2,750 matches
-
lui americane, financiarul a refuzat să asculte orice argument În favoarea unei construcții potrivit modei și uzanței momentului, la fel cum refuzase să cumpere o lojă la Teatrul Liceo, cum era de rigoare, calificîndu-l drept un Babel al surzilor și un stup al nechemaților. Își dorea casa lui departe de oraș, În - pe atunci - Încă relativ dezolantele meleaguri ale bulevardului Tibidabo. Voia să contemple Barcelona de la distanță, spunea el. Drept singură companie dorea o grădină cu statui de Îngeri care, potrivit instrucțiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
albinele. Bunicul mia pregătit o mască potrivită, așa că le pot privi în voie. Ce multe lucruri am aflat despre viața acestor insecte harnice! Într-o seară i-am spus bunicului: Tare mult mi-ar plăcea să pot intra într-un stup ca să văd tot ce fac albinele. Bunicul a zâmbit în așa fel încât am înțeles că este un lucru imposibil. El a început să-mi spună multe lucruri interesante despre viața stupului. Am adormit. Deodată ușa unui stup uriaș s-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mi-ar plăcea să pot intra într-un stup ca să văd tot ce fac albinele. Bunicul a zâmbit în așa fel încât am înțeles că este un lucru imposibil. El a început să-mi spună multe lucruri interesante despre viața stupului. Am adormit. Deodată ușa unui stup uriaș s-a deschis și o albină m-a poftit politicos înăuntru. Am intrat. Albinele erau îmbrăcate în țesături cu fire de soare. Unele legănau copiii, altele îi hrăneau, unele zideau cămăruțe de ceară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
într-un stup ca să văd tot ce fac albinele. Bunicul a zâmbit în așa fel încât am înțeles că este un lucru imposibil. El a început să-mi spună multe lucruri interesante despre viața stupului. Am adormit. Deodată ușa unui stup uriaș s-a deschis și o albină m-a poftit politicos înăuntru. Am intrat. Albinele erau îmbrăcate în țesături cu fire de soare. Unele legănau copiii, altele îi hrăneau, unele zideau cămăruțe de ceară, altele aduceau polen. Cele mai multe cărau miere
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Albinele erau îmbrăcate în țesături cu fire de soare. Unele legănau copiii, altele îi hrăneau, unele zideau cămăruțe de ceară, altele aduceau polen. Cele mai multe cărau miere în găleți. Din când în când, albinele-paznici anunțau câte ceva. Veștile ajungeau până în mijlocul stupului unde era matca. Albina-paznic m-a condus până la matcă. Ea urmărea toată munca din stup. Aceasta mi s-a adresat cu un glas foarte puternic: Am auzit că dorești să ne cunoști viața, ți-am satisfăcut dorința. Acum du
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zideau cămăruțe de ceară, altele aduceau polen. Cele mai multe cărau miere în găleți. Din când în când, albinele-paznici anunțau câte ceva. Veștile ajungeau până în mijlocul stupului unde era matca. Albina-paznic m-a condus până la matcă. Ea urmărea toată munca din stup. Aceasta mi s-a adresat cu un glas foarte puternic: Am auzit că dorești să ne cunoști viața, ți-am satisfăcut dorința. Acum du-te la munca ta. Nu e timp de pierdut! Nici nu știu când am ieșit din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Aceasta mi s-a adresat cu un glas foarte puternic: Am auzit că dorești să ne cunoști viața, ți-am satisfăcut dorința. Acum du-te la munca ta. Nu e timp de pierdut! Nici nu știu când am ieșit din stup. O ușă s-a închis după mine. am tresărit. Ce s-a întâmplat? m-a întrebat bunicul. Dormeai așa de bine! I-am povestit toată călătoria mea în stup. Ce ființe harnice și ordonate sunt albinele! Alexandra Dorneanu, clasa a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
e timp de pierdut! Nici nu știu când am ieșit din stup. O ușă s-a închis după mine. am tresărit. Ce s-a întâmplat? m-a întrebat bunicul. Dormeai așa de bine! I-am povestit toată călătoria mea în stup. Ce ființe harnice și ordonate sunt albinele! Alexandra Dorneanu, clasa a V-a C Visul Obosit peste măsură de programul unei zile supraîncărcate, m-am dus grăbit la culcare. În câteva minute, marile aripi ale fanteziei m-au luat și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nu uitați că stația de epurare este mereu alimentată cu energie, iar acesta este un avantaj inestimabil. Hai să vedem la fața tocului. ― La ordinele dumitale, locotenente. Înainte marș, băieți. (Apone își luă rucsacul și centrul de exploatare deveni un stup zumzăitor.) Dar cum nu suntem plătiți cu ora, mă întreb cum am putea ajunge acolo. I se adresase lui Hudson care reduse imaginea de pe ecran pentru a obține o vedere de ansamblu a coloniei. ― Există un pasaj îngust pentru vehicolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
