4,034 matches
-
aruncă peste față, iar aceasta îl gâdilă ca o insectă. O apucă și o puse la loc, se scărpină pe față și se stăpâni din nou. Ventilatorul scârțâia. Se gândi că era posibil să cadă peste el și să-i strivească fața, să i-o facă la fel de plată ca o față dintr-un desen de copil. Gândul deveni din ce în ce mai persistent. În definitiv, electricianul abia îl curățase și tot orașul Shahkot știa cât de prost lucra Bunty Chopra. Sampath se ridică de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bucurie și teamă. Cumva, undeva, găsise o fisură. Dar oamenii și stațiile treceau pe lângă el ca prin vis. Se urcase în autobuzul care-i ducea acasă pe vânzătorii de lapte după ce-și aduseseră laptele la oraș să-l vândă. Strivit între zeci de canistre goale și reci, merse până la periferie, până clădirile începură să se rărească și se iviră pâlcuri dese de copaci, într-o stare deplorabilă. Merse până nu se mai zăriră deloc clădiri, până începură să urce șerpuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
atâta ploaie, Ofilită, arsă-n gânduri, Floare,floare de pădure... Câine, câine alb și slobod, Frigul mi te-a prins în gheare Și-ai pierit, fără să urli, Câine, câine alb și slobod... Aripi, aripi de țărână, Visuri sub călcâi strivite... Strigăt ultim către oameni Aripi, aripi de țărână...
Cântec. In: Așa sunt eu by Iulia Adalmina Medeleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/332_a_613]
-
că tot spectacolul amintește de filmul spânzurat după developare, îmbăiat în aceleași substanțe nesănătoase, are acel lustru de pompe funebre - paralizat, cataleptic, lucios, ca un cadavru. Acum pe ecran se derulează imaginea unui cimitir de mașini, grămezi de fiare vechi strivite în țiuitul urechilor mele, o nouă necropolă a vechilor zeități americane. Am telefonat, dar n-am primit nici un răspuns de nicăieri. Timpul a trecut până a venit ora să plec. M-am vârât în costumul meu cel mare și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dacă m-aș muta aici. Ei, hai, că doar îți permiți. Ia uite! Au intrat la apă. Nici nu mă mai încap. Ua. Ooo. Și aici nu cred că se potrivesc cu centura. Ce zici? M-am așezat și am strivit banii în pumn. Mda, am făcut. Vino aici. * Fiasco-ul are nevoie de o revizie generală Selina Street vrea să aibă și ea acces la -cont Alex Llewellyn îmi datorează bani. Barry Self îmi datorează bani. Trebuie să plec iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de whisky. Tu și ea. Sper că nu formați deja un cuplu. Am simțit că forța de gravitație a crescut brusc, așa cum crescuse presiunea atmosferică în ultima vreme. Am simțit că gravitatea tocmai a încheiat o înțelegere cu stihiile. Îmi strivea obrajii și inima, cum, de altfel, strivea toată plevușca, toate gângăniile insignifiante din păturile inferioare ale atmosferei. M-am supus instinctului. Am spus: — Nu. S-a terminat. I-am dat papucii. De ce? — Bun, făcu Terry, și căscă. Vrei să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu formați deja un cuplu. Am simțit că forța de gravitație a crescut brusc, așa cum crescuse presiunea atmosferică în ultima vreme. Am simțit că gravitatea tocmai a încheiat o înțelegere cu stihiile. Îmi strivea obrajii și inima, cum, de altfel, strivea toată plevușca, toate gângăniile insignifiante din păturile inferioare ale atmosferei. M-am supus instinctului. Am spus: — Nu. S-a terminat. I-am dat papucii. De ce? — Bun, făcu Terry, și căscă. Vrei să mă asculți puțin?... Săptămâna trecută am fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uscat de vînturi; ca mahmureala după gin sau turț, cînd ziua e mai neagră decît noaptea; ca țipătul temut de cucuvea în seara satului pitit sub dealuri; ca o cădere de lumină frîntă de nevăzutul ochiului închis; ca un talaz strivit pe plaja udă și resorbit de nesfîrșitul mării; ca limba unei flăcări pe scoarță de stejar nedrept îngurgitată de verdele pădurii; ca Hamlet încheindu-și monologul după metodica furie-a răzbunării; ca umbra unui gînd ascuns ce înfioară în unda
Treisprezece feluri de-a o privi. In: La aniversară - Ștefan Avădanei by Doina Cmeciu, Ioan Dănilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/348_a_617]
-
moartea mi-i pândea. Ei, pe câmpul de bătaie, Împlinit-au lucru sfânt, Că-n inimi, aveau văpaie Și în suflet, crezământ. Tot ei sunt aceia care, În luptă, când s-au jertfit, Au dus Țara, la-nălțare, Iar vrăjmașu-a fost strivit. Demnitate, moșteniră, De la bravii lor părinți Ce milenii străjuiră În Carpații-mpăduriți. Pe cruce, n-au cască rece! Le-am pus ramuri de măslin, Ca prin vremea care trece, Pacea să-nvingă, deplin.
