11,293 matches
-
peste urmele lăsate pe masă. Nu vi se pare că Ambrogio ar fi putut scrijeli trei scurte trăsături verticale, urmate de Începutul unui alt cuvânt, pe care n-a mai izbutit să-l ducă până la capăt? Că s-ar fi străduit, așadar, să scrie III COELUM, „al treilea cer“? Din nou tăcerea urmă cuvintelor sale. — Ciudată coincidență, nu-i așa, messer Alighieri? zise În cele din urmă Augustino, pe un ton indiferent. Dante se hotărî să rămână În joc. Dacă voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să iasă cu totul din tenebre. Ceva se schimbase. Observă o grămăjoară de plăcuțe și de praf de var aflată pe jos; apoi, ridicându-și privirea, zări niște semne evidente pe suprafața desenului, spre centru, ca și când cineva s-ar fi străduit de zor să Îl șteargă. Dar probabil că fusese Întrerupt În opera sa de distrugere, pe care o lăsase neterminată. Dante Înălță lampa cât putea el de mult, săltându-se pe vârful picioarelor. Ceea ce la prima vedere părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Între timp, după o clipă de nemișcare absolută, femeia Își mișcase capul, lăsându-și privirea să alunece peste chipurile bărbaților aflați la masă. Cel din urmă Îl fixă pe Dante, care, dimpotrivă, se Încăpățâna să Încerce a privi În gol, străduindu-se să ignore forța acelor ochi care Îi străpungeau. Dar fără patimă, ca și când dânsul ar fi fost o piesă de mobilier din Încăpere. Și totuși privirea femeii nu se urnea. Cu Încetineală, se Întoarse spre ea. Pomeții ridicați sub pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
obsedant. Fiecare raport de care Își aducea aminte miza pe cantități diferite: unicitatea lui Dumnezeu adevărat, Adam și Eva, Treimea nemăsurată și necognoscibilă, cei patru călăreți ai Apocalipsei, cei patru evangheliști, cele patru fundamente ale naturii... Oricât s-ar fi străduit, nu izbutea să găsească nici un grup semnificativ compus din cinci elemente. Cei șapte Înțelepți, cele șapte minuni ale lumii, cele nouă ceruri, cei doisprezece apostoli... ca și când cinci ar fi fost cu adevărat un număr blestemat, exclus din numărătoarea condiției umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
hărți. Era sigur că ar fi fost cu totul inutil să perchiziționeze minuțios prăvălia. Se reapucă să examineze singura foaie scrisă. — Ce Înseamnă asta, priorule? Îl auzi pe Bargello murmurând din spate. Omul Îi urmase circumspect toate mișcările și se străduia nevoie mare să citească cele câteva cuvinte. — Non in trigono nec in tetragono... — ... sed in pentagono secretum mundi, completă Dante, deranjat de suflarea celuilalt, pe care o simțea pe grumaz. În pentagon stă secretul lumii. — Asta ce Înseamnă? repetă șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de respirat. Era un uscător, un depozit Încăpător, În care vopsitorii aduceau la uscat pânzele tratate, În urma procesului de colorare. Dante fu cuprins de o bruscă senzație de greață, În timp ce Își recăpăta răsuflarea, aplecat pe vine. Dar mintea lui se străduia să traseze o hartă a locului. În spatele prăvăliei lui Teofilo se deschidea o magazie pe care, dintr-un motiv sau altul, spițerul hotărâse să o mențină În legătură cu spațiul principal. Iar asasinul lui trebuie să fi știut de asta. — Îl vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se apropiaseră de capătul treptelor. Ticăloși blestemați, feciori de scroafe ciumate! strigă cu Întreaga mânie pe care o adăpostea, ridicând spre ei mâinile unite, cu degetele așezate Într-un gest obscen. În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise dinspre taluzul podului, căutându-l cu ochișorii săi porcini, taman la vreme ca să primească În față blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul acela ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În egală măsură incomode și de substanță, care asigurau emisiunii și ținută, dar și spectaculozitate. Mai umblam și prin arhivele televiziunii după material ilustrativ, mai aranjam și câte două-trei intervenții În direct ca să Întrețin iluzia de interactivitate, În fine, mă străduiam să iasă ceva cât mai dichisit și, de cele mai multe ori, treaba dădea bine pe sticlă. N-am mers vreodată cu grandomania până la a crede că-mi făceam mari invitații - condiția accederii În program era ca ei să fie deja mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nici o Îndoială. Mințea. Care testare? Eu unde mă aflam când o făcuse? Mai mult Însă decât seninătatea cu care inventa bazaconii, mă