4,031 matches
-
echilibrată. Părea un atlet în timpul liber, conștient de faptul că e fotografiat. Când o văzu pe Gabriel, își miji ochii și o privi cu un zâmbet vag amuzat. Gabriel, pradă unor emoții amestecate, îi făcu un gest iritat cu mâna. Sprâncenele i se încruntaseră, dar nu-și putea împiedica buzele să schițeze un zâmbet involuntar, ca un spasm nervos. George McCaffrey fusese scutit de vizita fratelui său Brian, întrucât plecase de acasă înainte de sosirea acestuia. George telefonase la spital și aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ce-ți face soția? îl întrerupse abrupt Rozanov. George, care își dădea seama că roșise și că avea o expresie absolut ridicolă, se încruntă. Se mișcă dindărătul unui fotoliu și răspunse: — Am încercat s-o ucid. John Robert își înălță sprâncenele. — Am condus mașina direct în canal, deliberat, cum am procedat și cu sticlăria romană. Eu am sărit afară și ea s-a scufundat odată cu mașina. Numai că a reușit, nu știu cum, să iasă. Ghinion! Data viitoare sper să am mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el reflexe roșietice; îi încadra acum fața, vaporos și pufos. Mâine avea să devină din nou negru opac, drept și țeapăn. Uneori, fruntea smeadă a lui Pearl și nasul subțire, care pornea drept, ca o linie trasă cu rigla între sprâncene și gura subțire, tot dreaptă, arătau crispate, întunecate, ca „bătute de intemperii“. Astăzi, însă, culoarea măslinie a lui Pearl era ca de ceară, frumoasă, ușor rumenită, de parcă ar fi fost dezmierdată de un soare meridional, iar ochii căprui-verzi erau gânditori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a sta în picioare, cu capul ușor înclinat și ocupând spațiul într-un fel care-ți sugera că tocmai se strecurase pe furiș și că era numai parțial vizibil. Așa stătea și acum, uitându-se la maică-sa pe sub sprâncene. „Doamne, cât e de îngâmfat!“ își spuse Alex. Dar, în același timp, inima i se strângea, îi tresălta, o ardea. Acum se învârtea prin salon, atingând lucrurile, mutând figurinele de bronz care zăcuseră în același loc, pe consola căminului, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pâlpâia și fâsâia alene flacăra roză a focului de gaz. Observă uimit cât de mult crescuse Hattie. Nu o mai văzuse de aproape un an de zile. Își spuse: „Deci încă e în creștere?“. Se uită fix la ea pe sub sprâncenele-i stufoase și își spuse iar: „Dumnezeule, e leită Linda, seamănă din ce în ce mai mult cu Linda, cum e posibil?“. Cu părul ridicat în creștet, Hattie arăta mai înaltă și mai mare ca vârstă. Luați loc, îl pofti Hattie. Niciodată până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o dată, să știți că sunt așa cum ați gândit dumneavoastră despre mine, nu sunt ca George... Pleacă imediat din casa asta și din orașul ăsta... Vă rog, vă rog... Pleacă, pleacă! Filozoful întoarse spre Tom o față chinuită, cu ochii și sprâncenele încruntate, cu buzele ude deschise, dezvăluind interiorul roșu al gurii, de parcă era gata să scoată un urlet de durere. Tom fugi în stradă. „E un cap în salcâmul ăsta“, își spuse Alex. Un cap cu păr lung, auriu, atârna agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici o legătură cu ea. George se îndepărtă de Diane și o privi ca și cum ar fi așteptat să spună și ea ceva, dar bietei femei îi pierise graiul de frică. Stătea rigidă, cu fața întoarsă de la ambii frați. George se încruntă, sprâncenele îmbinându-i-se deasupra ochilor. Își lăsă capul în piept. Atunci observă pe podea pălăria și pardesiul lui Greg Osmore. Le înșfăcă și se holbă ca un dement la ele. Apoi le făcu ghem și se năpusti la ușă. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alergă la Gabriel. Se îndreptară împreună spre ușă. Brian îi urmă mormăind: „Dracu să le ia pe toate!“ Tom se uită la George, care ședea cu palmele rezemate pe genunchi, privind în gol, cu buzele întredeschise și încruntându-și ușor sprâncenele. —Du-te, Tom dragă, pe tine nu sunt supărată, îi spuse Alex. Tom ieși, închizând ușă după el. Coborî scările. Ușa de jos era deschisă, rămasă astfel în urma retragerii dezordonate a familiei Brian McCaffrey. Intră în grădină și alergă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
