2,655 matches
-
din vechea școală era și organizator electoral plin de pasiune. De aceea albii îl numeau: „Cap de bande“. În realitate popa Grigore nu era un bătăuș. În schimb Popa Tache al conservatorilor era un adevărat comandant al bandelor. De o statură erculeană, un gât de taur, o frunte de 2 degete, Popa Tache era o brută. Lipsit cu totul de inteligență, lipsit cu totul de simț moral, cinic, Popa Tache organiza bandele de ciomăgași și petrecea nopțile prin cârciumi în tovărășia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cel mai bătrân lăutar pe care l-am cunoscut încă din casa părintească era Marinică. Foarte vestit pe vremuri, când l-am văzut pentru întâia oară era aproape retras din activitate. Era un bătrân cu barba albă, foarte mic de statură, dar încă vioi. S-a încercat să-mi dea câteva lecțiuni de vioară. Deși instrumentul îmi plăcea mult, n aveam aptitudini. Lăutarii epocii erau: Angheluș, celebru muscalagiu 267, Pădureanu bă trânul 268, Ionică Dinicu 269, tatăl lui Grigoraș Dinicu, Ochi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe scenă, o furtună de fluierături izbucni din sală. Atunci poliția interveni și o crâncenă bătaie începu. Din ceata lui Isvoranu făceau parte, între alții, un fiu al generalului Christian Tell, cât și tenorul Theodor Popescu, un om de o statură herculeană, foarte puternic și foarte frumos bărbat. Fiindcă purta plete lungi, doi jandarmi l-au înșfăcat de păr și numai așa l-au putut domoli. Isvoranu, biruit și văzându-se amenințat, sări din stal în benoara fostei sale soții și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
v. dr. Em. Dorian, Doctorul Drasch și medicina „făcătoare de minuni“, în vol. Istoria medicinii. Studii și cercetări, Ed. Medicală, București, 1957, pp. 369-377). Relatarea altor vindecări miraculoase ale doctorului Alois Drasch, care se deplasa călare prin București, avea „o statură de Hercul și niște picioare enorme“, în: Amintiri din trecutul negustoresc, industrial, al profesiunilor libere și meseriilor din România de dincoace de Milcov de Dimitrie Hagi Theodoraky, București, [1927], pp. 128-130, precum și în București și bucureșteni de ieri și de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
epocii îl prezen tau oamenilor gravi ca pe un ușuratec, de aci porecla de Firfiric. Firfirica era o monedă de argint de jumătate sfanț, iar altă firfirică avea o valoare și mai mică. Ion Brătianu, care era și mic de statură, era privit ca un fel de nimic. Un firfiric. Dar firfiricul crescuse și devenise un șef de partid în tovărășia lui C.A. Rosetti; și acum era omul către care se îndreptau privirile tineretului. După cum am spus în alt loc
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Force et matière a lui Louis Büchner 7. Apoi am trecut francamente în tabăra liceenilor liberali, către care mă atrăgea întreaga mea fire. Un amănunt: treceam pe stradă în tovărășia unui coleg, când, iată că ne încrucișează un bărbat de statură de mijloc, cu părul și barba crețe și cărunte. O figură caldă, deschisă și atrăgătoare, un ochi care zâmbea și intra în suflete. Colegul meu îmi spune: „Uite, ăsta e Brătianu“. Am rămas cu chipul lui în cap și n-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe vremea aceea gârla curgea joasă puțin mai spre nord și era, pe alocurea, împrejmuită cu uluci. Mulțimea năvăli în cârciumă și o pocnitură de revolver se auzi. Geambașul căzu fără să sufle 41, dar Temelie Trancă, care avea o statură de Hercule, 260 bucureștii de altădată 41. Ilie Geambașu (Ilie Tabacu) era unul dintre cei mai vestiți bătăuși electorali ai epocii, o adevărată teroare a străzilor bucureștene; l-am găsit menționat în presă și în 1871, ală turi de alți
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tractatul de alianță ce am fi încheiat sau ar fi să încheiem cu puternica noastră vecină se poate zice că el este o mare onoare pentru noi; să nu uităm însă că tractatele, de au o valoare reală între două staturi de o putere egală, când sunt încheiate între o putere foarte mare și o putere foarte mică, ele devin adesea o cursă pentru cei slabi care se încred orbește întrînsele“ - O datorie de conștiință către țara mea de Dimitrie Brătianu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tunuri au fost aduse în București la 11/23 septembrie 1877. La mijlocul lui septembrie, Eugeniu Stătescu intră în guvern luând portofoliul Justiției. Ion Câmpineanu rămâne titular la Finanțe.131 Garda imperială rusă, superbă, oameni cu înfățișare marțială și toți de statură erculeană, având cai coloși, defilează în fața Doamnei Elisabeta.132 În aceeași zi, garda pleacă către Plevna. Viața bucureșteană ia o mare dezvoltare de îndată ce intră rușii în București. bucureștii pe vremea rușilor Rușii, oameni de petrecere, foarte dedați la băutură, mulți
