3,238 matches
-
al acesteia datorîndu-se lui E. Benveniste. M. Bréal observa, încă din 1897, existența unui element subiectiv al limbii, dintr-o perspectivă semantică. Mai tîrziu, Ch. Bally analizează limbajul expresiv ca instrument al gîndirii afective, apreciind că limba conține segmente de subiectivitate importante, fără a fi în întregime supusă fenomenului în cauză. Cel care s-a ocupat îndeaproape de raportul dintre subiectivitate și limbă, impunînd teza unei subiectivități intrinseci a limbajului, este însă E. Benveniste. Pentru el, subiectivitatea este omniprezentă în limbaj
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
perspectivă semantică. Mai tîrziu, Ch. Bally analizează limbajul expresiv ca instrument al gîndirii afective, apreciind că limba conține segmente de subiectivitate importante, fără a fi în întregime supusă fenomenului în cauză. Cel care s-a ocupat îndeaproape de raportul dintre subiectivitate și limbă, impunînd teza unei subiectivități intrinseci a limbajului, este însă E. Benveniste. Pentru el, subiectivitatea este omniprezentă în limbaj și se definește ca acea capacitate a vorbitorului de a se afirma ca subiect, folosirea însăși a limbii fiind posibilă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
analizează limbajul expresiv ca instrument al gîndirii afective, apreciind că limba conține segmente de subiectivitate importante, fără a fi în întregime supusă fenomenului în cauză. Cel care s-a ocupat îndeaproape de raportul dintre subiectivitate și limbă, impunînd teza unei subiectivități intrinseci a limbajului, este însă E. Benveniste. Pentru el, subiectivitatea este omniprezentă în limbaj și se definește ca acea capacitate a vorbitorului de a se afirma ca subiect, folosirea însăși a limbii fiind posibilă doar pentru că vorbitorul are posibilitatea să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limba conține segmente de subiectivitate importante, fără a fi în întregime supusă fenomenului în cauză. Cel care s-a ocupat îndeaproape de raportul dintre subiectivitate și limbă, impunînd teza unei subiectivități intrinseci a limbajului, este însă E. Benveniste. Pentru el, subiectivitatea este omniprezentă în limbaj și se definește ca acea capacitate a vorbitorului de a se afirma ca subiect, folosirea însăși a limbii fiind posibilă doar pentru că vorbitorul are posibilitatea să devină subiect și să trimită la el însuși prin discursul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se definește ca acea capacitate a vorbitorului de a se afirma ca subiect, folosirea însăși a limbii fiind posibilă doar pentru că vorbitorul are posibilitatea să devină subiect și să trimită la el însuși prin discursul său. Latentă la nivelul limbajului, subiectivitatea se actualizează prin forme specifice la nivelul discursului. Orice act de enunțare poartă amprenta subiectivității vorbitorului, care se afirmă, explicit sau implicit, ca ego. Discursul fiind interacțiune, conceptul de subiectivitate trebuie înțeles ca "intersubiectivitate", noțiune fără de care comunicarea verbală ar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a limbii fiind posibilă doar pentru că vorbitorul are posibilitatea să devină subiect și să trimită la el însuși prin discursul său. Latentă la nivelul limbajului, subiectivitatea se actualizează prin forme specifice la nivelul discursului. Orice act de enunțare poartă amprenta subiectivității vorbitorului, care se afirmă, explicit sau implicit, ca ego. Discursul fiind interacțiune, conceptul de subiectivitate trebuie înțeles ca "intersubiectivitate", noțiune fără de care comunicarea verbală ar fi imposibilă. În teoria lui E. Benveniste, principalele mărci de actualizare a subiectivității sînt pronumele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la el însuși prin discursul său. Latentă la nivelul limbajului, subiectivitatea se actualizează prin forme specifice la nivelul discursului. Orice act de enunțare poartă amprenta subiectivității vorbitorului, care se afirmă, explicit sau implicit, ca ego. Discursul fiind interacțiune, conceptul de subiectivitate trebuie înțeles ca "intersubiectivitate", noțiune fără de care comunicarea verbală ar fi imposibilă. În teoria lui E. Benveniste, principalele mărci de actualizare a subiectivității sînt pronumele, începînd cu cel de persoana întîi singular, folosirea acestuia fiind intrinsec legată de afirmarea conștiinței
