2,423 matches
-
Ion Muscalu apare pe lume la 13 august 1949 într-un sat Hobinți de lângă orașul Hârlău, un spațiu plin de umbre strămoșești, care l-au ales să le readucă la viață. La maturitate, cel uns cu harul povestiri și al retoricii, moștenind de la popor și un limbaj sadoveanian, în lexic și tonalitate, iar de la părinți o statură asemănătoare marelui prozator, își dedică
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
moartea e și ea nimica toată. Să fiu o femeie din lumea cumsecade a satului patriarhal, ca bunica Leonora. Cu bucurii timide și zîmbete timide, cu gesturi timide și cuvinte timide. Pantofii de duminică, feriți cît se poate de... glodul strămoșesc, icoana Sfîntului Gheorghe, înnegrită de flăcările lumînărilor, respirația paradisiacă, atunci cînd răcoarea dimineții de Florii pătrunde plămînii. Știu că simplitatea asta a vieții de țară e doar închipuită, scoasă din basme. Cruzimea săracului, viclenia săracului, duritatea lui mi-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Așa și fi-va: lume după lume, neam după neam vor veni să se închine la locul acela. Locul unde s-a întîmplat înălțarea la frescă. "Potolește-te, Iordana, îmi invadează urechile vocea de-a doua. Mă iei cu hipocorisme strămoșești à la Meșterul Manole? Jertfa? Ești complet anacronică. Să fii liber de "mitologia locului" pare (și este) condiția reușitei literare. Antofiță vede și-n eroul necunoscut un sinucigaș ignorant, da'n femeia asta care se jertfește fără murmur? O înghesui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prioritar și selectiv Mareșalul și Rușinea de la Putna. Eram sigur că e vorba despre Mareșalul Ion Antonescu, erou între eroii neamului, asemănat cu Mihai Viteazul, care și-a înțeles poporul și a pornit lupta de reîntregire. „El este glasul demnității strămoșești, căzut sub gloanțele plutonului de execuție, la ordinul ocupantului rus, slujit de marii simbriași ai trădării naționale”. Antonescu este marele neîndreptățit al Soartei sale tragice și al Istoriei, care-i va face cândva dreptate, urcându-l în bronzul nemuritor al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
drept, care e mai presus de orice, anume dreptul țăranilor de a trăi în țara lor, de a nu fi jefuiți, de a fi ocrotiți contra venalității unei administrații corupte, de a fi sprijiniți în lupta pentru recucerirea pământului lor strămoșesc din mâinile murdare ale exploatatorilor fără milă. Și cine nu înțelege lupta aceasta, de trei ori sfântă, trebuie să se coboare la locul care este mai potrivit cu gradul lui de înțelegere a lucrurilor. Să se știe că toate au o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în multe voci, repetând nesfârșit același refren: ― Pămînt!... Pămînt!... Pămînt! Prefectul Boerescu se zăpăci puțin și dădu în altă polologhie de explicații: că el înțelege dragostea și nevoia lor de pământ, că doar și dânsul e proprietar și iubește ogorul strămoșesc, dar ce doresc oamenii nu se poate împlini pe dată și cu japca; suntem o țară cu legi și trebuie să ne purtăm după ele. Să aibă răbdare și să stea liniștiți, fiindcă el, cum sosește la Pitești, va raporta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sălbăticii. Cărăușii ce poartă palanchinul urcă încet dealurile. În spatele nostru, eunucii cară o vacă, o capră și o căprioară, legate fedeleș cu funii. Poteca e alunecoasă. Uneori suntem nevoiți să coborâm și să mergem pe jos. După ce ajungem la locul strămoșesc, eunucii ridică un altar, pe care așază tămâie, mâncare și vin. Împăratul Hsien Feng se înclină spre cer și spune același monolog pe care l-a mai spus de nenumărate ori înainte. Îngenunchind lângă el, mă dau cu fruntea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
misionarii străini. — Necazurile au început când misionarii au construit biserici? îl întreb. — Da, când ei au ales locurile pe care localnicii le considerau ca având cel mai bun feng shui. Sătenii credeau că umbrele aruncate de biserici peste cimitirele lor strămoșești îi vor deranja pe morți. De asemenea, catolicii au denigrat religia chineză, ceea ce i-a jignit pe localnici. — De ce nu au fost străinii mai înțelegători? — Ei susțineau că Dumnezeul lor este singurul zeu. — Oamenii de la noi nu ar accepta niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la Niculițel, jud. Tulcea, în SCIV, t. XXIV, 1973, nr. 1, p. 123-126; Petre Diaconu, Din nou despre martirii de la Niculițel, în vol. Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților, I, Buzău, 1983, p. 278-283; Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, București, 1987, p. 133-207. 19. N. Zugravu, op. cit., p. 225-237. 20. Ibidem, p. 238-243. 21. Ibidem, p. 283-286. 22. Ibidem, p. 286-287. 23. Ibidem, p. 287-291. 24. Ibidem, p. 292-296. 25. Ibidem, p. 296-301. 26. Ibidem, p. 302-305. 27. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Țării Românești, în Studii și comunicări (Muzeul Pitești), 1968, p. 105-121. Idem, Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în secolele IX-XII, în S.T., 1968, nr. 3-4, p. 242-257. Sala M., Limba română, limbă romanică, București, 1997. Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, București, 1987, p. 133-207. Sibiescu V., Episcopatul cuman de la Milcovia (1227/8-1241), în vol. Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților, I, Buzău, 1983, p. 284-320. Idem, Sf. Sava Gotul. La 1600 de ani de la mucenicia sa, în G.B., 1972, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
