2,407 matches
-
adesea «părțile» luând drumul Vienei ca și Horea!"”. Într-o asemenea situație, s-a apelat la memoria oamenilor bătrâni „"știutori de ocină și moșie, care știau rândul hotarelor satului"”. Avrigenii, hotărâți să câștige procesul, au recurs la un șiretlic judiciar strămoșesc: în drum spre „Racoviceanu” și-au pus pământ din „Valea Greșilor” în opinci și când au ajuns la terenul în litigiu au jurat cu mâna pe „Sfânta cruce” că ei stau cu picioarele pe pământ avrigenesc. În anul 1914, racovicenii
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
și Pavel", numită și Catedrala Munților Apuseni. Prea Sfințitul Episcop Emilian Birdaș a spus în acest context: ”Cele două biserici de la Râmeț vor grăi peste ani și veacuri despre credința poporului român născut creștin, despre iubirea de neam și glie strămoșească a fiilor lor, de unitatea tuturor în duhul dragostei creștine”."
Mănăstirea Râmeț () [Corola-website/Science/310073_a_311402]
-
căreia în 1733 toți racovicenii erau de rit ortodox, nu are fundament istoric. Pe fondul mișcării religioase conduse de călugărul Visarion Sarai din 1744 când atât clerul cât și poporul de pe "pământul crăiesc" s-au alăturat mișcării, în vederea apărării credinței strămoșești, guvernul Transilvaniei dă ordin la data de 6 mai 1744 să se publice în toate satele românești obligația tuturor țăranilor de a merge la biserici și a asculta slujbele preoților. În temeiul acestui ordin, magistratul sibian a încredințat comisiei formate
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
silvani din antica țară a Silvaniei, cu mărturii ale existenței umane de acum 12000 de ani prin picturile rupestre de la Cuciulat, și-a purtat durerea și bucuria prin focul și tumultul vremurilor, plătind prinos statorniciei locurilor cu dragostea și credința strămoșească. Este străjuită și apărată, pe de-o parte, de șerpuirea ancestrală a Râului Someș, vămuit prin Poarta Someșană din Strâmturile Țicăului, Cetatea lui Pintea din Cheud, iar de cealaltă parte de dealurile din Culmea Meseșului. La miazănoapte veghează Sfinxul năpradenilor
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
istoriei teologiei prin coeditarea (din 1968), a celebrului manual de istoria dogmelor, "Handbuch der Dogmengeschichte", din care au apărut peste 50 de volume, dintre care două sunt ale lui Scheffczyk însuși: învățătura despre Creație și Providență și cea privind păcatul strămoșesc până la Augustin. Una din cele mai importante lucrări este "Dogmatica" publicată împreună cu Anton Ziegenaus , o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii dogmatice (Introducere în dogmatică, Dumnezeu Unul și Întreit, Creație
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
Opera lui constituie o oază de candidă umanitate. Un leit-motiv al operei lui este constituit de legătura dintre ființa noastră trecătoare și pământul etern. Apreciază patriarhaismul fermecător din "Biserica Năruită". Mamina este descrisă ca un roman al devotamentului, al credinței strămoșești și al legăturii dintre om și pământ. Cohortele morții sunt crâmpeie din războiul Unității, prinse de un adevărat artist. Victor Durnea remarcă un talent cert de povestitor, un lirism molcom, întemeiat pe o reală sensibilitate față de natură și de soarta
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
abăteau stropșite-n picioarele cailor, și oriîncotro fugeau bieții unguri, tot de Ștefan dădeau"". După cum relatează scriitorul, ""pentru amintirea acelei biruinți, Ștefan a ridicat în Baia Biserica Albă — la ruinele ei, țăranii cu dare de mână, păzitori unei sfinte datine strămoșești, duc în toți anii, în ziua de Sfântu Gheorghe, mâncări, băuturi, în vase nouă, împodobite cu flori, și fac praznice pentru săraci"".
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
LANC), înființată în 4 martie 1923, devenind în scurtă vreme vice-președintele ligii pe [[Moldova]]. În 1926, liga aproape se destramă, iar Gheorghe Clime o părăsește, apropiindu-se de [[Corneliu Zelea Codreanu]]. Devine colaborator și promotor al primei publicații legionare, "Pământul strămoșesc", revista oficială a Legiunii Arhanghelului Mihail, primul număr apărând în 1 august 1927. Este unul din membrii istorici ai Legiunii. În 8 noiembrie 1927, de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, depune jurământul legionar alături de [[Corneliu Zelea Codreanu]], [[Ion I.
