4,267 matches
-
așa ceva. —Și la școală încălca regulile, observă Rosa. Nu copia la examene? Darcey se încruntă. — Nu, nu copia. Fii serioasă! exclamă Rosa neîncrezătoare. De câte ori lua note mai bune decât tine? Își făcea copiuțe pe bancă folosind un ac. — Nici vorbă, stărui Darcey. —Toată lumea știa că așa face, zise și Carol. Nu-mi vine să cred că tu nu erai la curent, Darcey. Uite ce e, știu că era o oarecare concurență între noi două și știu că își dorea cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am vrut să iasă lucrurile așa. Darcey, știu că m-am purtat foarte urât, dar adevărul până la urmă e că m-am îndrăgostit de el. — Dragostea se mai întâmplă, zise Darcey, chiar și când nu te aștepți. Chiar îl iubesc, stărui Nieve. Știu că s-ar putea să nu mă crezi, dar îl iubesc. Atunci ar trebui să i-o spui. —Vai, Darce... nu știu. Am fugit de la nunta noastră! A fost un gest foarte egoist. Probabil că mă urăște. —Nieve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în prezent, totul în Irlanda e foarte scump. Când eram înstăriți și puteam să cumpăr tot ce doream, nu era o problemă; dar în situația noastră de acum, nu ne putem permite nici o garsonieră în oraș! — Dar ai fi acasă, stărui Aidan. Poate că ne-ar merge mai bine așa. —Dacă ții neapărat să ne întoarcem în Irlanda, așa o să facem, spuse ea cu jumătate de gură. Eu sunt de acord să facem cum vrei tu. Dar, ca să fiu sinceră, Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îmi trezească simțurile în dimineața asta. Văd că ai scăpat de ghips. — Alaltăieri, spuse ea. —Ce-ți mai face încheietura? —Bine, mersi. Poate că nu o mai considera o scorpie, se gândi ea, dar ceva tot se schimbase. Între ei stăruia o iritare pe care nu reușea să o surprindă clar. Se uită la ceas. —Mai e timp berechet, zise Neil. —Știu. Dar se ridică și-așa, cu o dorință bruscă de a fi singură. —Trebuie să merg la toaletă. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că cedaseră nervos, în acel târg de pe un drum lăturalnic de țară. Dar până la urmă reușiseră, din câte ținea ea minte. Până la sfârșitul emisiunii, cu toții mâncaseră pâine coaptă în cuptor de piatră, muiată în propriul lor ulei de măsline; cu toții stăruiseră că visul lor se împlinise. Poate că visul meu nu e să dețin o cocioabă dărăpănată, ci să devin director la InvestorCorp, își spuse ea netezindu-și fusta și întorcând-se la agentul imobiliar. Poate că în tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
deloc. Nu trebuia să vii aici. Întoarce-te la Dublin și însoară-te cu ea, pentru că e de un milion de ori mai potrivită decât aș fi eu vreodată. — Dar ea nu e ca tine. Ăsta e un lucru bun! stărui Darcey. —Bine, renunță el zâmbind. Am încercat. Îmi pare rău că ți-am stricat seara. —Eu... nu mi-ai stricat-o. —Spaghetti carbonara reci? Nu e tocmai un succes. Păi, da. Ai dreptate. Darcey privi pastele care se sleiseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Neil! Bărbatul se întoarse și o privi întrebător. —Mai spune-mi o dată, îl rugă ea. Ce să-ți spun? — Ce simți. Nu pot să trec prin asta din nou, zise el. Am spus-o o dată. Eu... — Într-o singură propoziție, stărui ea. Doar o dată. Încă o dată. Pe scurt. Te iubesc, zise el simplu. Darcey înghiți în sec și deschise gura, dar nu reuși să rostească nimic. El se apropie de ea și îi puse mâinile pe umeri. Te iubesc, repetă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu mult timp Înainte de a fi omorâți, pentru că am descoperit că fiica ta era Însărcinată. Six râse, iar eu am adăugat: — Astfel că amanta lui Paul a hotărât să se răzbune singură. Acum chiar că devii de-a dreptul ridicol, stărui el. Și te mai și dai drept mare detectiv, când tu nici nu știi că fiica mea era incapabilă din punct de vedere fizic să aibă copii. Îmi căzu fața: — Ești sigur? — Doamne-Dumnezeule, omule, normal că sunt sigur. Ce, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
boierii despre isprava domniței! Cu aceste gânduri, hatmanul îl pofti la sfat, a doua zi, pe diacul Radu: Frumos mai scrii, diece! Mulțumesc pentru cinstea ce mi-o arăți, cinstite hatmane, dar cred că pentru alte pricini m-ai chemat! stărui tânărul slujitor. Am știut că ești dezghețat la minte ca și la trup! încercă să-l laude conducătorul cetății Sucevei. Vreau să te ajut în împlinirea dragostei tale! Dar eu nu iubesc decât pe Domnul! Vorbe mari, diece! Te-am
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a zis că nu a mâncat bine piureul de fructe sau că are un pic de febră și atunci îi spui la telefon mai dă-i niște nurofen sau lasă, nu e nimic, încearcă mai târziu, cu fraza care-ți stăruie în cap și pe care de-abia aștepți s-o notezi. Ca să poți să-ți faci din fuga asta o rutină trebuie să poți alunga vinovăția care te bâzâie. Aceasta-i marea provocare.