București, 1980. Idem (coord.), Constituirea statelor feudale românești, București, Editura Academiei, 1980. Idem, "Descălecat" sau "întemeiere ? O veche preocupare a istoriografiei românești. Legendă și adevăr istoric, în Constituirea..., București, 1980. Idem, O falsă problemă istorică: discontinuitatea poporului român pe teritoriul strămoșesc, București, 1995. Șchiopul I., Contribuții la istoria Transilvaniei în secolele XII-XIII, Cluj, 1932. Șerbănescu N., Mitropolia Moldovei și Sucevei. Șase sute de ani de la prima mențiune documentară a existenței ei, în B.O.R., 1986, nr. 9-10, p. 109-127. Șotropa V.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Revue des Deux Mondes într-un articol de Raphaël-George Lévy din l mai 1914: "În 1907, țăranul s-a răsculat dintr-o dată împotriva unei stări de lucruri pe care o înțelegea greșit și care părea contrarie întregii moșteniri de gîndire strămoșească". Problema arendei, distrugerea tradițiilor și prezența evreiască greu tolerată acționează împreună: în 1905, în județele din nordul Moldovei, mai mult de 50% din terenurile arendate în suprafețe de peste 50 ha aparțin arendașilor evrei. O notă din 16 decembrie 1906 adresată
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un program: autonomia Basarabiei, întrebuințarea limbii române în școli și administrație, răscumpărarea proprietăților boierești cu ajutorul Băncii Rurale. Acest grup se opune unei aripi conservatoare puternice care înțelege să negocieze cu rușii reacționari, reclamînd totuși o apărare a limbii române, limbă strămoșească. Conservatorii ruși îi primesc favorabil pe conservatorii români și ziarul acestora, Moldovanul. Forța conservatismelor rusesc și românesc, unită cu manipulările electorale, explică insuccesul militanților naționali progresiști excluși de la reprezentarea în Dumele alese în februarie 1907, noiembrie 1907 și 1912. Alexis
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de la sufleuză și citi prima replică: "Patrule... patrule!". Apoi, începu să explice, actorilor: "Deci, ce zice autorul? Că trec patrule, în timpul războiului... ticăloșii de hitleriști terorizează pașnicele noastre cătune... țăranii români ies cu furci și topoare să-și apere glia strămoșească... femeile otrăvesc fîntînile... bărbații dau foc la recolte... avioanele fasciste trag cu mitralierele lor spurcate în nevinovații patrioți... copiii stau ascunși în fîn, de teama patrulelor germane... vedeți, asta înseamnă regie, să traduci în multe fraze, un singur cuvînt!"... Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Intenția este de a oferi o „revistă de contribuție sufletească a tinerei generații”, chemată să apere valorile naționale și să reînvie timpurile eroice, prin dărâmarea „putregaiului și a parazitismului”, cuibărite în trupul rănit al țării. Actul de solidaritate cu aspirațiile strămoșești (neasimilabile altui popor) și accentele xenofobe („drepturile noastre exploatate peste tot de streinii de neam”) fixează idealul de renaștere și universalitate între marginile tradiționalismului gândirist, opus ideologiei modernismului și principiilor avangardei. Se pleacă de la ideea că occidentalizarea, ca imperativ al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286475_a_287804]
-
anonimi lipsiți de orice drepturi. Datorită poziției trădătoare a unioniștilor din Principatul Moldovei, moldovenii au fost lipsiți chiar și de dreptul de a purta în continuare numele lor de neam tradițional istoric - moldoveni, de a-și numi limba cu numele strămoșesc - moldovenească, iar românii vor fi liberi în toate acțiunile lor antimoldovenești: vor desfășura o campanie cumplită de demoldovenizare (muntenizare) a moldovenilor, cu scopuri etnocide de a scoate neamul moldovenilor din circuitul istoric, de a-l despoia de toate valorile lui
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la limita acuzației de trădare chiar a statalității moldovenești, pe care o apără. Nu ne este clar dacă domnul Cornea susține o eventuală origine slavonă a limbii moldovenești atunci când vorbește de pângărirea valorilor naționale moldovenești, a limbii, a credinței ortodoxe strămoșești, de către „latinime”. Și, evident, trebuie să înfăptuiască un fals grav, și o profanare a memoriei lui Alexei Mateevici, cânt afirmă: „Alipirea Basarabiei la Rusia, menționa cugetătorul moldovan de la începutul secolului XX, Alexei Mateevici, s-a dovedit a fi un act
