11,582 matches
-
Corneanu și Simona Sora O antologie bilingva (în română și engleză) de proza românească postbelică al carei model este o antologie deja clasică: O mie de păduri într-o ghinda, editata de Valerie Miles, în care mari scriitori de limbă spaniolă își aleg paginile preferate din propriile opere. La rândul ei, Valerie Miles împrumutase ideea de la Whit Burnett, a cărui antologie (publicată de Dial Press în 1942) se intitula This is My Best. Over 150 self-chosen and complete masterpieces, and the
Noi apariții editate de Institutul Cultural Român, lansate la Târgul Internațional GAUDEAMUS [Corola-blog/BlogPost/93385_a_94677]
-
..... și asta o știe cel mai bine Ramona Lucia Lache. O tânără din Beiuș pe care am întâlnit-o la peste 3 mii de km depărtare de România, pe țărmul de sud-est al Mediteranei spaniole. Orașul Cartagena i-a devenit de câțiva ani casă, i-a oferit „masă”, printr-un job bine așezat și apreciat și a adoptat-o ca pe mulți alți străini ce își doresc un viitor in această zonă însorită a Peninsulei
Se spune că „nu aduce anul, ce aduce ceasul” [Corola-blog/BlogPost/93383_a_94675]
-
i-a fost recunoscută calitatea de persoană discriminată. Un funcționar bancar, a refuzat dreptul acesteia de a încheia contract de vânzare pentru cumpărarea mai multor instrumente și utilaje necesare în scopul retehnologizării bucătăriei hotelului, pe considerentul că nu este cetățean spaniol. Chiar dacă are doar rezidență în această țară, Ramona Lucia Lache, susține că este egală în drepturi cu oricare cetățean european și așteaptă de la instituțiile abilitate, să i se facă dreptate. În urmă cu câțiva ani, interlocutoarea mea nu s-ar
Se spune că „nu aduce anul, ce aduce ceasul” [Corola-blog/BlogPost/93383_a_94675]
-
A crede că expresia maximă a luptei taurine se concentrează în spectacolul bine regizat, desfășurat în arenele special amenajate în acest scop - corida - ar fi o eroare de neiertat și o nedreptate făcută tradițiilor și culturii națiunii spaniole. Cine pornește de la premisa că fenomenul corida (span. corrida) ar fi baza confruntării dintre taur și om uită să ia în calcul sărbătorile populare, care se desfășoară pe tot parcursul verii în toate zonele Spaniei, evenimente care atrag mult mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
scopul de a-i „convinge” într-un final să se arunce în vâltoare. Un ecou al acestor crude amuzamente populare a supraviețuit până în zilele noastre, sub forma vestitelor toros al agua, jocuri celebrate în lunile iulie și august prin localitățile spaniole de pe litoral. Singurele locuri din lume în care mai trăiește liber taurul arhaic, din rasa vestită de pe vremea Imperiului Tartezian sunt zona Navarra-Țara Bascilor, regiunea Salamanca-La Mancha și malurile Guadalquivirului, în sudul Andaluziei. Aici, în Evul Mediu, cavalerii mauri și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
Spaniei, El Cid Campeador, pe lângă incontestabilele calități de conducător de oști de care a dat dovadă, a fost un toreador magnific, „Marea Mândrie a Castiliei”, după cum îl descrie poetul Nicolás Fernández de Moratín. De atunci și până astăzi, întreaga națiune spaniolă pare decisă în lunile de vară să nu se abată de la mottoul încetățenit: „Nicio fiesta fără taur!” Iulie, august. Căldură mare. Creierele se-nfierbântă, sângele prinde a clocoti în vene. „Duminică după-amiază, 6. iulie, fiesta explodează. Descriere mai potrivită nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
că moartea ar fi singura certitudine, emoțiile puternice care o însoțesc au darul de a relativiza precaritatea grijilor „lumești”, diminuând importanța lor și ajutându-ne să gustăm din plin fiece clipă, ca pe un cadou divin. O incursiune în fiesta spaniolă este un pas pe calea depășirii propriei noastre temeri de moarte, un miracol al renașterii setei de a trăi. Gabriela Căluțiu Sonnenberg memru UZPR / Spania Sursa: „FIESTAS, Spanien im Festrausch”, autor Rolf Neuhaus, Verlag Winfried Jenior, Kassel, 1999
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
lui Nicolae Mărgineanu. Filmul prezintă relația dintre poetul Mihai Eminescu și scriitorul Ion Creangă. Din distribuție fac parte actorii Dorel Vișan (Ion Creangă), Adrian Pintea (Mihai Eminescu), Mioara Ifrim și Maria Ploae. Filmul va fi prezentat cu subtitrare în limba spaniolă. Următorul recital susținut de Dorel Vișan va avea loc la Lisabona, pe 20 iunie, la Auditoriul prestigiosului Palat al Independenței, aflat sub tutela Sociedade Histórica da Independência de Portugal. Reprezentația va fi însoțită de o expoziție de fotografii, facsimile și