Moment înălţător. In: BALSAM PE SUFLET by PANDELICA RADEŞ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/352_a_607]
-
seama că nu exista nici o cale de ieșire. își aminti șoapta lui Virgil Jones: întotdeauna există o cale. Nu mai credea așa ceva. Urma să zacă aici, ascultând eterna nehotărâre a acestor două extrapolări ale lui însuși, până când stânca o să-i strivească. Vultur-în-Zbor închise ochii. De data aceasta gorful se simțea nervos. Care mai era rostul unei astfel de ghicitori simple și frumoase dacă omul nu făcea nici o încercare să o rezolve? Bineînțeles că exista o cale de ieșire. Și mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mult să stea așa, umflat, în voia lui, decât silit să se ghemuiască în gâtul unei sticle? De ce să vrea să fie din nou dop când, astfel, slobod, rămâne doar o bucată de plută pe care nimic altceva n-o strivește, decât acest Univers care, după cum știi, apasă și pe umerii tăi cu o greutate egală. — Nu chiar egală. E în funcție de suprafață. — Nu-i vorba de suprafață. E același Univers care te apasă și pe tine, și pe dopul de plută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Minune a fost că a ars neîncetat opt zile. De atunci, de Hanuca, aprindem cele opt lumânări și ne bucurăm. Untdelemnul de măsline e ca neamul nostru, s-o știi. Măslina nu dă ulei decât după ce se jertfește, după ce-i strivită. La fel și noi. Și așa cum uleiul măslinei nu se amestecă cu alte lichide, tot așa și noi, oricât de împrăștiați am fi printre alții, nu ne amestecăm, nu ne lăsăm absorbiți. Și precum uleiul plutește mereu la suprafață, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
brațele ridicate spre cer, precum balerinii la final de spectacol, apoi imaginea unui copil (eu) recitând pe scena Căminului Cultural de la noi din sat un poem împotriva chiaburilor, cu finalul „iar pe voi, căpușe și ciocoi, uite-așa vă vom strivi și noi, cetățenii Lumii noi“ și făcând gestul hotărât de a strivi cu piciorul o gânganie mizerabilă. Versurile le scrisese Țoștea, bibliotecarul care preda și muzica la clasele ciclului doi, apoi... Mă pierd în câte un astfel de cuvânt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unui copil (eu) recitând pe scena Căminului Cultural de la noi din sat un poem împotriva chiaburilor, cu finalul „iar pe voi, căpușe și ciocoi, uite-așa vă vom strivi și noi, cetățenii Lumii noi“ și făcând gestul hotărât de a strivi cu piciorul o gânganie mizerabilă. Versurile le scrisese Țoștea, bibliotecarul care preda și muzica la clasele ciclului doi, apoi... Mă pierd în câte un astfel de cuvânt ca într-o cufundare în mine, amețit de plutirea în vălătuci de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
platoul. Și-n lavstori, la culmea deznădejdii, ce-a zis tipa, în iubire niciodată să nu spui aimstori“. Cinefil înrăit, directorul meu își presăra întotdeauna finalurile de muștruluială cu replici din filme celebre. Să nu-i mai poți replica tu, strivit de-atâta filmografie. Nu l-am găsit menționat pe Trombă printre cenzorii de atunci. Inși, de altfel, simpatici, din câte am putut constata din acele însemnări. Cam boemi, cam neglijenți, chiulangii adeseori, căutând mereu să-și fenteze șeful care, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
linoleum. — Destul de grea, dacă puteți înțelege. — Încerc. — Fără ironii. Nu cred că puteți înțelege, chiar la talentu’ dumneavoastră probabil, cum e să pierzi un prematur. Eu am pierdut un prematur în tura mea. Se va întoarce, plecând de lângă mine. Va strivi țigara într-o farfurie și va deschide larg fereastra bucătăriei. Va burnița și picurii vor lovi, metalic, pervazul ferestrei. Va năvăli iarăși aburul acela de lapte și femeie reavănă. — E primul meu caz. — Înțeleg. N-aveți ce înțelege. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru că mă sprijinea. O voi săruta din nou. Se va lăsa în voia mea, cu brațele tot mai strânse de gâtul meu, ca într-o disperare. Voi urmări cum lacrimile ei se vor prelinge pe obrajii mei, cum se vor strivi, mocirloase, între fețele noastre lipite. Atunci, într-o răsucire a trupurilor, o voi vedea pe ea. Va sta rezemată de ușa bucătăriei, tot așa cum, cu câteva ceasuri mai înainte, stătuse în ușa dormitorului copilului pe care îl adormisem. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