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
că răstocenii au ajuns la cunoașterea originii lor romane și că în străfunduri creștea, spre deșteptarea de la 1848, conștiința lor națională. În momentele de reculegere duminicală, ei au adunat de aici tăria de-a lupta pentru limba și legea lor strămoșească, pentru a fi ei înșiși pe un pământ trudit din moși-strămoși
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
Apus și din Răsărit avea să deștepte, în mod sigur, suspiciunea turcilor. Pe de altă parte, au fost unii - precum Marcu Eugenikos, mitropolitul de Efes, care refuzase să semneze decretul de la Florența - pentru care unirea reprezenta ultima trădare a ortodoxiei strămoșești. Ea avea să atragă asupra lor mânia lui Dumnezeu. Constantin și-a încheiat îndatoririle de regent în februarie 1440, când împăratul a revenit din Italia, dar a mai rămas la Constantinopol până la sfârșitul anului. Un motiv pentru care a întârziat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
de la Naupaktos să protesteze mai viguros pe lângă Constantin și să ceară restituirea coloniei lor, precum și a celor câțiva prizonieri de război pe care îi luase. Regele Aragonului și Neapolelui, Alfons al V-lea (1415-1458), care visa la restabilirea domeniilor sale strămoșești din Italia și Grecia, și-a amintit că avea un drept ereditar asupra ducatului Atenei și Tebei, deținut cândva de catalani. I-a scris o epistolă bățoasă lui Constantin, punând problema direct, și a trimis un sol ca să intre în
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
foc dintr o pădure. Zgomotul tunurilor turcești trăgând dincolo de zidurile cetății era mai convingător decât tiradele lui Ghenadie. Proclamația sa era redactată sub forma unei mărturisiri personale, care să dovedească faptul că el, cel puțin, rămânea la adevărul credinței sale strămoșești, deși mulți alții îl trădau la ceas de nevoie. Documentul era mai degrabă plin de afectare. La sfârșitul lui noiembrie 1452, cardinalul Isidor a simțit că atmosfera din Constantinopol îi îngăduia, în cele din urmă, să-și îndeplinească misiunea încredințată
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
moară, biserică, bibliotecă, oficiu poștal, post de politie, fabrică de îmbuteliere a apei minerale și numeroase centre comerciale. Specialiștii în arhiologie au depistat aici doua statiuni umane apărute cu mai bine de 12.000 ani.în.Hr (Ion Hîncu "Vetrele Strămoșești") pe locurile lor fiind colectate oase de animale, carbune de lemn,așchii și unelte din cremene toate acestea datînd din perioada tîrzie a paleoliticului. Prima atestare documentară a satului Gura Căinarului apare la 20 august 1588, cînd voievodul Moldovei, Petru
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
a rămas cunoscut în istorie mai ales prin bătălia cu turcii de la 7 iulie 1770, în care au învins armatele rusești, conduse de P. Rumeanțev. După retragerea tătarilor localnicii și-au continuat ocupațiile în conformitate cu modul lor de trai, cu tradițiile strămoșești: prelucrarea pământului, pescuitul, oieritul, vânătoarea, creșterea vitelor. Despre acest fapt vorbesc multe nume de familie statornicite aici: Mocanu (cioban, crescător de oi), Pascaru (care se îndeletnicește cu pescuitul), Chirică (de la chirigiu), Petreanu (din neamul petrarilor). Primele case au apărut pe
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
de regiune premontană. Localitatea e înconjurata cu mari plantații de vii, iar între sat și fabrica de vinificație se așterne un mare iaz cu pește. Mai la vale încântă privirea satul podgorean Sărata-Galbenă. Savantul Ion Hâncu, în lucrarea sa "Vetre strămoșești din republica Moldova", scrie că „Arheologii au identificat la Mereșeni urmele unui sat întemeiat după cucerirea Daciei de armatele Imperiului Roman în anul 106. Locuitorii acestuia cultivau pământul, creșteau vite, își înălțau case, întrețineau relații comerciale intense cu orașele din
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
a urcat la rangul clerical de episcop. Sute de bărdăreni au îmbrațișat profesiile de pedagogi, medici, ingineri, agronomi, economiști, juriști, agricultori cu mîini de aur. Bardarul e o comunitate umana cu oameni gospodăroși, înțelepți și ospitalieri, care țin la obiceiurile strămoșești și privesc cu mîndrie în viitor. Conform recensămâtului din 2004 în satul Bardar locuiesc 5.010 persoane, dintre care 2.495 de bărbați și 2.515 femei. Componența etnică a localității: Bardar - atestat pentru prima dată la 6 martie 1443
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
vor purta mai multe secole în rînd provenea de la florile numite Alce - ulterior - Alcedar. Pe parcursul sec. XX în perimetrul moșiei satului Alcedar s-au descoperit vestigii ale unor așezări omenești deosebit de vechi. Arheologii care au efectuat săpături lîngă această vatră strămoșească au confirmat vechimea activității multiseculare pe aceste locuri. Aici s-au găsit monede bizantine din sec. VI-VII. Faptul este o mărturie a legăturilor economice cu țările civilizate ale lumii de atunci. Istoricii sovietici moldoveni s-au grăbit să declare