versiune prescurtată și îmbunătățită a istoriei de mai sus. Brian se uită la această frumoasă cumnată a lui, de care se temea puțin. Stella arăta mai matură și slăbită. Două cute subțiri, ca două fire de păr, îi răsăriseră între sprâncene, dând feței o mai mare concentrare. Părul de un negru compact se înălța ca o cupolă deasupra frunții, asemenea unei cununi sau unui coif ceremonial. Gura inteligentă, cu invariabila-i linie ironică, era calmă. Dar ochii negri îi scăpărau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar sper că tu ai înțeles. Nici măcar n-am stat vreodată ca lumea de vorbă... noi doi... aș fi dorit să fi discutat... acum, când pleci, simt că... Stella se încrunta și își mijea ochii, adâncind cele două cute dintre sprâncene. Își îndreptă umerii și se lăsă pe speteaza scaunului. Brian își spuse: „Ce naiba m-a apucat să-i înșir toate astea? Se vede că-s beat și sunt lipsit de loialitate față de Gabriel, Stella o să mă disprețuiască...“ — Dar nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din dreapta, e mama mea, iar bărbatul din mijloc este tatăl meu. Pe vremea aceea încă nu erau căsătoriți. Sunt tineri cu toții, dar nu foarte tineri. Mama (viitoarea mea mamă) poartă o pălărie gen clopot, care îi acoperă toată fruntea, inclusiv sprâncenele, nelăsând să i se vadă decât ochii (care au destulă expresivitate); un pardesiu care se poate bănui că este larg, cu revere care îi acoperă umerii, ca două triunghiuri ascuțite care coboară, unindu-se, până aproape de talie asta se pare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cămășii în flăcări, sărind peste focul de pe culmea delușorului conturat cu galben. Damian era și acum primul care răspundea la întrebările puse de Doamna, prompt, c-un zâmbet de satisfacție neascuns. Premiantul de anul trecut. Între colțul ochiului și vârful sprâncenei subțiri, un loc neobișnuit de înalt și arcuit spre tâmplă îi dădea un aer zeflemitor și sigur pe sine când te fixa drept în ochi, fără să clipească, ironic, în aparență fără niciun motiv. Către sfârșitul anului școlar, în curte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
De fapt unde lucrează taică-tu? l-a întrebat abrupt Avram Botea. Și alți băieți erau curioși să audă răspunsul. Nimeni nu știa ce-i aia activist de partid. Dar Dogaru s-a mulțumit să-i arunce o privire pe sub sprâncene. A spus în cele din urmă, scrâșnit: Ce te privește pe tine! Și a adăugat îndată după aceea cu ură mocnită: îl verifică pe taică-tu să vadă dacă nu-i exploatator! Era ceva neobișnuit ca un elev nou să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vadă dacă nu-i exploatator! Era ceva neobișnuit ca un elev nou să fie atât de țâfnos. La doi pași de grup, Damian zâmbea malițios. Ochii căprui i se îngustau, puțin oblici, dar în colțurile ochilor porțiunea arcuită către vârfurile sprâncenelor subțiri îi rămânea la fel de netedă și de plină de mândrie. Dogaru însă nu se uita la el. Nu se uita la nimeni. Umbla prin curtea școlii, printre băieți, fără să se atingă de nimeni, cu privirea ațintită în pământ, încruntat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
asta înseamnă că și voi aveți dreptul să glumiți. Cu o singură condiție. Să nu spuneți tâmpenii. Ceea ce am vrut eu să vă sugerez este cum ajungi la o abstracțiune pornind de la ceva vizibil... O rază de soare cade pe sprâncenele groase, de om în vârstă ale domnului Panciu și îl arată pentru cine are ochi de văzut ca un clovn, zâmbăreț pe din afară și trist în interior. Profesorul Panciu coboară treptele scării principale și o ia în lungul străzii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
după altul, străbătând în mare viteză spațiile deschise de pe trotuarul larg. Precauții inutile, căci profesorul pășește grăbit și obosit fără să se uite nici în dreapta, nici în stânga. De după un trunchi Mazilu face către Chițu un gest întrebător și ridică din sprâncene a mirare. Cu alte cuvinte: unde se duce? Chițu rânjește de după alt trunchi și îi răspunde tot printr-un gest că: sigur se duce să ia ceva la bord. Domnul Panciu își cară ca întotdeauna după el servieta mare și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Lucian, cu figura lui prefăcut solemnă, brațele cu mânecile suflecate până la jumătatea antebrațului și pumnii strânși. Lucian își ridică privirea spre ochii tatălui său, în care observă vioiciunea lui ghidușă obișnuită. Ochii lui îl întreabă c-o ridicare scurtă a sprâncenelor: ei, ce alegi? Brațele tatălui său sunt vânoase, chiar și la vârsta lui înaintată, și întotdeauna arse de soare după plimbările pe care le face cât e vara de lungă pe toate străzile orașului. "Cu cât o să treacă timpul, cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
