4,124 matches
-
de fondul obscur, regresiv al ființei noastre, pe care nu îl putem controla. Iubirea o căutăm, mergem în întâmpinarea ei, la fel cum facem cu întregul, cu sinteza sau cu armonia; dimpotrivă, spaima "vine peste noi", "ne cotropește" și ne strivește, ne chircește și ne aneantizează, ceea ce duce la concluzia că în raporturile existențiale pe care le stabilim cu spaima, ea se dovedește a fi întotdeauna mai puternică decât noi, mai imprevizibilă și mai copleșitoare. Există, altfel spus, o măreție metafizică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe care Luther o va reafirma, mutând-o din spațiul cosmologiei în cel al predestinării. În accepțiune lutherană, munca și credința sinonime până la un punct reprezintă un antidot la spaimă: cât timp muncești, dai la o parte spaima care te strivește, o supui unui regim existențial corectiv, o raționalizezi. Pentru linia protestantă a culturii europene o linie, cu precădere, anxioasă, construită pe terifianță -, oprirea din lucru, sau contemplația și surata ei, trândăveala reprezintă, în dezacord cu ceea ce gândeau și trăiau romanii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
obsesii amestecate cu anxietate. În Strigoiul (1969), Ion Agârbiceanu își instalează personajele în mitul culpei și al sângelui degenerat, naturalismul discret al romanului venind, pe de o parte, din Liviu Rebreanu, și pe de alta, direct din zolism, fatalitatea ancestrală strivind oamenii cu puterea fricii pe care o iradiază blestemul. Multe romane valorifică modelul spațiului terifiant insular, de genul celui la care și Camus recurge în Ciuma: o comunitate închisă, separată de restul lumii, în interiorul căreia se ivește un focar de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nou. Opera lui Walpole, imperfectă și chiar tezistă pe alocuri, cum ni se înfățișează astăzi, a provocat un adevărat orgasm mimetic în epocă, deschizând perspective nebănuite în practica suspansului. Dacă, la vremea respectivă, un coif gigantic prăvălit din cer care strivește un băiat sau o statuie cu nasul plin de sânge erau detalii terifiante, două secole și jumătate mai târziu, asemenea detalii puțin plauzibile n-ar mai înspăimânta pe nimeni. Toma Pavel pornește de la premisa că narațiunea gotică "ia apărarea imaginației
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
eroului se materializează, după aceeași tehnică a aglomerării unor detalii care, înregistrate izolat, par infinit mai puțin periculoase sau chiar inofensive. Coregrafia gândită de narator este însă ireproșabilă; dansul circumstanțelor, suspendate de punctuație, are eficacicate maximă: O trosnitură de nisip strivit sub talpă!... Dar el e în colțuni și nici n-a mișcat măcar piciorul... A doua trosnitură... Mai multe... E desigur cineva afară, aci, foarte aproape". De vreme ce a bătut ceasul din noaptea Învierii, intrusul malefic nu poate fi decât Gheorghe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
În aceste circumstanțe, unica posibilitate de salvare este să ajungă la stână (conflictul interior este redat într-un insolit stil indirect liber): Dacă o ajung turcii, pe ea o batjocoresc și poate o lasă în viață, dar pe copii îi strivesc de stânci! [...] Mai bine să urce, să urce! Să nu se lase până nu s-o vedea măcar în poienița de sub stână [...]". Atunci când tensiunea epică atinge paroxismul, se livrează, în doze mici, momente de respiro, în care, din nou, simțul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acuitate maladivă de eroină, pare desprins din bolgiile dantești, cu o natură supusă de frig, la cheremul elementelor: Pe câmp, arbori zgribuliți erau strânși cobză în lanțurile albe și înflorate ale gerului; era un întreg convoi de copaci cocoșați și striviți de cătușele zeității sălbatice". Subit, întreaga garnitură pare amenințată de thanaticul frigid: vagonul se îndreaptă spre acel spațiu al terorii absolute, unde stăpânește "zeitatea înghețului, suveranul nemărginitelor puteri care mânau încoace [...] toată suflarea luminilor". Vocea auctorială readuce narațiunea la momentul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
puseu de sagacitate matură: "Îi cuprinse repede gura, înfigându-și dinții în buze. Egor simți o neînchipuită, cerească și sfântă dezmierdare în carnea lui întreagă. Își plecă fruntea pe spate, abandonându-se sărutării aceleia de sânge și miere. Fetița îi strivise buzele, rănindu-i-le. Trupul ei necopt se păstrase rece, zvelt, proaspăt. Când simțise sângele, Simina îl culesese însetată". Scena, profund vizuală și tactilă, mizează, primar, pe reacția lectorului și pendulează între erotism și pornografic, mai ales dacă acceptăm definiția