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Verde era considerat acum nu numai ca șeful bandelor de bătăuși, dar ca personificarea regimului conservator. În ziarele liberale regimul era numit întotdeauna regimul lui Popa Tache. Prin anul 1884 l-am cunoscut și eu. Era un om de o statură herculeană. Rar am văzut un român cu o asemenea construcție atletică. 'Nalt, spătos, cu gâtul taurului, fălcos, cu părul și barba creață, de altfel nu urât bărbat și nici antipatic, avea o înfățișare de masivitate care impunea. Înțelegeai că te
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sfârși cu răsturnarea lui Lascăr Catargiu și a regimului conservator, pentru ca să dea României guvernarea liberală cea de 12 ani. Sala Bossel e plină de public, mai ales de tineret școlar. Un singur orator a vorbit: Nicolae Fleva. Înfățișare extrem de simpatică, statură proporționată, figură brună, încadrată de barbă neagră, bărbat frumos în toată puterea cuvântului. Are glasul cald, insinuant, are un timbru pe care natura nu l-a cheltuit cu prea mulți. Una din marile taine ale succeselor de tribună ale acestui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
toate datele unui „personaj”. Își amintește uneori, cu zîmbet, de luptele politice studențești de la sfîrșitul deceniului IV. A făcut apoi frontul și poartă încă în trup cîteva schije. E calm, discret și plăcut în conversație. Nu o dată, îmi amintește, prin statura robustă, prin linia feței, prin poziția mîinilor, prin felul de a purta ochelarii, de Eusebiu Camilar. Are, totuși, o „manie”: se preocupă excesiv de propria-i sănătate. Ori de cîte ori i se ia tensiunea și-o trece într-o fișă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
derutat de gafele țopești-„elitare” ale unor oameni pe care Îi prețuiam și care se arătau sincer jigniți când, după ce se culcaseră seara siguri pe reputația lor imaculată, se trezeau dimineața arătați cu degetul pentru afirmații și afilieri nedemne de statura lor. Doar ne Întâlnisem de atâtea ori, În „spirit”, cum spunea profesorul, și continuam, mă asigurase, „cu veche și statornică prietenie”, să fim „solidari”!! Mi-era greu să mă descotorosesc de uimire și stânjenire fără ajutorul său. I-am menționat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
comoția care, brusc, Îl năruie, popasul său oniric, În biserică, nu este decât delirul muribundului care Își revede, În ultimele clipe, traiectoria vieții, Înainte de a plonja În moarte și, cum spune autorul, „poate, dincolo de ea”. În cazul unui scriitor de statura „cărturărească” a lui Magris distincția Între viață și literatură rămâne mereu fluidă. Spre beneficiul atât al realității, cât și al reveriei. Busturile care alătură, În Grădina Publică din Trieste (și din carte), pe Joyce lui Slataper, Saba și Svevo sunt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
direcția Fürstenwald, doi indivizi. Mergeau repede, venind spre Berkenbrück. Când i-am văzut, ni s-a părut că unul dintre ei ar fi Stănicel, iar celălalt, Eugen Theodorescu, care mai fuseseră în vizită la Berkenbrück. Părea că aveau înfățișarea și statura lor. Ne-am bucurat de întâlnire și am grăbit pasul. Dar spre mirarea noastră, cei doi presupuși camarazi, când ne-au observat venind spre ei, la un capăt de pădure, în loc să-și continue mersul, au făcut stânga împrejur și au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
că m-am deprins să merg Ținându-mă de cârja bătrânului Homer. Tot bunul orb, devreme , să văd m-a învățat, Spre zeii lui pe boltă, privirea să-mi ridic, Mă cățăram spre ceruri, pe brațu-i ridicat Și-mi măsuram statura cu degetul lui mic. „Era prea mare și prea puternic acest Costache Oprișan”, cum scrie Octavian Voinea și de aceea trebuia distrus, căci era un potențial vârf al mișcării legionare; ordinul de lichidare a lui venea de sus, de dincolo de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
