8,775 matches
-
, În dicționarele explicative, termenul o. (al cărui etimon grec este oneiros „vis”) figurează cu două sensuri principale: unul interesând domeniul medical („delir, halucinație asemănătoare visului, care definește unele stări psihopatologice”), celălalt, sfera creației literar-artistice („structură estetică rezultată din fluxul spontan al conștiinței și opusă celei realiste”). În comentarea literaturii, termeni ca onirism, oniric, onirist etc. au fost și sunt folosiți destul de frecvent, dat fiind că visul și raportarea, în variate feluri, la vis au alimentat, în diferite epoci și în
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
radioactivitatea uraniului și a sărurilor sale. În 1899 a observat deflexia în câmp magnetic a radiațiilor emise, iar în 1900 a identificat electronii în compoziția ei. În 1903, “pentru recunoașterea serviciilor extraordinare pe care le-a adus prin descoperirea radioactivității spontane”, lui Becquerel i s-a acordat premiul Nobel. De asemenea, în același an Mărie Sklodowska Curie (1867-1934) și Pierre Curie (1859-1906) au primit premiul Nobel „pentru cercetările lor comune asupra fenomenelor radiante descoperite de profesorul Becquerel”. Cei doi soți Curie
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
Albert Einstein: “Fenomenul radioactivității este forța cea mai revoluționară a progresului tehnic, de la descoperirea focului de către omul preistoric și până astăzi”. În 1903 Henri Becquerel a fost recompensat cu Premiul Nobel, „Că apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin descoperirea radioactivității spontane”. Construirea reactoarelor nucleare și posibilitatea de a utiliza aceste instalații pentru a produce energie electrică în cantitate mare, au adăugat la problema cercetării radiațiilor și problema protecției contra radiațiilor, în plin domeniu industrial și economic. Prin poluare sau contaminare radioactivă
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
1902 Hendrik Antoon Lorentz, Pieter Zeeman, Olanda: „Că apreciere pentru serviciul extraordinar oferit prin studiile lor privind influență magnetismului asupra unor fenomene de radiație”, (Efectul Zeeman). 1903 Antoine Henri Becquerel, Franța: „Că apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin descoperirea radioactivității spontane”. Pierre și Mărie Curie, Franța/Polonia, „Că apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin studiile lor asupra fenomenului radiației descoperit de profesorul Henri Becquerel”. 1904 John William Strutt Rayleigh, Regatul Unit, „Pentru investigațiile sale asupra densităților celor mai importante gaze și
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
optice”, Theodor W. Hänsch, Germania, John L. Hall, Statele Unite ale Americii. 2006 John C. Mather, George F. Smoot, Statele Unite ale Americii. 2007 Albert Fert, Franța, Peter Grünberg, Germania, „Pentru descoperirea magnetorezistenței gigantice”. 2008 - Yoikiro Nambu, SUA, „Pentru descoperirea mecanismului ruperii spontane a simetriei în fizica subatomica”. Makoto Kobazashi și Toshihide Mascawa, Japonia, “Pentru descoperirea originii ruperii simetriei, ceea ce prezice existența a cel puțin trei familii de quarkuri în natură”. 2009 - Carles Kuen Kao, China, „Pentru mari realizări în domeniul transmisiei luminii
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
reproducerea vechilor structuri. V. Pasti e tranșant în această privință: Într-o epocă în care se discută despre societatea postindustrială ca despre o realitate care deja tinde a fi depășită, una dintre cele mai consecvente caracteristici ale schimbărilor și adaptărilor spontane care au loc în România este aceea de a genera trăsături proprii societăților preindustriale. Indiferent de nume, ele sunt tipice subdezvoltării [...]. Dacă tranziția spontană continuă, dacă nu se intervine repede și ferm pentru modelarea tranziției orientate spre interior cu obiectivul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care deja tinde a fi depășită, una dintre cele mai consecvente caracteristici ale schimbărilor și adaptărilor spontane care au loc în România este aceea de a genera trăsături proprii societăților preindustriale. Indiferent de nume, ele sunt tipice subdezvoltării [...]. Dacă tranziția spontană continuă, dacă nu se intervine repede și ferm pentru modelarea tranziției orientate spre interior cu obiectivul direct de a impune dezvoltarea, s-ar putea ca soarta României să fie decisă pentru mulți ani de acum înainte. Tot ce face Pasti
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
spre interior cu obiectivul direct de a impune dezvoltarea, s-ar putea ca soarta României să fie decisă pentru mulți ani de acum înainte. Tot ce face Pasti în continuare este de a demonstra că tranziția postcomunistă românească este una „spontană” în interior și imitatoare în raport cu modelul exterior. Consecința acestei traiectorii ar consta în ruperea tranziției românești de orice strategie propriu-zisă a dezvoltării. Relația dintre tranziție și dezvoltare este una esențială. Cum nu există tranziție în sine, ci numai una care
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