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o editură ghiftuită și mercenară”. Același tovarăș de grupare recenza și volumul recent apărut, sub titlul, nu mai puțin ironic, „Incantații”. Poeme de Ion Pillat și Ilarie Voronca, plângându-l pe „cavalerul care și-a pierdut și calul și a strivit în potcoavă chivăra”, ca și „glanda tânără a poetului grefată pe trupul vetust al unei poezii scoase din cutia de pălării a bunicii”. Semnificative pentru atitudinea intransigentă a avangardei față de „oficialitate”, asemenea luări de poziție nu exprimă însă tot „adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Implică faptul că "pivnița" ar sluji drept loc de veci pentru mai multe generații de aristocrați. Fortunado, liniștit brusc, cere informații despre blazonul familiei și despre "motto-ul" ei în istorie. Montresor le oferă bucuros. Blazonul revelă un călcîi ce strivește capul șarpelui (imagine biblică din Vechiul Testament să precizăm aici anticipînd-o profetic, în unele interpretări teologice, pe Fecioara Maria!), iar lozinca familiei e un terifiant citat latin. Auzindu-l (în asociație cu descrierea balzonului), Fortunado ar fi trebuit să se îngrijoreze
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să-și tortureze cel mai bun prieten"17. În închisoarea de la Pitești se pun în aplicare toate formele de tortură imaginabile, toate mijloacele de degradare fizică și morală. "Unii au încercat să-și sfâșie arterele cu dinții, alții să-și strivească capul de perete", relatează Virgil Ierunca. "În zadar. Erau, în general, surprinși la timp de reeducatorii însărcinați cu supravegherea lor permanentă"18. O carte greu de citit, Fenomenul Pitești arată fața cea mai întunecată a opresorilor din perioada comunistă. "Comisia
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
reverse dincoace de orice? R.D.M.: Să știți că erudiția aceasta, pe care Steinhardt neîndoielnic o avea, nu-l copleșea niciodată pe interlocutorul său. Avea o grijă pentru interlocutor, ancorată în bunul simț, astfel că putea să dialogheze fără să te strivească cu erudiția lui. A.S.: Fără să epateze? R.D.M.: Da, fără să epateze. Era ceea ce am numi modelul ideal al cărturarului: cel care îmbină erudiția cu smerenia. A.S.: Al cărturarului creștin. R.D.M.: Da, al cărturarului creștin, deoarece cărturari mari, dar și
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
totdeauna mare, fără a fi cât de puțin poet - poeții mari sunt mai totdeauna filosofi!” Paradoxului îi urmează judecata echilibrată, bine așezată logic, de unde o constatare ca următoarea despre „originalitatea foarte complexă” a literaturii noastre: „Pasul legionarului roman n-a strivit duhul autohton nicăieri pe unde a călcat; l-a mulat în formele lui clare, civilizatoare, în Sciția ca și în Iberia, în Galia ca și în Tracia”. După considerații ca acestea, de uz intim, debutantul avea de ales din experiențele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
afirma că datoria omului inteligent și liber este de a-și scoate din minte și din conștiință ideea de Dumnezeu, pentru că Dumnezeul este ostil naturii umane. Fiecare pas pe care-l facem în această direcție reprezintă o victorie prin care strivim divinitatea. Umanitatea trebuie să vadă că Dumnezeu este dușmanul ei. În concepția lui Nietzsche creștinismul a ajuns la sfărșit. Nihilismul căștiga tot mai mult teren. Este vidul care ia naștere cănd valorile creștine se află în disoluție. De la Copernic, omul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
prelevate din tulpină, acesta fiind tipul de butășire cel mai des folosit. Pentru celelalte tipuri, consultați lucrări de specialitate în domeniu. Butașii Pentru a reuși butășirea aveți nevoie de următoarele lucruri: un foarfece de grădinar bine ascuțit (pentru a nu strivi butașulă, hormoni de înrădăcinare, pământ de răsadniță, precum și diverse recipiente umplute în prealabil cu un pământ umezit. Toate uneltele, accesoriile și butașii trebuie neapărat dezinfectați pentru a reduce cât mai mult riscurile de contaminare. Pentru asta, ștergeți uneltele și accesoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
o perioadă cât mai lungă florile tăiate: • Nu tăiați florile în zilele ploioase, deoarece petalele se pot umple de pete. • Pentru a tăia florile, folosiți întotdeauna un cuțit, un foarfece sau un foarfece de grădinar bine ascuțit pentru a nu strivi tijele, fapt care ar dăuna hidratării. • Tăiați oblic tijele la fiecare două-trei zile pentru a menține deschise vasele prin care circulă apa. • Folosiți apă călduță, niciodată rece. Adăugați suc Seven up sau puțină sare în apa din vază. • Adăugarea zahărului
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