gata cu un asemenea cadou? Cred că-i lipsește o doagă! Craniul semăna cu unul de cal, dar era mult mai mic. Punând la bătaie puținele mele cunoștințe de biologie, am dedus că stătuse pe umerii unui mamifer erbivor de statură mică, cu copite și cu fața prelungă. Există o mulțime de animale pe Pământul ăsta! Nu mi-au venit în minte decât căprioare, capre, oi, maimuțe, antilope, reni, măgari... Mi-era imposibil să-mi mai amintesc și altele. Am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
partea dreaptă se întâlnea specia Shintetokeras, în stânga, Kuranyokeras. Ambele specii aveau câte trei coarne, dar unul era de sine stătător.“ I-am luat cartea din mână și m-am uitat la fotografii. Am constatat că specia Shintetokeras era mică de statură și semăna cu o corcitură de cal cu cerb. Pe cap avea două coarne ca de taur, iar din vârful nasului pornea un corn sub formă de Y. Specia Kuranyokeras avea fața mai rotundă, pe cap două coarne ca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sub acest aspect. În ciuda acestui defect însă, a supraviețuit din două considerente: este animal erbivor și are trupul acoperit cu un fel de platoșă. Acesta este motivul pentru care el nu trebuie să se apere. Din punct de vedere al staturii și al conformației corpului, seamănă cu un dinozaur tricorn. Dar în toate fotografiile apare ca unicorn, așa că nu-l putem include în categoria dinozaurilor. De fapt n-are nici platoșă... este... nu știu cum să-ți spun... — Lipsit de apărare, am intervenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-i făceam impresia unei ființe umane. Mă analiza ca și pe alte piese de mobilă din încăpere. Chiar aș fi vrut în momentele acelea să fiu așa ceva. Când s-a dat deoparte, am văzut în spatele lui un bărbat mic de statură. N-avea mai mult de un metru și jumătate și era slăbuț, dar arăta bine. Purta o cămașă polo de un albastru deschis, pantaloni bej și mocasini maro deschis. Să și le fi cumpărat oare pe toate de la vreun magazin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scos și pentru mine o cutie de bere. — El nu bea? am întrebat eu arătând cu degetul spre Matahală. Acesta se apropie de masă, la un simplu gest al lui Pitic, fără să scoată o vorbă. În ciuda faptului că avea statura aia uriașă, era extrem de rapid în gesturi. — După ce termini de băut, fă-i o mică demonstrație, i se adresă Pitic. Ne mai distrăm și noi un pic, mă anunță el brusc. M-am întors și l-am văzut pe uriaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unui profesionist. El trebuie să se miște repede. Bărbatul cel solid mă privea fix, așa că iar am încuviințat. — Doamne, ce l-am mai căutat de atunci! E vărul meu, să știi. — Am impresia că în familia voastră nu se poartă staturi normale, am intervenit eu. — Ia mai zi o dată! M-a străfulgerat cu privirea din cap până-n picioare. — Glumeam și eu. Am avut impresia că voia să facă ceva și nu era decis. Până la urmă a aruncat țigara pe jos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o vază de fier. — Trezește-te! Te implor! M-am ridicat pe marginea canapelei și am deschis ochii. Aveam pe mine un halat de baie portocaliu. Ea purta un tricou bărbătesc alb și chiloți albi. Era subțirică și mică de statură. Trupul ei semăna cu al unui copil, gata să se dezintegreze la cea mai mică adiere de vânt. Nici urmă de exces de mâncare italienească. Nu-mi găseam ceasul. Era întuneric încă. — Masa! Uită-te la masă! țipă ea. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pulsiunea de dincoace de cuvinte, invers față de romantism care făcea mereu recurs la transcendență. În ambele cazuri, Însă, accesul, dincoace sau dincolo, e arătat, dar amînat. Rămîne să descoperiți dumneavoastră tensiunea acestei eterne amăgiri. Jean Rouaud Firav, timid, mic de statură (așa cum mi-l amintesc dintr-o ediție a decedatei emisiuni Bouillon de culture a lui Bernard Pivot), Jean Rouaud este un reprezentant de marcă al romanului poetic francez. Trebuie spus că romanul poetic, cu ascendența mai mult sau mai puțin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
într-o tratare unitară și structurată epic. Textul, ce poate fi citit și ca un breviar de artă militară, abundă în detalii privind asedii și fortificații de cetăți, muniție și tactici militare, durata unor bătălii sau efectivele ce se confruntă. Statura voievodului, ca principe și cavaler creștin, se desenează auster într-un peisaj predominant cazon. Succesiunea episoadelor, dinamică, imprimă ritm relatării. Cronica furniza, de altfel, și primele, succinte „povestiri”, reiterate de scrisul istoriografic. După o luptă pe Siret aparent pierdută, Ștefan
CRONICA MOLDO-GERMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]