deconcertante, el se izolează pentru a se putea defini, pentru a-și asigura astfel libertatea de a alege. Deși compusă prin asamblarea de secvențe introspective cu relatarea unor întâmplări din exterior, narațiunea e unitară, subordonată ideii din titlu. Notația, frecvent spontană, lapidară imprimă textului un ritm sacadat, un aer modern. Romanul Destrămare (1939) continuă să ilustreze disoluția socială și morală a mediului urban, în special a familiei. Intenția autorului a fost să reconstituie copilăria și adolescența personajului central, dar treptat acesta
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
M. din iscusința oralității, debitul intens și persuasiv al ideilor, gradul de implicare subiectivă în actul comunicării. Demersul critic este conceput ca o ieșire în agora, ca o participare la viața cetății, destinat să mobilizeze și să convingă. Cronica dramatică, spontană și degajată, e întotdeauna centrată pe o problematică teoretică, după cum articolele de sinteză și studiile au vioiciunea ideilor trăite. Totuși, nu și-a adunat în volum publicistica, doar culegerea Actori pe scena lumii (1990) recurgând la forma colocvială, a interviului
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
studenției, aceste schițe depășesc rareori limitele unor contingențe epistolare. Bufnița din dărâmături își propune redescoperirea tonului profetic în ambientul urban al teologiei. Pe acest drum, provocarea unor prejudecăți postbizantine și a unor reflexe pietiste s-a dovedit inevitabilă. Printr-un spontan efect retoric, multe dintre eseurile de față n-au scăpat de „capcanele” generalizării. Totuși, n-am vrea ca hiperbola să spună mai mult decât poate susține o simplă figură de stil. În prea multe cercuri de „savanți”, care nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care investighează comportamentul maselor pe termen scurt și mediu. Pentru a evita aproximațiile reductiviste, teologii au nevoie de referința la statistica nominală. În rubricile sociologiei, cifrele - oricât de reci - evocă uneori așteptări stringente. Rezultatele recensământului din anul 2002 prilejuiesc câteva spontane reflecții asupra prefacerilor religioase din țesutul social românesc al ultimului deceniu. Numărul infim al celor declarați atei și numărul covârșitor (dar totuși redus cu aproape 10% față de cotele din 1992) al celor declarați ortodocși continuă să surprindă, dar n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unde să cauți decât să crezi că ai găsit un adevăr universal fără să-l fi căutat vreodată. Nu în primul rând de erudiți are nevoie Biserica 2, ci de oameni care au descoperit entuziasmul cunoașterii vii și al iubirii spontane, firescul vieții duhovnicești, bucuria slujirii aproapelui și exigențele infinite ale Înțelepciunii lui Dumnezeu. Încă o dată: sunt meritorii acele școli de teologie care dau diploma unor oameni maturi intelectual, sănătoși emoțional, puternici duhovnicește, responsabili din punct de vedere civic, muncitori prin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o asumare tăcută, chiar dacă tardivă, a virtuții smereniei. Căci „ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri” (Luca 12, 3). Prologul căderiitc "Prologul căderii" Rareori actul delațiunii se naște dintr-o inițiativă privată, liberă de coerciții, spontană și autonomă în raport cu mediul. Turnătorul vesel care asumă singur exercițiul delațiunii, fără să fie amenințat, reprezintă totuși un caz rar. O conștiință amorală care socotește delațiunea un drept fundamental, dacă nu cumva o vocație, este candidat sigur la meseria de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dialectica întrebării și a răspunsului. Reflexivitatea acestei dialectici face din interpret un subiect interogator, dar și un obiect al interpelării. Limba pe care o vorbim ne predă deja un anumit mandat al tradiției. Acest proces al delegării conștiinței istorice este spontan și incontrolabil, așa cum într-o conversație cuvintele pe care le rostim constituie arareori rezultatul unei deliberări conștiente. Adevărul despre alteritatea care ne surprinde și ne interpelează nu poate fi găsit decât într-o mișcare continuă de „du-te-vino” între orizontul hermeneutic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
obiecte pierdute și amintiri inutile”. Totul începe în sumbrul univers, fără pic de universalitate, al liceului bucureștean „Zoia Kosmodemianskaia” (o fostă partizană sovietică). Johnny, cum îi spun astăzi prietenii, nu vrea să răscolească foarte mult. Tehnica reamintirii aleatorii, prin asocieri spontane, produce însă un efect total. Sunt patru pagini (142-145) care oferă „la vărsat” măruntaiele de nepovestit ale vieții domestice românești. Atunci, intelectualii și muncitorii trăiau solidaritatea proletară a neputinței. Amintirile din vechiul București au însă un farmec tragic: „Ajungeam în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Apologeții săi vorbesc doar despre dialog și niciodată despre convertire; abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor nu iubește vigilența și preferă în locul reacției spontane în conversație doar stereotipia, mimetismul, sloganul călduț sau aproximația stearpă. Ecumenismul se consumă adesea într-o foarte veselă atmosferă de sindrofie fără cauză - o perpetuă prefață la redactarea unor documente care anunță succesul eshatologic al imanenței. La ce bun, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