anilor '90, și mărturia Ninei Cassian despre Ultima vară a lui Babu Ursu, în care se insistă pe ideea că revolta prietenului era provocată de transformarea idealului în care crezuse în contrariul lui: "Trăia într-un regim odios, care-i strivea și-i batjocorea credința (un regim de care n-a "profitat" niciodată, cum s-a insinuat de curînd, n-a avut funcții, n-avea bani, umbla prin Europa cu salamul în raniță...). E ciudat (sau poate că nu e ciudat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
de dragoste pe șevalet de epocă recentă: revolta studențească din Piața Tien an Men unde tineri inocenți și entuziaști cad în capcana ucigașă a politicii. Individul - cuvînt și realitate descoperită de chinezi cu fervoare în ultimii 25 de ani - este strivit sub talpa neglijentă a istoriei. Prin stil și viziune, Shan Sa este o scriitoare clasică. Serioasă, dar nu mai puțin autentică, romanciera este dotată cu simț tragic și pudoare cum doar la scriitoarele secolului XVII francez mai întîlnești. Aș putea
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
Iordachescu Ionut Este binecunoscută ideea conform căreia, un popor se identifică cu obiceiurile și tradițiile sale. Dar ce se întâmplă când unele dintre acestea sunt ignorate sau călcate de tot mai cuprinzătoarea talpă a profitului, strivindu-le spiritul și vânzându-le esența? Străbătând negurile timpului, regăsim pe un soclu tocit de vreme, jocul de oină. Nu, nu e sportul ”rege” al României, nu umple stadioane și nu leagă prietenii la un pumn de semințe și o
Oina - când praful se așterne pe tradiții. Interviu cu președintele FRO by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/75686_a_77011]
-
se poate spune așa, un film care seamănă mai mult cu un exercițiu de clasă (de nota 10) decît cu o capodoperă (fie ea și “mică”). Cu alte cuvinte, la o primă vizionare, filmul lui Cristi Puiu riscă să sucombe, strivit sub greutatea Ursului, ceea ce e, categoric, nedrept. Pentru că ține de performanța regizorală acest “exercițiu”, filmat în “timp real”: o discuție dintre un tată și un fiu, așezați față în față, la o masă de restaurant. Tatăl e jucat de Victor
Viitorul sună scurt by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13097_a_14422]
-
cu păsări cîntătoare). "Jocul" scriptic apare placat pe un ludic copilăresc, cochetînd cu natura, de care, în ciuda rafinamentului sau, nu s-a desfăcut de tot: "Tac// născocind trecători, acesta e jocul și/ uneori scriu cîte o carte la orele zece/ strivind sub bancă firimiturile - cum/ nici o columba nu trece să// apuce cu ciocul maximele și aforismele,/ drăgălașe chemări din fulgi și din gheare" (Drăgălașe serbări de fulgi). Modalitatea predilecta: o pastișa, am spune, psihocritica, în care nu e urmat un model
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
Teheran, de Azar Nafisi, nu evită tocmai poncifele de tip fundamentalist. Humbert Humbert nu e, în această viziune, decât un monstru obsedat să maculeze presupusa inocență a fetiței, un căpcăun ce intervine animalic în universul roz-bombon al unei ființe angelice, strivind sub dogoarea poftelor mișelești trupul și sufletul ființei fără apărare. E inutil să te lupți cu ideologii. E inutil să-i trimiți să citească răscolitorul poem al lui Allan Poe, "Annabel Lee", ale cărui ecouri transpar în roman chiar de la
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
Ți-aș îndura plecările pe veci/ Și m-aș trezi mai mult în umbra ta,/ Până ce totu-n jur mi s-o-nnopta./ De dor ce mi se face când revii,/ Ți-aș săruta genunchii sidefii/ Și m-aș lăsa strivit sub carnea lor,/ Până s-ar face toate un fior."(Reflex 68) sau "Dacă-aș putea cu slabele-mi puteri/ Dar și din multul dor care mă ține,/ te-aș despărți, în primul rând, de tine,/ Să nu mai poți
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
Livius Ciocarlie Citesc Borges, un flaubertian cu rază scurtă de acțiune.” Îmi regăsesc o părere pe care, strivit sub opinia generală, nu mai îndrăzneam s-o formulez. Însă, dacă nu inventez, într-un loc M.C. are o vorbă bună despre Eco. Borges față cu romancierul Eco este, totuși, cerul de pământ. Citează din Dostoievski - „omul tot va trânti
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
prilejuite de „Anul Caragiale“ - uvertura la opera „Il barbiere di Bucarest“ a compozitorului timișorean Ovidiu Manole. Se nasc și în Banat oameni mari Eforturile componistice ale profesorului Manole urmează linia solidă, admirabilă, a unei tradiții muzicale bănățene în stare să strivească, singură, prejudecata larg răspândită că Banatul n-ar fi dat culturii naționale mari valori. Că, parafrazându-l pe cronicar, nasc și la noi artiști importanți, stă mărturie oricui fondul documentar bogat al Muzeului Banatului. Din site-ul instituției spicuim: „Înființat
Agenda2005-49-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284464_a_285793]