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
și la moartea acestuia în 1903 statul româna a organizat funeralii naționale. O stradă din București îi poartă numele . Încă din evul mediu, datorită distrugerii orașelor lor de către Turci, așa cum a fost cazul Moscopole, foarte mulți aromâni au părăsit pământurile strămoșești din Balcani pentru a se stabili în Austro-Ungaria și în Principatele Române. Începând cu 1864 și pânâ în primii ani ai secolului al XX-lea, statul român a deschis aproape 100 de școli în Grecia, Macedonia și Albania pentru a
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
în covârșitoarea lor majoritate, nu au dat ascultare agenților italieni, ba chiar au predat câțiva dintre aceștia poliției, rămânând credincioși jurământului depus în anii 1913-1919 față de "Ethniki 'elliniki koinonia" (comunitatea națională a Greciei), mulțumită căruia își păstraseră proprietățile și drepturile strămoșești. În 1941, după ocuparea nazistă a Greciei, sub controlul Italiei, în nordul Greciei, a fost creat un stat autonom al aromânilor: Principatul de Pind și Meglen. Liderii principatului au fost Alchiviad Diamandi di Samarina (Prinț Alchibiades I, 1941-1943) și baronul
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
ei, ea a emigrat în Palestina unde, la Haifa, a înființat un cămin de bătrâni. În casa familiei Weizmann domnea o atmosferă tradițională evreiască îmbinata cu interesul pentru modernitate, în spiritul mișcării Haskala, si pentru reașezarea poporului evreu în țară strămoșeasca, în Palestina, potrivit cu ideile sionismului practic propagat de mișcarea Hibat Țion. După învățătură religioasă elementară într-un heder din localitatea natală, unde învățătorul, om cu orizonturi mai largi, i-a stârnit curiozitatea pentru științele naturii, Hâim Azriel a urmat, de la
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
în cuvântul înainte al profesorului universitar și criticului literar Alexandru Piru. Toate poeziile sunt scrise în forma sonetului și sunt străbătute de dorul de satul natal, de oamenii și locurile care i-au marcat copilăria, ciclul final "„Întâlnire cu satul strămoșesc"”, fiind o meditație matură și lucidă asupra condiției umane și a trecerii ireversibile a timpului. 7. În volumul de versuri "„Căldura vieții”" (Editura Eminescu București, 1979, 144 p.), structurat în două cicluri- „Străbunii” și „Priveliști și imagini”, se observă o
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
muncii lor Sfânta Biserică. Pilda Voievodului a fost urmată de alți vrednici înaintași, care au sporit bunurile bisericești ca Biserica Neamului să poată înfrunta veacurile. La altarele bisericești s-a clădit și iubirea de Neam și Țară, salvându-se pământul strămoșesc pentru noi cei de azi. Sub stăpânirea austro-ungară, averile mănăstirilor din Bucovina au fost puse sub o singură administrare, înființându-se Fondul Religionar Greco-Oriental din Bucovina. Autoritățile imperiale austro-ungare, hotărâte să controleze drastic administrarea acestor averi din care, evident, să
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
trebuit să fie folosite în lupta cu insurecția cecenă, în loc să sprijine apărarea Stalingradului. De asemenea, au existat parașutări ale germanilor în Cecenia ca și comunicări radio germano-cecene interceptate de sovietici. Cecenilor li s-a permis să se întoarcă pe pământurile strămoșești abia după 1956, în timpul destalinizării promovată de Nikita Hrușciov. Politica de rusificare a Ceceniei a continuat și după 1956, cunoașterea limbii ruse fiind obligatorie pentru a avansa profesional sau în sistemul politic sovietic. Mulți etnici ceceni au reușit să acceadă
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
Isus Hristos, ca o persoană sau un obiect să fie apărat împotriva influenței diavolului și eliberat de sub stăpânirea lui. Sub această denumire se cuprinde atât actul în sine, cât și mijloacele folosite (de ex. ritualul exorcismului). Potrivit învățăturii Bisericii, din cauza păcatului strămoșesc, diavolul are o anumită stăpânire asupra oamenilor. Hristos îl descrie pe diavol drept stăpânitor al acestei lumi (In 12, 31; 14, 30). Apostolul Pavel îl numește dumnezeu al acestei lumi (2 Cor 4, 4). Prin lucrarea de răscumpărare a lui
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
de condigno", nici "de congruo". Harul nu poate fi dobândit nici prin rugăciune de cerere naturală. De asemenea, omul, din punct de vedere natural, nu se poate dispune în mod pozitiv pentru primirea harului. În ciuda căderii omului și a păcatului strămoșesc, Dumnezeu voiește realmente mântuirea tuturor oamenilor. Dumnezeu le dăruiește tututor drepților harul "suficient" pentru respectarea poruncilor divine și, de asemenea, le dăruiește tututor păcătoșilor credincioși har suficient pentru a se converti. Celor necredincioși fără vina lor, Dumnezeu le dă har
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]