6,493 matches
-
pagină era descrisă în amănunt câte o crimă. Literele aveau înflorituri gotice. Omul purta ochelari cu ramă neagră, avea ochi mici și pătrunzători,păr negru,părea cam de 60 de ani, dar putea fi mai tânăr. Deodată se auzi un strigăt isteric - „ Îl vreau de bărbat pe acest om”, declară cu voce spartă o femeie cam zburlită și violent vopsită. „ După lege trebuie să-l eliberați”. S-au auzit comentarii - „ Nu ți-e teamă? Dar care lege spune să fie eliberat
PUTEREA DRAGOSTEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379982_a_381311]
-
lumină,/ să mă mai spele cu-n sărut/ de răsărituri, zile însorite/ ori seri în stropii ploii/ sau nopți albastre cu lună plină.”( Elegia I) Dunărea cu lacrima sa limpede, Bărăganul înveșmântat în soare, pământul care-și tremură balada, răsăritul, strigătul de păsări, geamătul de piatră, flori și iarbă și parfum de salcâm, toate mângâie și dezmiardă universul lăuntric al poetei care strălucește sfințit de iubire. Iată cât de sugestiv își zugrăvește descrierea, lăsând natura să grăiască în cea mai senină
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
zugrăvește descrierea, lăsând natura să grăiască în cea mai senină manieră: “sunt Dunărea/ cu lacrima albastră/ și Bărăganul,/ îngălbenit de soare./ sunt vântul adiat/ al florii din fereastră,/ balada pământului/ cântată pe-nserare!/ sunt răsăritul spulberat/ din delta stufului;/ și strigătul de păsări/ brodat în zări -/ sunt geamătul de piatră/ din albia fluviului-/ și pasul Chiralinei,/ dincolo de mări./ sunt strigăt rătăcit,/ ca punctele-n eter/ și florile din câmp/ și iarba cea uscată./ parfumul salcâmului plecat spre cer,/ ciulin trist de
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
de soare./ sunt vântul adiat/ al florii din fereastră,/ balada pământului/ cântată pe-nserare!/ sunt răsăritul spulberat/ din delta stufului;/ și strigătul de păsări/ brodat în zări -/ sunt geamătul de piatră/ din albia fluviului-/ și pasul Chiralinei,/ dincolo de mări./ sunt strigăt rătăcit,/ ca punctele-n eter/ și florile din câmp/ și iarba cea uscată./ parfumul salcâmului plecat spre cer,/ ciulin trist de Bărăgan,/ doar de tine îndrăgostită.” (Elegia IV) Rostul poetei este acolo unde transparența înseamnă lumină și aduce seninătate interioară
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Și simt c-aievea-ți sunt aleasă. Desfată-mi sufletul cu dulcele alint Al gândurilor tale drăgăstoase. Cu dorul tău de stele să mă prind Și să zburăm pe aripi de mătase. În muzica nocturnă să ne contopim, Eliberați de orice prejudiciu, Strigătul trupului să-l ostoim, Gonind mental orice supliciu. Sub vălul nopții să ne regăsim, Râzând în pumni, ca doi copii. Uitând de timp, să ne simțim Mai tineri chiar și cu o zi! 16.05.2016 Referință Bibliografică: Vălul nopții
VĂLUL NOPȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381982_a_383311]
-
-i întrebăm? Algus îl privi urât pe rechinul care îndrăznise săpună întrebarea: - Îi vom lua pe toți trei! - Tipic Algus, mormăi rechinul. Regele stârni o furtună cumplită, iar valurile înalte spălară întreaga insulă, înfășcându-i pe cei trei flăcăi. Nesimțitor la strigătele lor de groază, Algus nu se opri decât în fața palatului său, unde îl aștepta Coral. - Știam că ai să faci asta, murmură bătrâna. - Bun! Acum să-mi spui care din cei trei tineri este cel căutat de noi! - Nu știu
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Ganguri, Mă luminează Plete De întuneric”. (Târg II) La fel: E toamnă Târzie. Și soarele Cade, Strivit, Printre crengi. Singuratici Copaci Semne Ne fac Spre veșnicie”. (Alpha) Sau: „Plăpândă E Steaua Iubirii. Ci Nesfârșită-i Tăcerea”. (Rugă) Ori acest memorabil strigăt, șoptit în afară, asurzitor în sinele profund: „Ce departe Ești, Ce departe Sub cupola De umbre! Doar Vântul Mișcă Fereastra. Doar vântul”. (Dor) În acest univers liric și conceptual, timpul se scurge pe dimensiunea așteptării, eventual a îndoielii, a ezitării
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