poate? — Se poate, cu oaste - răspunse spătarul. N-ai tribut, dar ai oaste și poți sta de vorbă. Dar dumneata în loc să strângi oaste, ai strâns cărți. După ce-a venit pe tron, Sima-Vodă ți le-a vândut și-a cumpărat stupi, pentru stupărit, izbutind să trimită atâta miere la Poartă, că sultanul s-a-ndulcit față de el pe cel puțin doi ani. N-avem ce face decât s-așteptăm să i se-aplece de-atâta miere și-atunci să sărim noi cu altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
umeri? — Numai eu știu cum se mai ține - oftă spătarul. Dânsul a fost Barzovie-Vodă. — Plecăciune, Măria-Ta! - zise cu smerenie gazda. De mult voiam să te cunosc. Din câte știu, Măria-Ta, când erai în Scaun, ai scos birul pe stupi și-ai pus bir la cărți. De unde atâtea cărți, Măria-Ta? — Da, așa e - suspină Barzovie-Vodă - am vrut să fac bibliotecă la Curte și-am fost mazilit. — Oricum, vrednică încercare - îl lăudă boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. Dânsul? - arătă el din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ținut-o tot o fugă, ca telegarii, până la casele spătarului Vulture, pe care Sima-Vodă îl avea ca dușman. Pe dimineață era deja pe drumul spre Cetatea Albă, unde spătarul și-a adus aminte că ține ori o ibovnică, ori niște stupi, oricum - un loc unde să ne putem întrema. Episodul 183 O SISTEMĂ DE APĂRARE — Dar să lăsăm aceste triste întâmplări, căci, orice s-ar spune, un domn schimbat e un domn trist - grăi spătarul Vulture, aruncând un os unui câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Episodul 204 SÂNGELE APĂ NU SE FACE în această stare îl găsi cardinalul Damiani, un om mărunțel, nu tocmai slab, foarte vioi, cunoscut pentru deosebitul său fler diplomatic și pentru pasiunea nestinsă, aproape inexplicabilă, ce-o avea pentru mierea de stupi. Nu o dată, răsfoind sau numai aducând la semnat și pecetluit documente, bule papale, scrisori sosinde întru sau plecânde dintru Vatican, foile i se agățau de buricele degetelor, veșnic lipicioase și dulci. Cardinalul se opri în fața lui Grigorie al XV-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În atribuțiile Învățătorului (cine altcineva să o facă: primarul, semianalfabet?, secretarul de partid, alaltăieri alfabetizat?); activitățile culturale la fel; cele sportive - așijderi. Și, dacă participau la tot felul de recensăminte (ale oamenilor, ale bunurilor mobile și imobile, ale animalelor, păsărilor, stupilor de albine...) - de ce nu și la „campaniile de lămurire”? Doar și asta era o campanie... culturalizatoare, nu? De introdus cultura-n mase; de luminat, de Îndrumat - de lămurit, ce mai...? Întâi și-Întâi, În explici neculturalizatului, nelămuritului, că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bărbos, știți care, ușchitu care ie asociat cu Abenhaldun. O sută și juma dă druzi și cu ei ăia patru maeștri! Doctoru Abenhaldun iera gata să mă prinză În brațe; da ăilanți, candriii care zic că alba-i neagră, plini stup dă superstiții și preziceri, nu s-au lăsat mai nașpa și s-au șucărit pă iel În druzește. Bietu Abenhaldun a dat să-i Înduplece, da pân la urmă a tret să o lase baltă. A zis că o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oală care-ți toarnă acu la urechi așa chestii-trestii pă bune. Ăle dintâi furtișaguri care le-am făcut au spânzurat dă propteaua pirogii, prima mea amintire dă suvenir i-o apă frunzie, care s-oglindea foile În ea și plină stup cu caimani, care mandezu, ca copiii, nu vream să intru În ea, și tata, care iera un Cato, m-a zvârlit bâldâbîc, să mă vindece dă spaime. Da burdihanu cu două picioare* nu iera omu să Îmbie in aeternum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ograda dă lăut rufșoarile, mi-am mutat panamaua În dormitor, mi-am pus derieru-n balansoar, am aprins o Salutaris, pă care hodorogu nu se-ndura să mi-o cadorisească și, distribuindu-mi toate picioroangele p-un răftuleț dă pitchpin plin stup cu manuale Gallach, i-am zis lu boșorogu să să pună pă dușamea și să-mi crăinicească ca fonografu cu claxon a lu meșteru său, răposatu Wenceslao Zalduendo. Mai bine-mi țineam fleoanca. A deschis muianu și, mă jur pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