Mihai Eminescu, comemorat de Institutele Culturale [Corola-blog/BlogPost/93469_a_94761]
-
la pro-iectele ei culturale. Eminescu n-a acceptat statutul de poet de curte, dar traducerile au rămas. La acestea s-au adăugat, de-a lungul celor 125 de ani care au trecut de la moartea sa, traduceri în limbile: franceză, engleză, spaniolă, portugheză, italiană, chineză, japoneză, arabă, hindi și ma-ghiară. Statisticile relevă faptul că a fost tradus în 60 de limbi de pe toate continentele, una din-tre acestea fiind limba Esperanto, într-o ediție apărută la Timișoara, la Editura Mirton, în 2001. „Luceafărul
Universalitatea lui Mihai Eminescu începe să rodească [Corola-blog/BlogPost/93515_a_94807]
-
ei; cei doi, idioți cum sunt, pot fi recunoscuți, în text, și mai ușor. Magistratul! E un rafinat: are tablouri rare și incunabule, ascultă la patefon Händel și întreține o corespondență întinsă cu egiptologi și cu eleniști; ține un bucătar spaniol și un valet elvețian. Magistratul trebuie distrus. Lăsat în voia lui, va face din tiranie o artă, e capabil de subtilități incredibile și nimeni nu va mai reuși să deosebească, vreodată, despotul de părintele de neam. Mi-a ars manuscrisele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ALBERTO VÁZQUEZFIGUEROA OCHII TUAREGULUI Traducere din limba spaniolă și note de EUGENIA ALEXE MUNTEANU INTRODUCERE Acesta este un roman pe care n-am vrut să-l scriu niciodată. În urmă cu aproape douăzeci de ani, când am terminat romanul Tuareg, am considerat, pe bună dreptate, că nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
atât de strident, încât părea că acolo, în camera unde se cânta, un ciocan lovea o sonerie. Doar când am ajuns sub ferestre, am putut auzi și sunetele care lipseau: se cânta un tango. - Vă place acest gen de cântec spaniol? mă întrebă Sonia. Am răspuns la întâmplare că nu, că prefer cântecul rusesc. De ce? Nu știam de ce, dar Sonia a spus: - Spaniolii cântă totdeauna pasiunea plină de dor, în timp ce rușii cântă dorul plin de pasiune. Ce zici, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Îi dezvăluia gîtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerînd conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordîndu-și mîinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsînd urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cît măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mîna unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu are ce spune În apărarea sa. În al doilea caz, cînd se apără, se va presupune că se simte vinovat. Dacă nu se simțea vinovat, de ce naiba trebuia să se justifice? Calomnia se Întinde, castraveciorul meu drag, ca febra spaniolă.“ (Febra spaniolă era În acea vreme la modă.) 17. Versiunea falsificată a Dialogului În infern a lui Joly, elaborată În „atelierul lui Racikovski“, va ajunge În mîinile lui Nilus cu o repeziciune uluitoare. „Această Întîlnire dintre două suflete afine, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce spune În apărarea sa. În al doilea caz, cînd se apără, se va presupune că se simte vinovat. Dacă nu se simțea vinovat, de ce naiba trebuia să se justifice? Calomnia se Întinde, castraveciorul meu drag, ca febra spaniolă.“ (Febra spaniolă era În acea vreme la modă.) 17. Versiunea falsificată a Dialogului În infern a lui Joly, elaborată În „atelierul lui Racikovski“, va ajunge În mîinile lui Nilus cu o repeziciune uluitoare. „Această Întîlnire dintre două suflete afine, dintre doi fanatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
publica primul În ziarul său). De aici, cum am văzut, va ajunge Îi mîinile lui Nilus. Zvonurile care vor propaga această „capodoperă a calomniei“ se vor răspîndi prin lume cu viteza cu care se transmit doar știrile nefaste și febra spaniolă. Această carte va ajunge de pe continentul european În Peninsula Britanică, de acolo În America, apoi, luînd calea inversă, chiar pînă la Împărăția Soarelui Răsare. Datorită originii sale misterioase și a nevoii oamenilor de a Însăila, cu nemiluita, povești Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Carlos Ruiz Zafón Umbra VÎntului Traducere din limba spaniolă și note de Dragoș Cojocaru Lui Joan Ramon Planas, care ar merita ceva mai bun CIMITIRUL CĂRȚILOR UITATE Încă Îmi amintesc dimineața aceea cînd tata ma dus pentru prima oară să vizitez Cimitirul Cărților Uitate. Se cerneau primele zile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