cu îndurerată mirare, contemporanii: „Voi sunteți urmașii Romei?” Nu epigonii erau coborâtori din vița „nobilă latină”, ci el, adevăratul urmaș-poet al lui Ovidius. Publius Ovidius Naso a rămas pentru eternitate la Tomis. La fel și Eminescu. Sub cerul mării, sub strigătele pescărușilor, sub strălucirea soarelui și a stelelor, Ovidius și Eminescu merg alături, doi visători la Pontul Euxin. Corina Diamanta Lupu București 14 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: SUB CERUL MĂRII, LA PONTUL EUXIN / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SUB CERUL MĂRII, LA PONTUL EUXIN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380424_a_381753]
-
comunicau telepatic. -Vino cu mine, în lumea mea-îi spuse el cu dragoste, rugător-,iubita mea, vino cu mine! -Nu pot-îi răspunse gândul ei-, nu pot, oricât aș vrea! Te iubesc, te ibesc nespus,dar nu pot! Gândul ei era un strigăt mut de iubire. -De ce?-întrebă el-,ce te împiedică? -Ei-răspunse, arătănd pe geam pe copiii care se jucau jos, pe iarba vede, o iarbă nefiresc de verde și de frumoasă. -Înțeleg-acceptă el lăsând capul în jos. -Ei nu pot
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
obișnuit provocat de un curent de aer rece. O senzație de frig de parcă eram în prezența unui mort sau a unei stafii. Forma aceea de spectrală, era oribilă de văzut și întindea mâinile descărnate spre mine, parcă a rugă, sau strigăt de ajutor și scotea gemete teribile și horcăite. Părea atât de reală, că ași fi murit de frică dacă nu ași fi fost ferm convinsă că era o nouă și teribilă farsă a madamei ,,Franchestein”. Da, am zis bine. Bătrânei
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
Am închis-o de îndată, astfel că animalele și-au continuat drumul spre stâna din apropiere. După câteva minute a apărut o oaie behăind tare și alergând singură, după celelalte. Se vedea că dorește să le prindă din urmă. În strigătul ei, era ceva special. Ne-am lămurit curând despre ce era vorba. Pe câmpul cu iarba abia încolțită ... Citește mai mult S-au dus Babele-miros de pământ reavănsfințește livadaîn urmă cu doi ani, primăvara, eram la Gurbediu, în Bihor, împreună cu
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
Am închis-o de îndată, astfel că animalele și-au continuat drumul spre stâna din apropiere. După câteva minute a apărut o oaie behăind tare și alergând singură, după celelalte. Se vedea că dorește să le prindă din urmă. În strigătul ei, era ceva special. Ne-am lămurit curând despre ce era vorba. Pe câmpul cu iarba abia încolțită ... XVI. GABRIELA GENȚIANA GROZA - MAMEI MELE, de Gențiana Groza, publicat în Ediția nr. 798 din 08 martie 2013. (ACROSTIH DE 8 MARTIE
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
astrul cel nou al Bisericii, prealuminat; Bucură-te, că în ceata Sfinților ai intrat; Bucură-te, vas neprețuit al darurilor cerești; Bucură-te, grădină înflorită a fericitelor virtuți îngerești; Bucură-te, cel ce furtuna mării o liniștești; Bucură-te, că strigătul hulitorilor îl potolești; Bucură-te, noule ales al lui Hristos; Bucură-te, al virtuților grădinar cuvios; Bucură-te, iubitorule de viață duhovnicească; Bucură-te, cel ce ai fost răsplătit cu bucuria cerească; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
Simfonie, / sunetul sufletului meu fără de Hotar,/ ascultă, poate ai să mă-nțelegi..,/ ascultă.., ascultă.., ascultă...” (sunetul sufletului fără de hotar...) prin oglinzile conștiinței (ciobite, adesea), prin nuanțele fugitive ale curcubeului și înseninările așteptate... la ceasul de taină cu divinitatea. E un strigăt, o durere, sfâșiere, o bucurie, o dorință și un plânset neauzit, în toate gândurile, trăirile poetului. Pe fundalul muzicii universale apare mereu această minune numită „Femeie”... de care se agață cu disperare, sperând că „iubirea întregită” îi va îmblânzi toate
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
iertare, înseninare, fiind recunoscător - în momentele în care poartă un dialog tainic cu divinitatea - pentru acest miracol dăruit muritorului de rând ( izgonit din starea sa angelică, primordială). * Cerul creației este brăzdat adesea de zborul unor păsări negre, melancolice, a căror strigăt anunță întristatea și naufragiul poetului pe un țărm al deșertăciunilor: „rămân un Veșnic îndrăgostit visător,/ în Efemerul care mă-nconjoară,/presărându-mi în / Calea spre Mântuire/ boabe din roua Fericirii, în lumini orbitoare...” Nicio singurătate nu poate fi mai mare