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
politică din 1812 n-a stopat procesul coagulării națiunii moldovenești ci, dimpotrivă, l-a accelerat, prin intermediul cărților bisericești tipărite în limba moldovenească la Chișinău, și care circulau liber de pe un mal pe celălalt al Prutului. Cu alte cuvinte, credința comună strămoșească a Mitropoliei de la vest și a Mitropoliei de la est de Prut - adică ORTODOXISMUL - i-a unit (i-a închegat!) într-un tot întreg ca NAȚIUNE pe MOLDOVENI. De aceea, CREDINȚA nici n-are hotare și nici nu poate fi di-vi-zată
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
îngrijit înainte de toate, între ele, una sau alta era poate plină de viață și nu aștepta decât un timp priincios pentru a crește și a înflori. A le stârpi și pe aces tea odată cu vechea tulpină însemna a lipsi ogorul strămoșesc de o podoabă, poate chiar de un scut viitor. Cât pentru pământul pe care crescuse acel arbore secular și în care era să se încerce noua cultură, el era poate încă fecund. Odinioară el purtase multe și frumoase roade; bătăturit
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de puritate. În Paedagogus, II, 4, 42, Clement laudă omul văzut ca instrument pacific care îl preamărește pe Dumnezeu, Creatorul său, prin Cristos. Ființa umană este creatura păcii, fiind creată pentru slava lui Dumnezeu. Datorită slăbiciunii sale, derivate din păcatul strămoșesc, omul a căzut în orgoliu îndepărtându-se de Cel care l-a creat, căutându-și satisfacțiile personale în instrumentele muzicale de luptă și în beție care l-au depravat, întunecându-i sufletul. În Protreptikos pros Ellenas, 11, 116, ne este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a-l îndemna să primească botezul. Tot El l-a luminat și pe apostolul Petru aflat la Iope printr-o viziune, insistentă și graduală, prin care îi cerea să înțeleagă puterea Crucii și a Evangheliei și să depășească datinile iudaice strămoșești; i-a impus să meargă în casa centurionului, care tocmai trimisese câțiva slujitori să-l cheme, pentru a-l introduce prin botez în prima comunitate creștină. După convertirea acestuia, Petru a trebuit să înfrunte opoziția iudeo-creștină, geloasă pe patrimoniul Evangheliei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Exprimarea lui Holzner nu împiedică posibilitatea ca centurionul să fi aparținut ginții Cornelia, motivând că numai un aristocrat sau libert roman ar fi putut avea o influență decisivă asupra celorlalți care, la rândul lor, îmbrățișând o religie străină, întrerupeau tradițiile strămoșești ale familiilor lor legate atât de mult de viața și istoria păgânismului. În această situație putem observa două lucruri: a) acceptarea creștinismului de către unii aristocrați a fost facilitată de obiceiul împământenit, de aderare ori de simpatizare a religiei mozaice: Cornelius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sale, pătrunsese în Africa Proconsulară, unde proconsulul acesteia, Iulian, a dat un rescript împotriva acesteia, căutând să o distrugă pe cea dintâi și să o oprească pe cea din urmă, considerate în antiteză cu universalitatea Imperiului roman. Preocuparea apărării religiei strămoșești, împotriva unor secte noi și ciudate, care l-ar fi determinat pe Dioclețian să treacă ulterior la represalii împotriva acestora din urmă, nu era altceva decât maturizarea unei operațiunii de exterminare plănuite chiar de îndată ce a urcat pe tron sau cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
multă poezie nici în volumul, înrâurit de Béranger, Din poeziile lui George Sion (1857). Convins, totuși, că scrisul are și o menire mai înaltă decât simpla delectare, S. năzuia să configureze o „panoramă a Moldovei”, cântându-i trecutul și vitejia strămoșească, exaltând viitorul, dar criticând totodată neajunsurile clipei. Oricum, chiar dacă în epocă era un autor citit, chiar popular, el rămâne un poet ocazional (spune multe un titlu ca Himnuri pentru Crucea Roșie, 1877). Vetustă și dulceagă, lipsită de fior, lirica lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
vizionar în contextul căruia poetul face gesturi enorme. Formula este expresionistă, imaginile sunt extinse cosmic. Imaginile sunt proiectate de un vis tulbure sugerând câteva obsesii: femeia ca simbol al fertilității confundată cu pământul, satul cu ulițele lui, câmpia ca vatră strămoșească, zilele babelor: "când e tăcere undeva în seară/ și-ți pare că auzi mărșăluirea surdă venind de prin pământ de peste câmpuri/ trec babele atunci, încet, pleșuve/ și duhul pământului deretică-n adâncuri." Undeva sub pământ stau îngropate femeile, pruncii, cei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]