el se plîngea că acum eram căsătoriți cu cărțile, eu cu cele vechi, iar el cu cele de contabilitate. Eram prieteni buni. Într-una din vizitele lui, mi-a povestit că tocmai achiziționase pe o nimica toată drepturile În limba spaniolă ale romanelor unui anume Julián Carax, un barcelonez care trăia la Paris. Asta trebuie să fi fost prin’28 sau ’29. Pe cît se pare, Carax lucra noaptea ca pianist Într-un bordel amărît din Pigalle, iar ziua scria Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era totuna. Idiomul favorit al lui Cabestany era acela al pesetei, de restul Îl durea În cot. Cabestany se gîndise că, poate, printr-o lovitură a norocului, va izbuti să introducă vreo cîteva mii de exemplare din Carax pe piața spaniolă. — Și a izbutit? Isaac se Încruntă, turnîndu-mi Încă puțin din poșirca lui Întremătoare. — Mi se pare că din cea mai tare, Casa roșie, a vîndut vreo nouăzeci. — Dar a continuat să-l publice pe Carax, deși pierdea bani, am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
proprietară a mai multor șantiere navale din estuare. Sublocotenentul Cascos Buendía, care Își petrecea o mare parte a timpului În permisii, mulțumită unchiului său din Guvernul Militar, umbla Încoace și-ncolo Împrăștiind perorații pe seama superiorității genetice și spirituale a neamului spaniol și a iminentei căderi a Imperiului bolșevic. — Marx a murit, spunea el solemn. — În 1883, mai concret, ziceam eu. — Tu să taci, nenorocitule, că-ți lipesc o labă de te trimit la dracu-n praznic. Nu o dată o surprinsesem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mai ales pe cei din categoria lui. M-am Întrebat În ce categorie m-ar fi clasificat pe mine. Și-apoi, profesorul Velázquez e prieten cu tata. SÎnt amîndoi În Consiliul asociației pentru ocrotirea și propășirea zarzuelei și a operei spaniole. Am adoptat o expresie ca și cum aș fi fost foarte impresionat. — Și ce mai face logodnicul tău, sublocotenentul Casco Buendía? ZÎmbetul se duse. — Pablo vine În permisie peste trei săptămîni. — Probabil că te bucuri. — Mult. E un băiat minunat, cu toate că Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai mulți negustori agitați, Îngăimînd proteste. Nu trecu mult și Își făcu apariția don Anacleto Olmo, vecin din imobil și purtător de cuvînt oficial al Academiei Regale a Limbii pe scară. Don Anacleto era profesor de institut, licențiat În literatură spaniolă și mai diverse studii umanistice și Împărțea el segundo primera cu șapte pisici. În clipele libere pe care i le Îngăduia profesoratul, făcea dublet ca redactor de texte pentru contracoperte la o editură de prestigiu și, se zvonea, compunea versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mai rău este că, izgonindu-i pe evrei și pe maurii convertiți, ei își descurajează propriile clase creative, lăsând succesiv „inima” în seama a două porturi devenite, în urma unor întâmplări dinastice, provincii ale Imperiului Habsburgic și, în același timp, colonii spaniole: Anvers, apoi Genova. Pe la 1500, unul după altul, aceste două orașe vor prelua într-adevăr ștafeta de la Veneția, după un secol și jumătate de domnie. „Inimi” cu o longevitate mai mică, ele își împart secolul al XVI-lea. O lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
metale din Germania, în schimbul produselor din Orient. Orașul nu are decât 20 000 de locuitori când, pe la 1450, devine principalul loc de schimb al produselor din Europa de Nord cu mirodenii aduse acum din Africa și din Asia de către corăbiile portugheze și spaniole: piper, stafide, scorțișoară, zahăr. Toată lumea, chiar și englezii sau francezii, vin să-și vopsească aici țesăturile după niște tehnici ținute cu strășnicie secrete. Bursa din Anvers devine primul centru financiar al Europei în privința asigurărilor, a pariurilor și loteriilor; este pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
aurul din Lumea Nouă, care curg acum în valuri, îi asigură o rentă imensă ce ar putea-o ajuta să devină, în sfârșit, o „inimă”. Dar cultura specifică imperiului este un impediment redutabil: marii seniori îi domină pe negustori; soldații spanioli capătă solde tot mai mari, fără ca Spania să producă textilele, bijuteriile și armele pe care aceștia și le doresc - așadar ele trebuie importate din Țările de Jos și din Italia. Se declanșează inflația, Castilia se îndatorează, moneda se depreciază, bancherii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]