5,168 matches
-
lui wiscky. Și tare ar fi vrut măcar să-l guste, să nu moară prost. Votculiță, mereu votculiță...țuică de prună și alte rachiuri naționale. De alte tării se ferise, considerându-le otrăvuri. Și cum mai simțea un impuls interior să soarbă măcar o înghițitură. Însă, ce va zice barosanul? Ce să zică? Uite-l, face haz cu ceilalți, privindu-l cât este de fraier. Dacă mai insistă o dată dobitocul, mă enervez și sorb tot paharul. Dar...nu! Apă! Apă și covrigi
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
Și cum mai simțea un impuls interior să soarbă măcar o înghițitură. Însă, ce va zice barosanul? Ce să zică? Uite-l, face haz cu ceilalți, privindu-l cât este de fraier. Dacă mai insistă o dată dobitocul, mă enervez și sorb tot paharul. Dar...nu! Apă! Apă și covrigi. Chiar, să scot covrigul, că mi-e o foame... --Hai, domnu’ Trache! Un strop...mă țeegi...un str...o picătură. Adât. Și, gata, nu doare. Firfirică începu să bâțâie sticla în fața lui
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
culă. Înțe...legi? O mole...cu...liță. Veni și Pleșcan să se amuze: --Lasă-l, bă, Cireașă! Nu vezi că domnu’ Trache e nervos? Hai, dă sticla-ncoace! Când să plece, observă că lui Trache îi sticlesc ochii. Înțelese. Ar fi sorbit dintr-o înghițitură tot ce mai era în sticlă. Râse-n sinea lui: acesta e de-al nostru, vorba lui Cireașă. Trebuie lucrat. Și se întoarse. --Domnu’ Trache, eu te înțeleg: serviciu, poliție, probleme, da’...o înghițitură, dom’le. Cât
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
-l privesc și ascultă. O fi împrumutat de la civilizația vestică, locuind mult timp în regatul Olandei, dar nici n-a plecat prin lume gol goluț de maniere cultură, educație. Dimpotrivă, de copil a fost înzestrat cu purtări rafinate și a sorbit cu aviditate sevele fructului cunoașterii. „E de-al meu, de la Buzău”, îl prezintă totdeauna afectiv maestrul Benone Sinulescu, cel care laudă și pasărea ce ciugulește semințe pe o miriște din perimetrul Buzăului pe care îl îndrăgește ca pe un tată
LAURENTIU CAZAN. DACĂ N-AR FI EXISTAT, ÎNTR-O ZI TOT S-AR FI IVIT, SĂ CÂNTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342849_a_344178]
-
de ce personajul se amestecă printre lucruri, încearcă jocul „de-a prinselea”, dar trișează, se retrage în vârful picioarelor, înainte de a fi prins în plasa devoratoare a întâmplărilor. Cine ar putea spune că e ușor să te sustragi realității care te soarbe, în tăvălugul ei, ca într-o tornadă, ca într-o revărsare de ape peste blândețea câmpiei abia înverzite? Odată „aruncat” în lume, trebuie să înduri povara „stâncii” rostogolite spre vârful muntelui, asemenea lui Sisif. Dar orice început are și un
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
spre stele. N-am să uit ce rod îmi umplea ființa și ce mulți doreau zilnic să-l culeagă, chiar dacă-un pumnal a fost suferința o viață-ntreagă. N-am să uit deloc primele săruturi și privirea ta ce-mi sorbea iubirea, când inima mea o bătea cu cnuturi nefericirea. N-am să uit că-n dar mi-a dat Creatorul două haruri ce n-au avut cusururi, chiar dacă s-a dat cu pietre în zborul către azururi. N-am să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342861_a_344190]
-
sufletul pereche. Și amândoi, de mână, în mister, Străbat poveste-aceast-atât de veche. SEARĂ VIOLETĂ Am vrut să plec, dar am mai stat puțin, Cât să mai văd o seară violetă, Cu toamna să mai fac o piruetă Și să mai sorb paharul ei cu vin. Voiam să dorm la umbră de cometă, Când cerul toamnei e de stele plin Și orizontul mării e senin, Iar noaptea trece blândă și discretă. Visam aripi să mă înalț, să zbor Și-o pânză pe
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
statornicia și puterea muntelui, unduirea sălciilor și arome de floare și iarbă. Am memorat mângâieri de nisip și atingeri de piatră, adăugându-mă la final, undei care îți cuprinde glezna. Când mă presari din căușul palmelor pe trup sau mă sorbi, simt timpul prin care am curs și te întreb: ~ mai ții minte apa ? Nu-mi răspunzi. Eu curg, iar în prospețimea și lacrimile tale, mă simt împlinit în destin. *** Referință Bibliografică: Pârâu / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PÂRÂU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342945_a_344274]
-