omul fizic și omul moral. Imaginea sportivului, ca o forță similară divinității, ori ca o forță similară naturii, erou, trebuie să țină seama de părțile corpului uman care intră în joc: corpul; capul (părul, fruntea și partea posterioară); fața (frunte, sprâncene, pleoape, ochi, pupile, buze, bărbie, nas, nări, gură, dinți, molari, canini, urechi); trunchi (gât, piept, spate, burtă); membre (mâini, picioare, brațe, talpă, călcâi, degete). Față de toate animalele cu mamele, omul se deosebește prin multe elemente: corp drept, cap cu păr
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
caldă - când vom face popas la pâlcul de copaci de colo, ai voie să tragi o fugă până la pârâu și înapoi. Vorba ceea: o fugă bună de cățea, până cade părul de pe ea... Limbosu l-a privit pe Toaibă pe sub sprâncenele încruntate și a înghițit în sec... Când soarele căta spre amiază, cercetașii au poposit sub copacii din pâlcul despre care vorbise Toaibă. Limbosule! Direcția pârâul! Pas alergător! Marș! a comandat Toaibă, prefăcându-se că a uitat ce grad are Limbosu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Calul călca liniștit de-a lungul drumului înglodat. Maranda îl fura cu coada ochiului pe Toader al ei și își spunea: „Uite că i-au ieșit fire de păr alb pe la tâmple. 94 Privirea îi mai aspră, iar cuta dintre sprâncene i s-o adâncit. Parcă nu mai este cel care o plecat în concentrare, iar greul milităriei și al războiului l-o făcut și mai tăcut. Și tare suferă pentru că nu mai este ca înainte, mândru și neînfricat”... Toaibă, auzindu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui n-o avut nici pantaloni pe fund și care n-o știut de altă mâncare decât borș cu urzici. Pune-l să înhame calul și să vezi cum îl așază cu curu’ înainte... Cei din jur îl priveau pe sub sprâncene, neîndrăznind să ridice nasul din țoiul cu rachiu... Tăceau mormânt! 115 Toadere, băiete, liniștește-te, că nu-i bine să te încontrezi cu aiștia. Ș-apoi nu poți schimba mersul lucrurilor de unul singur. Tu nu ai văzut cum bântuie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și pace! Atunci îi mai bine să golim țoiul ista și să ne mai caute pe afară, că pe aici ți-i drumul. Îi mai cuminte așa... Toaibă a pus mâna pe țoi, l-a drămăluit privindu-l prelung cu sprâncenele încruntate, apoi, dintr-o mișcare, l-a dat peste cap. A înghițit cu năduf, și-a luat căciula și bastonul și a ieșit din crâșmă, fără să se uite în stânga sau în dreapta. Făcutu l-a urmat. Au mers alături o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ei n-a fost curățit, afară de Naaman, Sirianul." 28. Toți cei din sinagogă, cînd au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mînie. 29. Și s-au sculat, L-au scos afară din cetate, și L-au dus pînă în sprînceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie. 30. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, și a plecat de acolo. 31. S-a coborît în Capernaum, cetate din Galilea, și acolo învăța pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
în alte părți ale cărții. Pentru ajutor întru rugăciune o să vă spun acum și cum anume vă puteți face cruce în mod mai eficient. Prima oară pornim de la Ajna, chakra a șasea („În numele Tatălui”), cam pe la punctul de unire al sprâncenelor; apoi mergem cu degetele la Anahata, chakra a patra (“În numele Fiului”), cam prin centrul pieptului, in dreptul inimii; apoi în dreapta pieptului (“În numele Sfântului Duh”) - la creștinii ortodocși, la catolici e întâi în stânga de exemplu înspre axilă (nu pe umăr!) și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Primul lucru care m-a izbit la necunoscutul din fața mea a fost gura știrbă. Lăbărțate într-un rânjet batjocoritor, buzele cărnoase dezveleau gingiile goale în care mai stăteau înfipți câțiva dinți putrezi. Apoi i-am văzut fața ciuruită de vărsat, sprâncenele spălăcite, ochii reci, de broască, și gușa. O gușă mare pe care o purta sub barba roșie ca pe un medalion. Părea plictisit de prezența mea acolo și mă lumina cu o torță a cărei flacără îi ascundea o parte
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]