere, Își trimite ciudatul cântec În eter. Femeia tresare și-și face cruce.de trei ori. E timpul ca amândoi să se lase În voia somnului. Odată ajunși, ca după o lungă expediție, În intimitatea mătăsoasă a patului, bărbatul o posedă cu brutalitate, ca un adolescent stângaci. Singurul lucru care-l face Într-un târziu, să se oprească din năvala asta copilărească, este parfumul discret, amărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
grunduit. Imi aduc aminte că am pictat Într-o zi, o floarea soarelui de care am râs amândoi cu poftă. -Ce mai poți picta? Îl Întrebam, dornică să văd cât mai multe forme. Mi-a răspuns cu seriozitate: Luna, murdăria, somnul, vântul, zăpada, vocile, caracterul, cenușa, boala, zgomotul, blândețea, jocul copiilor, iubirea, noaptea, jertfa și....pe tine. -Pe mine? De ce? -Ai un chip cum n-am mai Întâlnit. -Cum arată un chip pe care nu l-ai Întâlnit? -Se schimbă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu mine rațional și nu mă mai speria așa de rău. — Vezi tu, nu e vorba de a fi puțin îndrăgostită, rosti Antonia ridicându-și spre mine ochii strălucitori și plini de neliniște. Începu să vorbească monoton, de parcă vorbea în somn, cu o expresie de moarte și disperare pe față. —... Este vorba de a fi îndrăgostită într-un mod profund și disperat. Poate ar fi trebuit să-ți spunem mai demult, numai că totul a fost atât de incredibil, o dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întins pe pat, cu fața acoperită de un cearceaf. M-am înfiorat și m-am întors spre ușă. Se întunecase de-a binelea. Zăpada, care nu se mai distingea decât în bătaia luminii de la ferestre, cădea invizibilă în adâncurile propriului somn. Rosemary începu să cânte alt colind. 7 Draga mea Georgie, Nu mi-am petrecut Crăciunul chiar așa cum mă așteptam. În seara în care ne-am văzut ultima dată Antonia m-a anunțat brusc că vrea să ne despărțim și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu mai făcusem de când scrisesem Sir Eyre Coote și Campania de la Wandewash; aveam totuși sentimentul liniștitor că făcusem o treabă bună în această dimineață. M-am dus sus în dormitor și m-am întins, după care am căzut într-un somn adânc și odihnitor cum nu mai avusesem de mult timp. 18 Sufeream îngrozitor. Trecuseră două zile și nu reușisem să iau nici o hotărâre: nici să plec din Londra, nici să mă văd cu Antonia sau cu Georgie. Parcă amândouă femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puteam cere lui Georgie să mă consoleze pentru că iubeam pe altcineva, iar vechea dragoste, care acum îmi părea săracă și searbădă, nu mă putea lecui de cea nouă. Am băut mult și m-am culcat pe la nouă căutându-mi în somn uitarea. Acum mă întrebam dacă n-ar fi bine să încerc din nou să dorm. Treaz nu eram bun de nimic. Am tras din nou păturile pe patul de campanie și m-am întins peste ele fără să sting lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]