uimea tonul: se voia ferm și autoritar, și nu era decât Împleticit și rugător. Îi cerea Încuviințarea, se străduia s-o convingă, era limpede. Nu Înțelegeam de ce: după vorbă, după port, Eva nu părea altceva decât o simplă infirmieră, asistentă șefă, În cel mai fericit caz. De unde până unde atunci atitudinea prevenitoare, grijulie, ca să nu spun direct temătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și la urma urmei? Nu mai scot o vorbă până nu mi se răspunde. E o condiție. Jucam tare. Pirpiriul și-a coborât privirea, arborând o mină meditativă. Și indulgentă: parcă tocmai auzise o enormitate și, de dragul infantilismului emițătorului, se străduia s-o uite. - Mister Adam, aici nimeni nu pune condiții În afară de noi. - Și dacă cineva Îndrăznește să nu le accepte? - Nu se pun astfel de Întrebări. - Și dacă totuși se pun? - Nu se dau răspunsuri la astfel de Întrebări. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și cel mai important rând, asocierea cu scrierile unui Rudolf Steiner sau cu numele doamnei Blavatskaia nu era de natură să mă Încânte. Nu că m-ar fi dezonorat, Doamne ferește, dar una-i una și alta-i alta. Eu mă străduisem să rămân permanent Între granițele științei istorice, să cultiv o abordare pozitivistă, factologică asupra lucrurilor, fără glisări În ezoterisme ieftine și senzaționalisme de duzină, și credeam că am reușit. Dar dacă domnul profesor Blacke are altă părere și mă tratează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu, nu te simți dator să protestezi, n-am veleități de scriitor, deși cred că mi-ar fi plăcut. Dacă nu mă pasiona istoria, n-ar fi fost exclus să Încerc să scriu beletristică... Mda... Ai observat, sper, că mă străduiesc să fiu cât mai concis și la obiect, nu te plictisesc cu prea multe detalii de genul: ce-am simțit eu În momentul cutare, ce-am gândit... Mă rezum la fapte, la cele importante și semnificative. Din punctul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-n aula Academiei, nu vă supărați... - Aici greșești profund. Răpitori... da, Într-un fel... În nici un caz Însă ordinari. Așa mi s-au părut și mie atunci, eram speriat, uimit, suspicios, mi-era greu să evaluez lucid situația, oricât mă străduiam să-mi păstrez cumpătul... Crede-mă, nu plonjezi În fiecare zi din sala de curs de la universitate Într-un bastion concentraționar azvârlit undeva În necunoscut. Uite, mă obligi la justificări de care vreau să mă feresc cu orice preț, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și fără sens, Într-un mod inexplicabil și aberant, pentru că fracturile, accidentele sau cum vrem să le spunem, nu numai că nu sunt anunțate de nimic, așa cum ar fi normal, dar nici justificări raționale post-factum nu au, oricât te-ai strădui să le găsești. Pur și simplu, se Întâmplă ceva neașteptat și misterios, care oprește subit continuarea procesului, Îi retează aripile și-l omoară cu zile. Ca să mă fac Înțeles, o să vulgarizez puțin. Imaginați-vă un meci de fotbal Între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al disertației dumneavoastră, Însă v-am fi recunoscători dacă v-ați Întoarce la chestiune, m-a Întrerupt cel care părea prezidentul reuniunii Consiliului, nimeni altul decât celebrul fizician, taximetristul de la aeroport. Amabil ca Întotdeauna tipul... - Cu plăcere, și mă voi strădui să-mi respect promisiunea de a fi scurt. Legenda lui Alexandru cel Mare - datorată, incontestabil, În primul rând geniului său militar - n-ar fi avut semnificația, consistența și durabilitatea pe care le cunoaște și acum, după douăzeci și trei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi În curând. Partea, Într-adevăr, fantastică abia urmează, crede-mă. Întâmplător sau nu, ai intrat Într-o aventură teribilă. - Adică? - Membrii Consiliului n-au ajuns până acum la o concluzie fermă În ce te privește: ești inocent - cum te străduiești să pari, iar ei s-au alertat inutil - sau te-ai apropiat inadmisibil de ceva care, dezvăluit, ar reprezenta un pericol mortal pentru omenire, și atunci... Aproape că am strigat: - Doamnă Eveline, doamnă Elvira... - Ca să nu te mai Încurci, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gât de enigme, extratereștri și probleme planetare care nu mă privesc, nu mă interesează și În care nu cred. În care nu vreau să cred, În ciuda faptului că (sau, știu eu, poate tocmai pentru că) Îmi dau seama că, oricât mă străduiesc, nu izbutesc să-mi Îndepărtez din minte gândul Înfricoșător: dar dacă e