Poezie > Imagini > STĂRI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Lumea ta a fost în bemol sculptată. Prea rar un diez sau becar se-agită s-aducă-un surâs în viața ce-arată neliniștită. Sorbi din absolut vibrând în tărie, te-ntrupezi în crez mustind de speranțe și deodată simți că-n tine adie stranii nuanțe. Doamne,de ce doar de-ndoieli ai parte? Clipele ce vin au viscole-n ele. Stai și-nlocuiești geamurile sparte
STĂRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342973_a_344302]
-
Bunăvoință - la căpcăuni. Floare de crin, floare de crin, Lacrimă ești și un suspin, Dor de-ai tăi dragi și zâmbetul lor, Dor de pământ și dor de izvor. Floare de crin cu petalele albe, Nectarul iubirii, cine ți-l soarbe? Mirosul tău dulce, cine-ți cuprinde? Lumina-ți din suflet, cine-o aprinde? Floare de crin, naivă și mică, Pe ce meleaguri roua îți pică? De unde vii și-ncotro te îndrepți, Ce vise-ai avut și ce mai aștepți? Floare
FLOARE DE CRIN de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343027_a_344356]
-
văzut: va fi iar soare - multă disperare și suferințe mari - de necrezut ...mă-ntreb - mereu - cum e posibil să fiu trecutul - eu - prin flăcări orb: cum voi fi îndurat ce-acum e-uitare? cum am ajuns oțetul - tot - să-l sorb? cum e posibil să-ți repeți în roate și fericit chiar - un calvar banal? cum e posibil - hoț de cruci în rate să fii și răstignit - și canibal? ...prostie și sfinție - calvar ca har treci viețile prin iarnă - sărman zidar
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
apoi în lutul roditor. De va rodi și setea mea vreodată, fântână, tu, adânc cu trup de fată, îți vei avea izvorul în eter și apa ta urca-va dinspre cer. Cei însetați spre stele-or să privească când vor sorbi din apa ta cerească și-n tine setea lor o să rămână, să fie rod speranțelor, fântână! 8 ianuarie 2016, București Referință Bibliografică: FÂNTÂNA RODULUI / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1834, Anul VI, 08 ianuarie 2016. Drepturi de
FÂNTÂNA RODULUI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343050_a_344379]
-
care mi-a plăcut si să regăsesc acolo tot felul de conexiuni de viață, să înțeleg, mereu mai mult din sensul trecerii noastre pe pământ. Îmi place filmul, îmi place aproape la fel de mult ca muzica. Sunt mijloace sugestive de a sorbi o ceașcă de... viață. - Ce hobby-uri ai ? - Ieșiri în natură, gr ădinărit, predarea limbilor străine, traduceri literare, petreceri cu prietenii, desenat în creion, iar pe locul întâi, MUZICA pe care o ascult, o cânt și o dansez cu plăcere
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]
-
pe tejghea doar o cinzeacă de matrafox. Lui Ghiocel i se urcă sângele la cap de furie însă nu putea să zică nimic, știută fiind firea cea hapsână și ranchiunoasă a umflatului. Se așeză la o masă și începu să soarbă din paharul nespălat atât de încet de parcă ar fi fost cucuta vestitului Socrate de care oricum nu auzise. Pândea atent poate-poate apare vreun pricopsit care să-l cinstească. Nu avea noroc însă! Toți erau în aceeași situație. După numai două
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit al nădejdii... ce a murit! Separ minutele de praful lor sperând să te ivești cu lucirea'ți adorată de a buzelor mele paloare deschise'a închinare în trista, sumbră așteptare a sorbirii tale mereu... prea amare
CIOBURILE PLOII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343347_a_344676]
-
se naște mereu cutezătoare, înmiresmând aerul fraged al zorilor ! E frumoasă călătoria acesta; fiindcă trenul, mereu își zăbovește popasul acolo unde îmi doresc, acolo unde mă așteaptă peisaje încântătoare iar în drumul lui îmi arată multe minunății pe care le sorb avidă, îmi arată locuri noi, necunoscute, interesante, fascinante! E adevărat căci; uneori, când nu se schimbă macazul, rămân blocată zile întregi între șine... că alteori roțile'i scârțâie și au nevoie sa fie unse! Dar este o călătorie pe cinste
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
trunchiul copacului, ascultînd susurul apei proaspete de izvor : “ Mi-l imaginez pe Deceneu stând pe trunchiul aflat lângă izvorul cu cea mai pură apă...Am stat în același loc, am băut de la izvor, ca dintr-o apă sfântă, simțind că sorb lumină. În stânga izvorului, platoul era dominat de Discul Solar, un soare imens de andezit, care indica nordul printr-o limbă ce continua dincolo de cercul soarelui. “Cercul este dezvoltarea centrului sub aspectul său dinamic...muntele simbolizează în același timp centrul și