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
suferința mea, nu mă mai pot gândi la ceilalți, voi fi însă bucuros să-ți răspund oricărei întrebări îmi vei pune, Nu ezita! întreabă-mă! dar nu în seara asta, altă dată, acum du-te! Și pe obrajii mei mai stăruie încă atingerea curioasă a degetelor sale, se-ntoarce cu totul spre perete, mă ridic nesigur de pe pat, Noapte bună, Theo! Noapte bună! Ies, nu înainte însă de-a lua de pe măsuță caietul acela cu desene, Oare de ce?! Caietul arzându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
desenului, vrând să uit, să șterg definitiv din mintea mea cealaltă imagine, cea a femeii lipite de cearceaful patului meu, dar poza aceea tăiată cine știe din ce revistă dubioasă, puternic colorată, brutalizându-mi simțurile prin atitudinea vulgară a femeii îmi stăruie încă în minte și, pe lângă realitatea violentă a acestei imagini, desenele lui Theo îmi par, Las caietul la o parte și încep să mă dezbrac, sting lumina din cameră și, înainte de a mă vârî în așternut, mă aplec în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l pe Rareș bunicilor, și eu ascult povestea lui Rareș, bunicii lui stau undeva la sat, voiau să-l ducă la ei, dar copilul acesta are ceva special pentru muzică, îl pregătesc din clasa întâi, are deja un palmares, am stăruit pe lângă bunicii lui să-l lase mai departe la școala de muzică, i-am găsit un loc la internat, nu e îndrăgostit de mine cum spui tu, ca un băiat rău ce ești, ci pur și simplu îi lipsește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
depărtat atât de mult de imaginea aceea damnată a artistului care înfruntă lumea, astăzi nu-mi pasă, atenție, Daniel, s-ar putea să mă vezi mine poimâine îngenuncheat și pocăit, Mai că i-aș crede cuvântarea dacă nu i-ar stărui pe buze acel surâs nevăzut ce mă înfiora întotdeauna făcându-mă să plec privirea, Theo, hai afară să te joci cu noi! îl imploră copiii la picioarele lui, Doamne, Corina, ce leac miraculos sunt copiii ăștia pentru mine! Hai afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
observă jarul căzut, grăbindu-se să dea cana cu apa descântată, să facă semnul crucii peste chipul stins al Corinei, eu sar să-l iau în mână, n-am plâns deloc atunci, nu pentru că nu mă durea, ceea ce-mi stăruie în minte e starea de perplexitate, de uimire, privindu-mi degetele arse și nu înțelegeam de ce? Și pentru prima dată am fost pus atunci în fața lumii, Am tot stat și te-am tot așteptat să-ți depeni amintirile copilăriei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mai e nevoie! și zâmbetul meu nevinovat îl aduce pe părintele Ioan lângă mine pe lavița de sub fereastră, Nu știu dacă ai auzit vreodată povestea adevărată a mănăstirii noastre, începe părintele și lumina duioasă din privirea lui încă mai stăruie, ridic din umeri neștiutor, Nu-i chiar atât de veche mănăstirea noastră, continuă părintele rar cu glasul lui ușor cântat, acestui loc i se spunea mai demult La Călugări, ceea ce ar putea însemna că locul acesta fie a fost desemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rugăciunea, meșterul Luca și-a umplut paharul de băutură, era un pahar mic de sticlă și băutura mirosea puternic a prune, fratele Rafael a cumpărat din sat un litru, să avem pentru meșteri, ținea sticla în bufet și mie îmi stăruie și azi în nări mirosul tare al băuturii limpezi ca apa de izvor, cu mărgele minuscule la suprafață, e mirosul pe care cu uimire l-am simțit de multe ori în răsuflarea fratelui Rafael, la început am crezut că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aeriene și să se instaleze în locurile cel mai des frecventate de oameni, la muzee nu mai merge nimeni și aceste vorbe rostite cu pasiune fac înconjurul mesei pline de sticle și pahare, fum de țigară în încăpere, rumoarea vocilor stăruind deasupra capetelor