adevărat? Dacă tot ce știu sau cred că știu despre om, despre oameni, despre istorie este, la rândul său, rodul marii manipulări care ne Împresoară, ne orbește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Magistrul să aibă timp de conversație cu mine tinde spre zero, Îmi spuneam. Din convingere sau ca să-mi găsesc o scuză pentru nehotărâre? Pe de altă parte, dacă Wagner era Magistrul, lucrurile, per ansamblu, nu pot sta foarte rău, mă străduiam eu să văd, ca În oricare altă Împrejurare, de altfel, partea plină a paharului. Nu mă bizuiam pe nimic concret, schimbaserăm câteva fraze, atâta tot, iar simplul fapt că, la plecare, mă asigurase că pot avea Încredere În el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-și mai piardă timpul cu mine, și a Început să vorbească din nou calm și așezat. Sincer să fiu, trecerea sa destul de bruscă de la o stare la alta mi-a indus o senzație confuză de disconfort lăuntric. M-am străduit s-o depășesc, concentrându-mă asupra a ceea ce auzeam și forțându-mă să uit incidentul. - Domnule absolvent de istorie, ți-ai pus vreodată problema motivației de fond a eșecului comunismului? De ce una dintre cele mai frumoase utopii sociale care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
te implor... Trebuie să poți, oricât ți s-ar părea de aberant sau de caraghios ce-ți cer. Putem mult mai multe decât ne imaginăm, crede-mă. Corzile noastre vocale sunt un instrument capabil să scoată orice sunet. Nu te strădui să ajungi să vorbești ca doctorul Wagner, nu, e o prostie. Adu-ți aminte o propoziție simplă, de trei-patru cuvinte, care ți-a rămas În memorie din cine știe ce motiv sau de la ultima convorbire pe care ai avut-o cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
decisivă. Am constatat că replica mea, aia cu glonțul În ceafă, suna În reluare natural și identic cu versiunea inițială: retrăiam momentul și treaba mergea. Vorbele doctorului Wagner, În schimb, rămâneau artificiale și false, fiindcă pe el Îl interpretam doar, străduindu-mă să-l imit, dar situându-mă permanent În afara personajului. Fiind altcineva. Aici era greșeala. Trebuia să intru stanislavskian În pielea lui, să gândesc și să simt ca el, să mă așez În postura celui stăpân pe situație, care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dincolo de polaritățile curente: bine - rău, acceptabil - inacceptabil, moral - imoral... Dați necesarului ce i se cuvine și veți scăpa de multe dileme. Vă las o zi de reflecție. În cazul În care răspunsul va fi, așa cum sper, unul pozitiv, o să mă străduiesc să fiu mai explicit. Nu vă cer să păstrați pentru dumneavoastră secretul acestui dialog; oricum, sunt sigur că n-ați face-o. Discutați cu cine doriți, așadar, Însă hotărâți cu mintea proprie. Până mâine, aveți destul timp să ajungeți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
descinderii anterioare de care Eveline este complet străină, comportându-se ca atare, fără să bănuiască ori să simtă că o privesc amuzat și de sus fiindcă participa inocent la un joc cu final, pentru mine, cunoscut. Se Înțelege că mă străduiam să mimez cât mai convingător curiozitatea cuvenită și uimirile adiacente unei apropieri virgine de interiorul subsolului. Urmăream, totodată, cu interes condescendent mișcările de orientare ale Evelinei În nesfârșitul de posibilități de a afla ceea ce căuta. Ceea ce căutam, mai exact, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
decide mai mult urechea care o ascultă decât gura care o rostește. Urechea Evelinei nu excela În sensibilitate la ora respectivă; n-a avut vreo reacție, nici măcar așa, de complezență. Părea adâncită În avalanșe de gânduri rebele, pe care se străduia, fără prea mult succes, să le așeze În ordine. - Pot să-ți pun câteva Întrebări? a zis după aproape un minut de tăcere. - Știu replica asta din policier-urile americane. Șeriful, agentul sau detectivul se adresează exact cu aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atent pe Eva, Încercând să descopăr pe fizionomia ei un semn oricât de vag de tulburare sau, de ce nu?, de vinovăție. Era puțin probabil să fi dormit dusă și să nu-și fi imaginat că, În timpul nopții, Îmi bătusem capul, străduindu-mă să dibuiesc cine mi-a furat pistolul, și nu credeam că mă considera atât de subțire la cerebel Încât să excludă posibilitatea de a mă fi apropiat de răspunsul corect. Dincolo de șocul provocat de concluzia la care ajunsesem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]