STEFAN DUMITRESCU ORICE SEMN ESTE O INSULĂ CRONICĂ LITERARĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343398_a_344727]
-
se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit al nădejdii... ce a murit! Separ minutele de praful lor sperând să te ivești cu lucirea'ți adorată de a buzelor mele paloare deschise'a închinare în trista, sumbră așteptare a sorbirii tale mereu... prea amare
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
i așa?Cu ce înverșunare tac eleși se usucă sub conjuctiva împăienjenităde neiertarea acelor acecare sapă, sapă sfredelind șanțuride roșu bizar!Pupile arzândeîși prăbușesc ostenireachinuindu'și bocetul neîndestulatde prea săratul lor!Iar mie?!...mie îmi este sete de tinesă te sorb încet,din paharul ciobital nădejdii... ce a murit!Separ minutele de praful lor sperând să te iveșticu lucirea'ți adoratăde a buzelor mele paloaredeschise'a închinareîn trista, sumbră așteptare a sorbirii talemereu... prea amare!De: Bianca Aura Buta... XII. PLÂNSUL
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
2015 Toate Articolele Autorului NUANȚE DE IUBIRE Ca să respiri culorile din floare, Ar trebui să-i guști întâi parfumul Și s-o săruți, ca roua, cu pudoare, Pe sufletu-i plăpând și cald, ca fumul. Ca să-nțelegi tumultul unei zile Soarbe-i pocalul clipelor, cu sete, Dezbrac-o blând de haine inutile Și gustă-i nurii-ncet, pe îndelete. Ca să deguști polenul din lumină, Cheamă-i magia să te-nvăluiască, Acceptă-i mângâierea pe retină Și prinde-o-n suflet, să
NUANȚE DE IUBIRE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343435_a_344764]
-
o zici. A’ mele, că le scriu în birt, Ard - “spirt”! Constatare epigramistică De-nmoi condeiul în cerneală, Îti iese epigrama cheală. De îl înmoi în prună distilată, Îți iese epigrama... coafată. Unui epigramist ghinionist Își încropește epigrama În timp ce-i soarbe prunei zeama; Dar dracu-și bagă coada parcă, Că-i iese epigrama... bearcă. De ce bea vinul Sile Bea vinul nu că-i musai de băut; Ci că-n fluidul lui, de la-nceput, Când alta era scula zdrbitoare, Reflectă vinul... pulpe
SUB AUSPICIILE LUI BACHUS de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343427_a_344756]
-
suflare Cu vreo trei halbe de bere, Noaptea-n schimb, fata nurlie, (Viță pură, românească) Să nu pic la datorie, M-alinta doar cu Fetească, Iar în zori, la cafeneaua A' din colț, ca pe nimica, Până achita cafeaua, Mă sorbea din ochi Tănțica, Unde-apoi, pe îndelete, Visători, plini de speranțe, Printre ultraviolete, Pe nisip scriam romanțe ... Și acum am leafa mică, Iar în veri caniculare, De mi-ar fi Tanța gagică, N-aș mai frige-o pe la mare, Că doar
IDILĂ ESTIVALĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343492_a_344821]
-
s-a răcit ceaiul. Era încă destul de fierbinte. Se așeză în fața măsuței și își unse cu miere și gem câteva feliuțe de pâine. Dalia în pat continuându-și lectura, asculta cum ronțăie mamă-sa feliile crocante de pâine și cum soarbe zgomotos din ceașca cu ceai. O privea distrată cum își țuguia buzele să nu se frigă. Gândul că putea rămâne doar ea și Ștefan pe barcă, singuri singurei, nu-i dădea pace. Simțea apariția unor furnicături prin tot corpul. Începu
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
digestiv câteva picături de Armagnac. Să fi fost oare singurul care sesizase că ceasurile nopții se dilataseră, ca să cuprindă gândurile și destăinuirile tuturor? L-ar fi incitat pe Patriarh cu întrebarea lui obsesivă: Cine s-o fi făcut? Dumnezeu ori ...? Sorbiră cu toții licoarea arămie, apoi se despărțiră pentru puținele ore din noapte rămase. Deși avea fiecare programul minivacanței, Diplomatul, mai pedant, le reaminti că a doua zi, după micul-dejun de la ora 9.30, aveau să facă prima tentativă de verzi excursioniști
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
scrise în India, alese repere editoriale la sărbătorirea a 60 de ani de relații diplomatice dintre România și India! Și asta în Sala Gafencu, de față cu foștii mei ambasadori la New Delhi, Domnii Petru Petra și Petre Mateescu. Kapadia soarbe din paharul cu gin tonic și asculta poveștile mele, dar e departe cu gândul, la familie, care e plecată acum la Khajuraho, în vizită la celebrele temple. Copiii sunt tineri, până în 20 de ani, și și-au dorit din suflet
PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343979_a_345308]