patetică. Pentru creștini, memoria secretă câteva inevitabile semnificații soteriologice. Dacă cunoașterea este o foame înrudită cu iubirea, atunci când cunoașterea privește destinul umanității - oricât de precară -, avem deja începutul unei aventuri spirituale. Un destin comuntc " Un destin comun" Printr-un consens spontan, admitem astăzi că prezentul umanității are o pe cât de evidentă, pe atât de enigmatică determinare teleologică. Fie că ne place, fie că nu, masivele migrații etnice transfrontaliere din ultimele decenii, afectând absolut toate continentele lumii, ne-au făcut dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
epistolele pauline. Trebuie spus că substantivul apokálypsis apare o singură dată în cartea Sfântului Ioan Teologul, iar încărcătura lui semantică nu este alta decât cea statornicită deja de Sfântul Pavel. Cât privește Evanghelia după Ioan, desemnarea aceluiași eveniment - prin definiție spontan, incontrolabil - se face prin alte verbe: emphaníz:, phain:, martyré:. Descriind, în marea lor majoritate, rezultatul obținut în percepția vizuală, aceste verbe rezonează cu metaforele organice centrate pe experiența luminii pe care atât Evangheliile sinoptice, cât mai ales relatarea ioaneică le
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
geometria parmenidiană a balonului rotund). Dincolo de donator și donatar, suspendați în anonimat pe tot parcursul meciului, darul fotbalului este spectacolul în sine. Jocul, de fapt, nu începe și nici nu se termină pe stadion, numărul actorilor care participă la această spontană reducție fenomenologică fiind virtualmente infinit. S-ar putea ca fotbalul să fie jocul total care promite cea mai profundă experiență soteriologică a solidarității. Ca într-o formație de jazz, unde sunetul rezultat din suprapunerea instrumentelor oferă personalitate echipei de muzicieni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cunoaștere și neînțelegere sau, dimpotrivă între necunoaștere și înțelegere. Acest raport e măsurat doar de adâncimea experienței mirării. Aceasta nu imită muțenia clocotitoare a stupefacției, ci se articulează ca fond de receptivitate pentru orice paradox. Mirarea, ca efect al unei spontane reducții fenomenologice, prin care orice neînțelegere e privată de conotații, nu împărtășește nimic din agresivitatea indignării. Ca epifanie a întâlnirii originare a sufletului cu ființa lumii, mirarea înviază făptura cu siguranța nevinovată a copilăriei. Stupefacția, în schimb, nutrește resentimentul și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Din toate acestea, cititorul va culege cu ușurință miezul învățăturii sale duhovnicești propovăduite „cu timp și fără timp”. Pentru cei doritori să descopere chipul inconfundabil al părintelui Teofil, lectura sau chiar ascultarea unor predici nu este suficientă. Având o natură spontană și orală, părintele Teofil este în elementul său mai ales în interviuri sau convorbiri. Întrucât întâlnirea „față-către-față” nu-i întotdeauna cu putință, atunci recursul la textele scrise rămâne obligatoriu. Iar dacă, peste ani buni, cititorii vor dori să știe cum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
desăvârșite față de om. Când această iubire de oameni îi lipsește, monahul este secătuit de toate celelalte virtuți și, în primul rând, de smerenie. Ascultare, feciorie, sărăcietc "Ascultare, feciorie, sărăcie" Arhimandritul Emilioanos își împărtășește gândurile despre monahism într-un mod unic, spontan și scutit de rutina amvonului. El ne arată că fiecare gest al monahului trebuie să pornească din dragoste pentru a putea întâlni libertatea, și invers. În ascultare, monahul nu face experiența dependenței psihologice față de un „stareț” care știe să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
2. Născut la Moscova către sfârșitul secolului al XIX-lea (22 septembrie 1896) într-o familie înstărită, Serghei - cum se numea atunci părintelui Sofronie - a primit o aleasă educație religioasă, artistică și literară. Copilul urma pravila de rugăciune cu o spontană și firească dragoste pentru întreaga creație a Domnului, șlefuindu-și în același timp sensibilitatea (mintea și inima deopotrivă) din lecturi diverse ale unor scriitori ruși (cum ar fi Pușkin, Turgheniev, Dostoievski sau Tolstoi). Deosebita înzestrare artistică l-a făcut pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
necuvântătoare (de la frunze sau păduri sălbatice până la animalele în captivitate ori domestice). La rândul ei, această compătimire universală aprinde în inima creștinului o mai puternică rugăciune, care îmbrățișează întreaga creație. Compătimirea universală este aici mult mai mult decât un sentiment spontan, asociat cu repulsia față de eterna injustiție socială. Atunci când depășește sfera psihologică, compătimirea nu se realizează de la om la om, într-o relație de intersubiectivitate asimetrică. Hristos este cel care, ca Făcător și Mântuitor al omului, născut din Tatăl și pătimind
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]