2,457 matches
-
lacrimogen de femeia iubită, am oftat și am început și eu să mă gândesc la ale mele la Madrid, la Geneva, la neamuri, la prieteni, la locuința din Balta Albă și de bună seama la Ministerul de Externe. Probabil că subconștientul meu era pe undeva prin paginile cunoscutului volum "Ministerul groazei", fiindcă gândind la locul meu de muncă am căzut într-un somn profund. Avea să mă trezească peste câteva ceasuri soția, pentru a vedea un superb răsărit de soare. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
grabă, aducând și coșul cu provizii care era mereu la Îndemână, În caz de atac. Se spune că am stat În adăpost peste douăzeci și patru de ore. Era prima mea experiență underground. Poate de acolo, din familiaritatea cu subsolurile, am primit subconștient inspirația care s-a manifestat Într-o bună zi, când am montat Medeea. Deși nu am, evident, amintiri vizuale clare ale sfârșitului războiului, căci În ’45 de abia Împlineam doi ani, Încerc să recompun alte secvențe povestite de părinții mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ne era străin, odată rostite cu pasiune improvizată de actori, căpătau forță și, ciudat, deși nu le Înțelegeam, ceva din sensul lor adânc ne convingea. E greu de descris ce anume, dar păreau că apar dinăuntru, ca un ecou al subconștientului. Le-am cerut actorilor să asculte sonoritatea cuvintelor În timp ce le rosteau. Astfel, ce era proiectat În afară corespundea cu ce a fost auzit Înăuntru și jocul lor capta o vibrație neașteptată. Mai târziu, când ne-a fost dată traducerea În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Odată ce Începea să apară vocea, Priscilla prindea curaj să-și adapteze reflexele ei naturale la reflexele personajului. Observând-o, Îi propuneam să intre În legătură cu fiecare vibrație a sunetului, care a ajuns progresiv să emane din tot trupul. Priscilla se apropia subconștient de Medeea, uitând să-i mai fie teamă. Aceasta a fost prima noastră colaborare și de multe ori, față-n față cu imposibilul, nu credeam că va maiexista o a doua. GB : De ce ai continuat să lucrezi cu ea ? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la Yale Robert Brustein, faimosul critic și decan al Școlii de Dramă de la Yale University, conducea În același timp un teatru de repertoriu curajos În New Haven. Mi-a propus să montez acolo Sonata spectrelor de Strindberg. Regiunile Întunecoase ale subconștientului sunt la greci aduse la suprafață prin imagini clare, care odată recunoscute și Înțelese ne ajută să găsim un echilibru sănătos cu neștiutul din noi. Prin contrast, Strindberg pare să ne lase Într-un dezechilibru nerezolvat, În mijlocul tenebrelor. Citind piesele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să găsesc o cheie, să descopăr În această poveste incomprehensibilă ce anume l-a inspirat pe Bellini. Singura soluție era să caut ce se ascunde În spatele cuvintelor, În impulsul ce părea ilogic al acțiunii, și astfel am Început să explorez subconștientul personajelor. Împreună cu interpreții, am găsit o corespondență În psihologia fragmentată, obsesivă a unei lumi dominate de război, de teroare și de fanatism religios. Presiunea exercitată În familie și societate afectează relațiile: absurdul aparent al poveștii, odată proiectat pe acest fundal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În Arte și să căutăm secretul Încă nedescoperit al teatrului. Dar poate nici nu mai e posibil să te retragi din lume În condițiile de azi, când ideea americană de succes a pătruns În toate colțurile și În special În subconștientul tinerilor. Curând după ce am devenit șeful școlii, mi-am dat seama că realitatea pentru cei care veneau la Columbia era cu totul alta decât utopia aventurii teatrale. Studenții plătesc sume exorbitante (taxa școlară anuală este acum de 38.000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Baltimore. Sub impactul proaspetelor impresii aduse din capitala lui Petru, visul, firește, se explică (dar ce vis, ce torent copleșitor de concret, un vis genial, îmi permit să afirm, căci el nu-mi aparține, fiind în exclusivitate opera chiriașului meu: subconștientul, cu care nu întrețin legături, deși nu o dată mă deranjează); de unde până unde însă numele acelui oraș anume, despre care nu știam mare lucru, de fapt aproape nimic? De ce acea grandioasă, masivă îngrămădire de case trebuia să fie neapărat Baltimore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vecinul din dreapta). De data asta stau trântit în iarbă, pe spate, și drept deasupra mea văd pe cer o formațiune de nori subțiri, alcătuind un desen fantastic. E un fel de Cale Lactee de zi, ceva extraordinar, neînchipuit de frumos. Subconștientul meu se dovedește un artist mai mare decât cei mai mari artiști, un creator de sublim superior - să îndrăznesc s-o spun - Creatorului însuși. Niciodată n-am văzut așa ceva, nici în natură, nici pe pânzele maeștrilor. „E tata”, îi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