talmeș-balmeș dă litere care, dă mai Învesteam alt minut, camionu da colțu și-l Înghițea orizontu pă drumu spre civism, aglomerație, fratellanza, la sărbătoarea Monstrului. Când m-am Întors ca belferu și cu limba afară cât cotu, camionu iera aglomerat stup. Avea frânele puse și stătea așa gigea, că-i trebea decât o ramă artistică ca să pară poză. Mulțumită lu Ăl dă Sus, pântre ai noștri iera fonfu dă Tabacman, știut mai bine ca Șurubu Fără Sfârșit, care ie ahtiat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
are iel În sânge și, ca s-o țină În frâu, la bal s-a pus să-i cânte osanale lu María Esther Locarno, o rudă amărășteană d-a lu Tubiana, care a lăsat În urmă o tinerețe niciodată prea stup dă grații. Bârfa totală zice că are și alte stricăciuni mai nașpa. Știu toate șozurile, fincă mi le-a zis chiar Cufărașu, când trimitea răvașu la clubu de box, iar io lingeam timbru. Totu a ieșit ca mutarea lu Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe străzile acestui oraș. Când se întîmpla să treacă, o dată la o oră, de pildă, un Gaz, apariția și dispariția lui îți amintea de un bondar care a nimerit într-un stup de albine, de unde repede este alungat. Cine poate să-și imagineze, învățînd geografia, sute de ochi oblici, frumoși în limpiditatea lor expresivă privindu-te într-o trecere continuă în care mersul bicicletei fâșâie doar atât ca să-ți dea senzația de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
chema Voinea... Codrii Antileștilor stăpâneau o întindere de cincisprezece mii de fălci, erau codri bătrâni, codri nestrăbătuți; și pădurarul Voinea avea la o margine, în Prisaca lui Ion, o căsuță; și subt un șirag de meri, în vălcică, vreo zece stupi. Pe lângă șiragul de meri și pe lângă stupi, se strecura prin iarbă pârăul Cerbului. La o parte era ș-o fântână veche cu cumpănă. Vezi dumneata, zicea Voinea; căsuța am făcut-o eu de iznoavă; abia se mai cunoșteau niște urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de cincisprezece mii de fălci, erau codri bătrâni, codri nestrăbătuți; și pădurarul Voinea avea la o margine, în Prisaca lui Ion, o căsuță; și subt un șirag de meri, în vălcică, vreo zece stupi. Pe lângă șiragul de meri și pe lângă stupi, se strecura prin iarbă pârăul Cerbului. La o parte era ș-o fântână veche cu cumpănă. Vezi dumneata, zicea Voinea; căsuța am făcut-o eu de iznoavă; abia se mai cunoșteau niște urme de păreți de bârne. Da’ fântâna am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre fântână. Cumpăna se coborî, apoi se înălță scârțâind. Pe când venea repede spre casă, puțin încovoiată spre stânga, cu cofa în mâna dreaptă, Măriuca își strecură spre mine privirea tristă. Mă ridicai în picioare, îmi luai pușca și pornii, pe lângă stupii de lângă pârău, prin marginea desișurilor, spre câșlărie. Mă gândeam cu milă la nevasta lui Voinea, la suferința ei vădită; mă gândeam cu mirare la vorbele-i întrerupte, la povestea ei cu Ileana lui Ion Macovei și simțiri nelămurite, amestecate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și pe acasă... zise deodată Voinea, lângă mine. —Cine? boierul? — Da. Văd că m-a găsit și nu mi-a spus nimic. Eu tăcui. Se gândea și Voinea, mă gândeam și eu. Merserăm așa în tăcere. Intrarăm în poiană pe lângă stupi, sărirăm pârăul; Măriuca sta în prag, dreaptă și ne privea și fața-i părea palidă tare în umbra neagră a ușii. Cânele ciobănesc al pădurarului ne sări înainte, zburdând. Uite, vezi dumneata, zise Voinea, dacă dă cineva în cânele ista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu vă închipuiți cumva că mint". Când ne-am întors, ei au confirmat spusele mele. Crezusem că odată cu moartea Bătrânului totul se va lămuri. Dar în aceeași zi am început să mă dumiresc că mă înșelasem. Azilul arăta ca un stup speriat, cuprins de panică. O îngrijorare ciudată, apăsătoare, coborî ca o ceață pe coridoare, în camere, pe figurile bătrânilor și îngrijitorilor. Prima oară nu mă crezuseră, dar acum exista o dovadă, un mormînt! Nici măcar o eclipsă de soare n-ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]