noastre ca o perdea de nori întunecați, din difuzoarele camuflate în firidele pereților răzbat cu greu spre noi acorduri de jazz, Radu a comandat o sticlă de șampanie cu ocazia vernisajului de astăzi, ciocnim cu toții în cinstea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu părea deloc mulțumit de ceea ce făcuse, eu am pus atunci lipsa lui de entuziasm pe seama oboselii, acum îmi dau seama că era altceva, s-a culcat imediat după cină, îmi amintesc, și eu am dus vestea părintelui Ioan, îmi stăruie și acum undeva în straturile adânci ale ființei mele beția care m-a cuprins atunci, simțindu-mă părtaș la ceva ce depășea cu mult puterea mea de înțelegere, dar care îmi dădea într-o asemenea măsură momente de beatitudine încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de teama să, El, posomorât, a mâncat pâine, ouă fierte de fratele Rafael, roșii, ardei și brânză, eu am băut și lapte și el avea cafeaua caldă pe-un colț al sobei din bucătărie, mirosea frumos a cafea fierbinte, îmi stăruie și acum în minte acel miros de cafea învăluind într-o tihnă căutată toate neliniștile mele referitoare la Pantocrator, despre aceste nelămurite lucruri n-o să-i pot vorbi nici părintelui Ioan, ne ridicăm de la masă și ne întoarcem în biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mi! nu fac mare lucru, mă trezesc târziu, și-n timp ce ea îmi vorbește despre plăcerea aristocratică de a zăbovi dimineața în pat, eu mi-am deschis blocul de schițe și-i creionez chipul, e motivația perfectă de a stărui cât mai mult cu privirea asupra ei, ritualul fără grabă al unei cafele bune mi-l descrie și despre bucuria fără glorie a aromei tari a primei gauloise, îmi vorbește cu ușorul accent franțuzesc, nu cred că-și dă seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vreau să-i arăt că mă preocupă și pe mine problema, am rugat pe cineva să-mi aducă din Italia foiță de aur, mă va costa cel puțin cinci sute de mărci, Ei vezi, intervine el cu mărinimie, de aceea stărui să clarificăm și partea financiară a problemei, eu vreau ca totul să se desfășoare în bună orânduială, trebuie să mă gândesc și la podoabele ce le am de cumpărat după ce termini tu pictura, candelabru, odoare, mi-ar place să instalăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Spre seară începură să sosească reporteri și cameramani care se îndreptau direct spre ringul din centru, Blanchard și partenerii lui de antrenament, fragili ca niște bibelouri. Nu-mi ieșea din minte replica de rămas-bun a lui Kay Lake, după cum îmi stăruiau în gând și râsul ei, și zâmbetul ei, și tristețea care o năpădea pe neașteptate. Deodată am auzit strigătul unui gazetar, „Hei! Uite-l pe Bleichert!“, și am ieșit în fugă spre parcare și spre Chevy-ul meu dublu ipotecat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tot. Glasul i se auzea înăbușit, de parcă ar fi venit de foarte departe. M-am sculat și m-am îmbrăcat și doar când mi-am prins tocul pistolului și cătușele, m-a părăsit senzația că pășesc pe nisipuri mișcătoare. Madeleine stărui: — Nu pleca, dulceață! Mai rămâi! M-am îndreptat spre ușă, străduindu-mă ca nu cumva să cedez. Ajuns în mașină am deschis aparatul de emisie-recepție, căutând o legătură cu lumea normală, cea a poliției, care să mă distragă. Vocea centralistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
C.?“, m-a Înghioldit Bazil. „E creator În preluarea ideilor altora“. Am râs și noi, dar nu la fel de lătrător ca el, să nu ne dea afară de la curs. (miercuri) Câteodată simt că mă aflu În mare primejdie: e cineva ce stăruie În preajma mea, cu intenție criminală, trimis cu scop foarte precis, astfel că Îmi dau seama că nu pot scăpa În nici un fel și că mă va găsi, oriunde m-aș ascunde. Mă agit printre lucruri indiferente, fără să mă Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]