frica exagerată a lui tanti ne mira și, probabil, în taină, ne și amuza un pic; se acoperise cu o pătură, țipa de câte ori tuna, de parcă tuna numai pentru ea; sperietura de femeie încă tânără și frumoasă? Tunetul viril constituind în subconștientul ei un substitut al violului? Un nou tunet pare că vrea să ne prăpădească; pe toți, dar mai ales, firește, pe tanti; mama încearcă s-o liniștească; noi, copiii, așteptăm să se termine, așa cum aștepți să se termine un spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu eram singur, erau și alții de față, dar de văzut nu se vedeau în vis. Visul acesta, de azi-noapte, pare o ilustrare perfectă a ceea ce scriam în După-amiaza de sâmbătă, la p. 316: „Un simplu capriciu al lui, sau subconștientul nostru știe mai mult decât noi”, mă întrebam cu câțiva ani în urmă, când mai mult nu puteam spune. Dar aluzii puteam face și aluzia de aici este una din cele mai transparente. Ceea ce subconștientul nostru de ființe adamice știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simplu capriciu al lui, sau subconștientul nostru știe mai mult decât noi”, mă întrebam cu câțiva ani în urmă, când mai mult nu puteam spune. Dar aluzii puteam face și aluzia de aici este una din cele mai transparente. Ceea ce subconștientul nostru de ființe adamice știe în plus față de noi este că vom învia, că nu vom muri de tot. * Început de noiembrie cald, primăvăratic (1990). Frunzele, mari cât palma, ale teilor din dreptul ferestrei camerei noastre tind spre un galben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
semne evidente de bucurie. Ca și cum ne-ar intui stările, încearcă, uneori, să se consoleze, alteori să participe la momentele noastre bune. Nu degeaba îl „cheamă” Pițu cel Mare și Bun. * Afară de guguștiuci, îi mai sperie zgomotele neomologate sau omologate în subconștientul lor drept foarte periculoase. Mașina de scris în plină funcțiune, tunetele, radioul sau televizorul cu sonorul dezlănțuit nu-i deranjează! Inofensivul târșâit al unui pașnic papuc de casă îi face însă să intre în alertă. De la sărbătorile de iarnă, motanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
puțin. Citeam texte din filozofia indiană (Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka-Sangraha), în traducerea, bogată în note, a excepționalului Sergiu Al-George, carte apărută la Editura Științifică în 1971. Când nu citeam, desenam pe foi mari de ambalaje tot ce mi se dădea din subconștient. După exemplul desenelor halucinante ale lui Victor Brauner, văzute la traducătorul A.I. Deleanu, când îi luam un interviu despre arta traducerii sonetelor lui Shakespeare. Soția lui, Măriuca, mi-a dat în mână acele desene, să le văd de aproape și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
avut o noapte îngrozitoare, cu coșmaruri, cu transpirații și bătăi de inimă. Am căutat să găsesc o explicație rațională (am băut multă cafea și am fumat mult ieri seară), dar aceasta nu mă satisface. Cu toate că am încercat să-mi întreb subconștientul, în zadar, căci și el se mefiază de mine când sunt treaz. Când dorm, atunci începe să-mi facă confidențe și să mă tracaseze. E tipic. Cum spunea un spaniol celebru: somnul rațiunii naște monștri. E mereu foarte târziu și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pat, lângă mine, cineva necunoscut. Ieri seară, înainte de a adormi, am citit nuvela Selmei Lagerlöf Inelul pescarului. Sublim! Arta nuvelei la ea nu e numai o ramă pentru un stil, ci o ocazie de a crea idealul, gânduri, sentimente din subconștient. Iunie Lumina e atât de puternică, încât am senzația că sunt o altă persoană - un alt ego mai ciudat a pus stăpânire pe mine. Asta se vede clar din visele mele: eram pe o stradă, ningea, vântul era foarte puternic
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
viață. Iulie Am scris mult în ultimul timp la nuvelele care prind formă și coerență, făcându-mă să mă simt bine, ca și cum scrisul e chiar spațiul adevăratei mele vieți. Nu știu cum fac când sunt inspirată, știu numai că izbucnește ceva din subconștient, ceva la care nu mă gândisem. Ceva nou pentru mine, o mare surpriză, de la cineva care trimite „sclipiri”, când pierdusem orice speranță să mai fiu „vie” în acest fel superconcret, atingând centrul nimicului din care izvorăsc toate ce nu se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
