2,394 matches
-
cădeau picături pe plușul verde pictat cu gouache ce acoperea masa. Lina, gospodină neobosită, le ștergea cu un șervețel brodat. Ochii Lenorei erau fixați pe fereastră, căutând poarta cea mare de intrare. Acolo era concentrată și privirea lui Mini. O strămuta numai câte puțin pe ceea ce se petrecea împrejur. Se uita acum la cele două fete, Elena și Nory, rezemate de pervazul vitrajului dinspre terasă. Nici Nory nu se ocupa de Mini. Nu-i arunca priviri sarcastice despre întîrziere, sau pointe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
am dus să i-1 scot și eu pe al lui. N-avea nici o scăpare! E pe canapea în halat, și papuci! Un om nesuferit! ... ca toți, de altfel! se corectă Nory. Mini, bucuroasă că nu e nevoie să se strămute, se cuibări mai bine în fotoliu. - E ger, Lino, întocmai ca acum cinci ani când am venit încoace Ții minte? - Da! aprobă Lina, care era un tip afirmativ. - Nu! zise Nory, negativă din principiu. Nu! Lina nu ține minte, dar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mode comice, ca un număr vechi dintr-un jurnal umoristic cu ... ieșite din curs. Tecuciul, Mizilul îi păreau simpatice suburbii mărunte: erau vestigii de moravuri, pe care Je pipăia delicat cu mintea: erau fișe de caracterizări mărunte, pe care le strămuta pentru nevoie cu gindu 1. Amica Nory nu putea suferi provincia mică: "Cuiburi de ploșnițe", la figurat ca și la concret, zicea. Nu simțea pitorescul orășelelor scunde, in care fiece om pitulat, reprezintînd disproporția unei aspirațiuni prea mari pentru adăposturile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa era un om distins, un vinător admirabil, un muncitor demn de stimă. Păcat că era așa de necăjit; Mini întinse urechea. Lăcomia nu explica îndestul ditirambul. Elogiul lui Hallipa în vorba lui Rim era ceva neobicinuit și admirația lui, strămutată de-a dreptul de pe Lenora pe bărbatul ei, o surprindea și o îndruma spre noutăți mari. - Să fi văzut ieri ciorchinele de păsări calde! Le-a adus bietul om, el singur. Hallipa în formă de "biet om" era ceva peste
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vie, care din mumificarea lor dăinuitoare le dăruia transformărei, deci traiului și pieirei. Se uită să admire încă o dată, și cea din urmă, portretul doamnei Calliope, bunica; când se întoarse de la ușă să-1 vadă, RU-1 găsi cu ochii. Poate ii strămutaseră. 101 Mini nici nu se așezase bine și, profitând de zgomotul pe care-1 făcea automobilul cu care se întorceau, spuse Linei, care picase ca un pietroi pe resorturile perinilor: - E nebună! Drept răspuns, Lina, cu o indignare care părea a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ei, avea o logică perfectă: aceea a distruperei Cine poate închipui durerea, convulsiile, agonia trupului sufletesc până când omoară în făptura lui o ființă? Lenora ucisese în ea pe Doru și acum căuta să se ucidă în el. Durerea ei se strămutase însă pe locul unde fusese fericită, pe opera aceea care făcuse dintr-însa, prin pasiune, stăpâna Prundenilor. O chinuia despărțirea, pierderea acelei așezări, pe care o socotea a ei proprie și dorea totuși nimicirea ei. Ea știa prin ce muncă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în ea însăși toată rațiunea și toată tăria ei, fără de nici o confuzie, fără de nici o îndatorire; care și-ar dezvolta din ea singură firele trăiniciei, îm-pletindu-și din sucul ei propriu nodul inextricabil. Apoi se întoarse către Doru Hallipa. Ruralul Hallipa se strămuta la oraș. Trebuia să-1 primească în Cetatea ei vie, ca pe un senior rustic deposedat prin greșelile lui și care, prăfuit, hirsut, obosit, intra pe barieră, cu pușca pe umăr, în costumul lui de vânătoare, cu cizmele înalte de căprioară
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi vrut să întrebe de portretul doamnei Calliope și de pianul de la moșie, dar nu cuteză. Erau cele două obiecte care credea ea că trebuiesc strămutate la oraș, drept chezășie îndestulătoare a trecutului. Cum exclamau din nou asupra plecărei pe ploaie, se concedie și fugi. Nici nu deschise umbrela prin curte. Abia când se văzu în afară de primejdia de a fi reținută, se adăposti sub en-cas-ul mic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mă întorc din moarte. Treapta a XI-a Dorință Din cerul care se închide, Din mama care m-a făcut, Din viața - dulce amăgire, Aș vrea să fiu din nou născut. Nu-i gând, nici har, nici întrupare Să mă strămute din ce sunt... Doar înțelegerea măsoare Pasul pe drumul de cuvânt... Zilele trec, învălmășate Și ore fără viață trec. Când soarele se pleacă-n noapte, Nu pot privirile să-mi plec. Și tac atunci; în aer, crește Rodul cuvântului târziu
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
un Vergiliu ce îl face pe Corto să intre în împărăția alchimiei și a Graalului. Drumul către casa lui Hermann Hesse se dovedește a fi mai lung decât oricine ar fi putut anticipa. Ocolul pe care Corto îl parcurge îl strămută pe acesta în decorul fabulatoriu al lui Parsifal și Klingsor. Vedenia pe care o are Corto, în așteptarea lui Hesse, este premonitorie. Apariția personajului din textele lui Wagner și von Eschenbach, Klingsor, anunță că intrarea către universul mitului i s-