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
deja îmbrăcat, deși buni îi spusese că este devreme, dar nu aveai cu cine discuta. Și la masă mâncă tot pe fugă, iar apoi ieși afară să-i aștepte pe ”întârziați” cum îi numise ele. Când apăru mașina, scoase un strigăt de bucurie și alergă în brațele Laurei care tocmai coborâse. - Mami, mami, voi cred că ați uitat de mine, este târziu și circul sigur a început! Eu vă aștept de aici de tare multă vreme, bine că ați venit, eu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
deja îmbrăcat, deși buni îi spusese că este devreme, dar nu aveai cu cine discuta. Și la masă mâncă tot pe fugă, iar apoi ieși afară să-i aștepte pe ”întârziați” cum îi numise ele. Când apăru mașina, scoase un strigăt de bucurie și alergă în brațele Laurei care tocmai coborâse.- Mami, mami, voi cred că ați uitat de mine, este târziu și circul sigur a început! Eu vă aștept de aici de tare multă vreme, bine că ați venit, eu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Știai prea bine ca esti iubita! Nu-i asa? Să nu mă minți! E prea târziu pentru o naivă și copilăreasca minciună. ”Doamne!” Cine e cel ce-mi amintește ca-n mijlocul tăcerii zace totdeauna, dar mereu în alertă... un strigăt!? Mă întrebam neîncetat, cu sufletul răvășit, ca un pământ al ”făgăduinței”, în care cineva a semănat: bucuria, iubirea, cântecul, tristețea, lacrima, nașterea și doina, viforul și moartea... doamne! Cine sunt eu?? am strigat din adâncul durut al ființei, din negura
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
Cu câtă expresivitate sunt mistuite aceste locuri în umbra gândului dumneavoastră? De câte ori vin la București și restrăbat ce-a mai rămas, revăd imaginile copilăriei, jocurile cu prietenii de pe stradă, de-a hoții și gardiștii, de-a v-ați ascunselea, reaud strigătele noastre ascuțite și pe mama care, grijulie, ieșea ades din casă ca să mă avertizeze că-mi voi pierde vocea dacă continuu să țip. Îmi aduc aminte că avertismentul trebuia repetat la intervale regulate, pentru că vârtejul jocului era mai important decât
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
fel și o atenționare pentru cei ce vor trece prin purgatoriul exilului care le impune adesea depășiri ale propriilor limite. Scrierile despre Canada și adaptarea în această țară au un univers variat de întâmplări, gânduri, sentimente, simboluri, taine ascunse în strigătul mut al unei conștiințe care duce o luptă inegală cu destinul, mereu răvășit de neliniștile existențiale, dar care, în final, capătă valențe luminoase, dincolo de nimicurile cotidiene sau de cârpelile vieții. Existența între două lumi pare un joc al atitudinilor ce
CANADA VĂZUTĂ PRIN OCHI DE ROMÂN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379471_a_380800]
-
a găsit răgazul să îi asculte, la final de viață, durerea. Cuvintele limbii, așezate cândva în armonia sonoră a unei dicții de o perfecțiune sculpturală, nu i-au mai putut vindeca de astă dată rana deschisă a propriei sale inimi. Strigătul mut al deznădejdii - „Sunt bolnav, de urât!” - nu i-a fost înțeles nici măcar de o singură Ființă. Oamenii nu făceau rost de timp ori de suflet, uitând că parcursul lor teluric nu era altceva decât oglinda vremelniciei în care neîntâmplător
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
a găsit răgazul să îi asculte, la final de viață, durerea. Cuvintele limbii, așezate cândva în armonia sonoră a unei dicții de o perfecțiune sculpturală, nu i-au mai putut vindeca de astă dată rana deschisă a propriei sale inimi. Strigătul mut al deznădejdii - „Sunt bolnav, de urât!” - nu i-a fost înțeles nici măcar de o singură Ființă. Oamenii nu făceau rost de timp ori de suflet, uitând că parcursul lor teluric nu era altceva decât oglinda vremelniciei în care neîntâmplător
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
în împrejurări favorabile mie și "defavorabile" domniei sale. Spun "defavorabile" domniei sale având în vedere regimul de atunci și traiectoria pe care o avea de urmat. Acest moment de criză a identității a fost punctat de către Gheorghe Grigurcu în prefața cărții mele "Strigăt din copilărie" :(Pe poetul Teodor Dume nu mi-l pot imagina decât pe fundalul orașului său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]