despre umilința de a fi respinsă, negată și dusă în situația jignitoare de a trăi fără nici o simpatie de la cei care au fost atrași către mine. Octombrie A scrie e solitudine absolută, trimiterea gândurilor la plimbare, primirea altor gânduri din subconștient, acolo unde „trăiește” altcineva în toată cosmicitatea sa. L-am visat pur și simplu pe Brodski - ca și cum ne-am fi cunoscut mai demult. Era plăcut și amical. Vorbeam rusește? Cum se face că în realitate aproape că am uitat această
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e numai o oră, asta mă angajează mult pe planul uman și într-un fel mă îndepărtează de „câmpul meu de luptă”, în care singurătatea e cheia unei avansări, nu pe planul lingvistic, ci pe alt plan subtil, acolo unde subconștientul vine pe nebăgate de seamă cu „sămânța lui”, sădind noul, dând peste cap logica mea omenească. Aici mi se pare că e nevoie de singurătate - să nu fii distrat de prezența extraordinară a ființelor umane care sunt, cu și fără
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
resimțind nevoia să fiu eu însămi, mai puțin implicată în tenebrele geniului și fulgerele lui prometeice. Acum văd cât de periculoasă e calea traducerii, a creației luând ca punct de plecare un text existent, oricât de genial ar fi. Acel subconștient care trebuie să vină cu forme noi se arată altfel - având ca punct de plecare efortul deja făcut de scriitor în original. Restul e rutină. Am intrat în „lumea traducătorilor” cu speranța să-mi îmbogățesc „sensibilitatea suedeză”, pentru că eu nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
iubirea. Necesitatea? Dacă oamenii simt nevoia să creeze, din impulsuri dintre cele mai obscure, atunci e binevenită necesitatea, dar neîngrădită de nimic rațional, tiranic, dictatorial. În privința criteriului adevărului: ce poate fi mai adevărat decât ce vine din râul subteran al subconștientului? Nu, nu trebuie să existe legi care să condiționeze arta, ea simțindu-se rău în cadrele strâmte ale societății, plăcându-se cu predilecție pretutindeni, în toate dimensiunile în care natura însăși își desfășoară magnificul ei șuvoi de creații dintre cele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
rămâne strict individuale. Mă gândesc la Proust, Joyce, Virginia Woolf și alții. Mișcarea din tot ce există, animat sau inanimat, corespunde poate spiritului, care nu se complace vreodată în repaus. Creația e mișcare perpetuă. Scriind, aștept mereu surprizele răscolitoare ale subconștientului, asaltul poeziei în conștient. Am aflat de moartea „frumoasă” a poetului Dan Deșliu. Moarte care ar putea concura numai cu moartea prozatorului Nicolae Velea, scufundat în somnul zăpezii. Dan fusese o persoană fascinantă, luând asupra lui jugul de greșeli și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
T.V. destinate discreditării românilor de teama de a nu fi considerat naționalist este de asemenea o lașitate. Un intelectual are facultatea de a discerne capacitatea destructivă a războiului mediatic. Agresiunea prin T.V. are căile sale neuropsihice de a crea În subconștient fixații a căror efecte, un reputat gazetar le definește ca sindrom al irealității. „Cel ce vede pe ecran tot felul de violențe, crime etc. pierde treptat percepția adevărată a nenorocirii reale din apropierea sa. Ajunge la un moment dat să capete
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
unei agresiuni din preajmă este efectul obișnuinței cu oroarea vizionată la televizor. Realmente televizorul golește moartea de sens. Proliferarea actelor antisociale care Îmbolnăvesc o națiune, pasivitatea publicului În fața căruia se petrece o agresiune este efectul distorsionării normalului prin depozitarea În subconștient a impulsurilor subliminare induse audio - vizual. Răspândirea unor concepte aberante prin presă sau T.V. și repetarea cu profesionalism oratoric sau literar atenuează reacția de apărare și percepția răului. În această ordine de concepte nocive răspândite atât de insistent sunt și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
lacrimogen de femeia iubită, am oftat și am început și eu să mă gândesc la ale mele la Madrid, la Geneva, la neamuri, la prieteni, la locuința din Balta Albă și de bună seamă la Ministerul de Externe. Probabil că subconștientul meu era pe undeva prin paginile cunoscutului volum "Ministerul groazei", fiindcă gândind la locul meu de muncă am căzut într-un somn profund. Avea să mă trezească peste câteva ceasuri soția, pentru a vedea un superb răsărit de soare. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]