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Înalță azi aceste mese la care stăm și ne-ospătăm... Să bem, deci, și pentru morți, și pentru vii...” La toate acestea, medicul mai adăugă o frază alambicată, din care se putea deduce că locatarii vechilor morminte ce-au fost strămutate de la locul lor sunt ceva mai vii decât mulți din mușteriii ce se Înghesuie la mese. „Faceți cumva aluzie la cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într‑un trup pieritor. De‑a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr‑un vas În altul, dintr‑o Întrupare În alta, dintr‑o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu‑se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într‑o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s‑au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada crahului financiar și a inflației galopante, când câștigul zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vârtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să‑și strămute vremelnicia pământeană În timp, să‑și statornicească trupul și cugetul În miezul timpului, ca să se Întoarcă În vremea dinaintea somnului și a peșterii. Mai Întâi Își aminti de dulcele nume al Priskăi, pentru că ea fusese În visul său și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Închipuire rugăciuni și cântări, cât Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămâii și al făcliei, cât mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gâtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, când se arătase o altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea te petrece
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îndemână, culegeau fructe ori mâncau pește, iar de locuință nu aveau nevoie. Fiecare trib își avea regulile lui și triburile între ele nu se războiau. Spațiul era imens și nu avea sens să se omoare pentru hrană, mai bine se strămutau câțiva kilometri mai încolo. Omul alb a mai făcut o crimă de neiertat. Prin anii '20 tăbărau peste triburile de aborigeni, luau copiii între un an și șapte ani, pe alese, cei mai viguroși, și îi duceau în orașe, îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui Mircea, când în fine pășesc, amândoi, pe segmentul de trotuar, izolat în mareea murdară a dărâmăturilor. Toată această mică societate, în care prețioasă, ca aurul, e numai Cristina, adastă, ca într-un purgatoriu de patetică necesitate, înainte de a fi strămutată cu sila, în blocuri executate neglijent, după un grafic întâmplător, cu materiale de o calitate execrabilă, pomădată de presă, prin metamorfoze stereotip. Mircea o însoțește, la fiecare înapoiere, pe Cristina, până în pragul vilei acesteia, cu portiță care se închide, scârțâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
limpezi și nevinovați. Iar mai înturnau privirile spre altele, iar se boldeau la Caterina, copilă, ca o floare de crin, mlădiindu-se la adierea dintr-o zi de mai... Cam după multă vreme, și Profetul, și Iov, și celălalt se strămutară, în cele din urmă, către alte două poze, ale lui Aurelian, cu trese de caporal de tancuri la veston, ținându-se, ca la fotograf, de după cap, cu alți doi tanchiști, surâzând, tustrei, de sub un palmier cenușiu, făcut din carton, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie, 12. mulțumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină. 13. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, 14. în care avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor. 15. El este chipul Dumnezeului cel nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea. 16. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
Părerea aceasta a fost primită de împărat, și așa a făcut. 5. În capitala Susa era un Iudeu numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Șimei, fiul lui Chis, bărbat din Beniamin, 6. care fusese luat din Ierusalim printre robii strămutați împreună cu Ieconia, împăratul lui Iuda, de Nebucadnețar, împăratul Babilonului. 7. El creștea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său, căci ea n-avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la statură și plăcută la vedere. După moartea tatălui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David și fiului său Solomon: În casa aceasta, și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate semințiile lui Israel îmi voi pune Numele pe vecie. 8. Nu voi mai strămuta pe Israel din țara pe care am dat-o părinților voștri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învățăturile și poruncile date prin Moise." 9. Dar Manase a fost pricina că Iuda și locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
care urmau să se îmbarce trupele, s-au concentrat în rada portului Balcic, unde, la 31 august, au fost încărcați oamenii, artileria de război, munițiile și proviziile. Mareșalul Saint-Arnaud s-a îmbarcat la 2 septembrie la Varna, spre a se strămuta în aceeași zi la Balcic, pe vasul amiral "Ville de Paris". Armata aliată, alcătuită din 386 de vase de diferite mărimi, cu aburi și pânze, număra 57 000 de soldați combatanți (30 000 francezi și 27 000 englezi), cărora li
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și au locuit în cetățile ei. 25. Cînd au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, și Domnul a trimis împotriva lor niște lei, care-i omorau! 26. Atunci au spus împăratului Asiriei: "Neamurile pe care le-ai strămutat și le-ai așezat în cetățile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului țării, și El a trimis împotriva lor niște lei care le omoară pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului țării." 27. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Israel, în Templul Domnului, cum spusese Domnul. 14. A dus în robie tot Ierusalimul, toate căpeteniile și toți oamenii viteji, în număr de zece mii, cu toți teslarii și fierarii: n-a mai rămas decît poporul sărac al țării. 15. A strămutat pe Ioiachin la Babilon; și a dus robi din Ierusalim la Babilon pe mama împăratului, pe nevestele împăratului și pe dregătorii lui, și pe mai marii țării, 16. pe toți războinicii, în număr de șapte mii, și pe teslari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]