O făcuse unu’, un aiurit, să sufere mult, își bătuse joc de ea. Eram cu serviciul încă la Botoșani, pe-atunci. Venise și ea rănită acasă. Într-o iarnă mi-a spus asta. Am băgat la cap. Trebuie să fii strivit mai întâi, zicea, ca mai pe urmă să luminezi. Luminare din strivire... Va da să-și tragă mâna. — Trebuie să plec, zău. Și așa, dacă mai stau, iar ne luăm la ceartă. Voi zâmbi și eu, strângându-i încă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am intrat tiptil, Însă ecoul pașilor mei trăda absența. Julián nu era acolo. L-am așteptat În sufrageria Întunecată, ascultînd furtuna, pînă În zori. CÎnd ceața dimineții a măturat obloanele de la balcon, am urcat pe terasă și am contemplat orașul strivit sub un cer de plumb. Am știut că Julián nu se va mai Întoarce. Acum Îl pierdusem pentru totdeauna. L-am revăzut două luni mai tîrziu. Într-o seară, am intrat Într-un cinematograf, nefiind În stare să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spre mantia de beznă care Îl Învăluia, două labe din piele tăbăcită, fără contur și fără relief, Îi prinseseră gîtul ca Într-un clește. Erau mîinile lui Julián Carax, crescute din flăcări. Carax mă Împinse la o parte și Îl strivi pe Fumero de perete. Inspectorul Înșfăcă revolverul și Încercă să-l plaseze sub bărbia lui Julián. Înainte să poată apăsa pe trăgaci, Carax Îl prinse de Încheietură și Îi izbi mîna de zid o dată și Încă o dată, Însă Fumero nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nedescris și m-ar fi propulsat În gol vreo cîțiva metri, doborîndu-mă În cele din urmă la pămînt. N-am simțit căzătura, cu toate că mi s-a părut că pereții convergeau, iar acoperișul cobora cu toată viteza, parcă dornic să mă strivească. O mînă m-a susținut pe după ceafă și am văzut chipul lui Julián Carax aplecîndu-se peste mine. În viziunea mea, Carax apărea Întocmai cum mi-l imaginasem, de parcă flăcările nu i-ar fi devastat fața niciodată. Am deslușit oroarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
murmura cu o voce din ce În ce mai mieroasă Îngrămădirea de cârpe ce se răsucea sub el. Și când medicul avu impresia că toată aventura sa luase sfârșit, un vuiet asurzitor se rostogoli prin Încăpere, după care cămașa de noapte, pe care o strivea cu abdomenul lui, se Înălță În aer, agățându-se cu brațele de becul de tavan. O flacără albăstruie brăzdă În lung și-n lat tavanul, se auzi un tunet Înfundat, urmat de un răpăit de pași, și apoi totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
avea Întotdeauna același efect. Stând Întins În arteziană, stomatologul se mulțumise să asculte un lăutar... Chelnerii Îi aduseseră un platou cu fructe de mare... Noimann desprinsese de pe platou o stridie, o Înmuiase În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină și gingii. După care o Înghițise cu delicatețe, salivând ușor. Stridia cerea acreală și un Întăritor, astfel că Noimann luă o felioară de lămâie, mestecând-o Între dinți. Cerul gurii i se strepezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să-ți bați capul cu gelozie sau să te gândești la moarte?! Disperarea nu era decât o formă trecătoare a bucuriei de a fi. Ducă-se pe pustii toate gândurile rele... Toate necazurile, toate inepțiile... Oprește-te, clipă, să te strivesc pe loc... „Plantele indicate pentru un spa cât mai relaxant: rozmarinul și menta sunt folosite pentru revigorare; amestecat cu apa caldă, eucaliptul ajută la curățarea sinusurilor; mineralele din sarea de baie catifelează pielea și Întăresc musculatura; uleiurile Întrețin pielea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mrejele sale, ci, Înfigându-i degetele În beregată, o Îndepărtă de pe trupul lui, aruncând-o printre jerbele veștede de flori risipite pe mormintele din jur. Triumful și-l serbă printr-un chiuit, urmat de o bătută scurtă, articulată din călcâie, strivind sub rădăcinile sale zeci de cochilii de melci ce se târau prin iarba dintre cripte. Dacă femeia-șarpe voia cu tot dinadinsul să se Încolăcească pe grumazul cuiva, n-avea decât să se strecoare În cavou. Inginerul Satanovski, poate chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]