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poartă amprenta subiectivității vorbitorului, care se afirmă, explicit sau implicit, ca ego. Discursul fiind interacțiune, conceptul de subiectivitate trebuie înțeles ca "intersubiectivitate", noțiune fără de care comunicarea verbală ar fi imposibilă. În teoria lui E. Benveniste, principalele mărci de actualizare a subiectivității sînt pronumele, începînd cu cel de persoana întîi singular, folosirea acestuia fiind intrinsec legată de afirmarea conștiinței de sine. De aceea, acest lingvist propune o distincție importantă în interiorul clasei pronumelor plecînd de la conceptul de "persoană" și de "subiectivitate". Într-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actualizare a subiectivității sînt pronumele, începînd cu cel de persoana întîi singular, folosirea acestuia fiind intrinsec legată de afirmarea conștiinței de sine. De aceea, acest lingvist propune o distincție importantă în interiorul clasei pronumelor plecînd de la conceptul de "persoană" și de "subiectivitate". Într-o primă corelație, cea de personalitate, persoana întîi și a doua se opun persoanei a treia, numită non-persoană, în virtutea absenței acesteia din spațiul dialogului; o a doua corelație, cea de subiectivitate, permite evidențierea rolului enunțiativ și pragmatic al persoanei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pronumelor plecînd de la conceptul de "persoană" și de "subiectivitate". Într-o primă corelație, cea de personalitate, persoana întîi și a doua se opun persoanei a treia, numită non-persoană, în virtutea absenței acesteia din spațiul dialogului; o a doua corelație, cea de subiectivitate, permite evidențierea rolului enunțiativ și pragmatic al persoanei întîi - persoana subiectivă, de persoana a doua - persoana non-subiectivă. O dezvoltare importantă a problematicii subiectivității în limbă o reprezintă teoria subiectivemelor propusă de C. Kerbrat-Orecchioni, în 1980, care inventariază și descrie principalele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
persoanei a treia, numită non-persoană, în virtutea absenței acesteia din spațiul dialogului; o a doua corelație, cea de subiectivitate, permite evidențierea rolului enunțiativ și pragmatic al persoanei întîi - persoana subiectivă, de persoana a doua - persoana non-subiectivă. O dezvoltare importantă a problematicii subiectivității în limbă o reprezintă teoria subiectivemelor propusă de C. Kerbrat-Orecchioni, în 1980, care inventariază și descrie principalele mărci prin care se manifestă subiectivitatea în discurs, clasei deicticelor adăugîndu-se cea a termenilor afectivi și a modalizatorilor. Astfel, într-o accepțiune restrînsă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pragmatic al persoanei întîi - persoana subiectivă, de persoana a doua - persoana non-subiectivă. O dezvoltare importantă a problematicii subiectivității în limbă o reprezintă teoria subiectivemelor propusă de C. Kerbrat-Orecchioni, în 1980, care inventariază și descrie principalele mărci prin care se manifestă subiectivitatea în discurs, clasei deicticelor adăugîndu-se cea a termenilor afectivi și a modalizatorilor. Astfel, într-o accepțiune restrînsă, noțiunea de "subiectivitate" se definește ca totalitate a mărcilor care transmit atitudinea și sentimentele vorbitorului față de discursul său. Dincolo de distincția tipurilor de subiectivitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o reprezintă teoria subiectivemelor propusă de C. Kerbrat-Orecchioni, în 1980, care inventariază și descrie principalele mărci prin care se manifestă subiectivitatea în discurs, clasei deicticelor adăugîndu-se cea a termenilor afectivi și a modalizatorilor. Astfel, într-o accepțiune restrînsă, noțiunea de "subiectivitate" se definește ca totalitate a mărcilor care transmit atitudinea și sentimentele vorbitorului față de discursul său. Dincolo de distincția tipurilor de subiectivitate, una dintre concluziile importante ale lucrării o reprezintă omniprezența subiectivității în limbă, prin investigarea fenomenului la nivelul a diferite tipuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subiectivitatea în discurs, clasei deicticelor adăugîndu-se cea a termenilor afectivi și a modalizatorilor. Astfel, într-o accepțiune restrînsă, noțiunea de "subiectivitate" se definește ca totalitate a mărcilor care transmit atitudinea și sentimentele vorbitorului față de discursul său. Dincolo de distincția tipurilor de subiectivitate, una dintre concluziile importante ale lucrării o reprezintă omniprezența subiectivității în limbă, prin investigarea fenomenului la nivelul a diferite tipuri de discurs, dihotomia subiectiv /obiectiv trebuind înțeleasă mai degrabă ca un fenomen axiologic. Analiza textului și a discursului literar a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și a modalizatorilor. Astfel, într-o accepțiune restrînsă, noțiunea de "subiectivitate" se definește ca totalitate a mărcilor care transmit atitudinea și sentimentele vorbitorului față de discursul său. Dincolo de distincția tipurilor de subiectivitate, una dintre concluziile importante ale lucrării o reprezintă omniprezența subiectivității în limbă, prin investigarea fenomenului la nivelul a diferite tipuri de discurs, dihotomia subiectiv /obiectiv trebuind înțeleasă mai degrabă ca un fenomen axiologic. Analiza textului și a discursului literar a îmbogățit înțelegerea noțiunii de "subiectivitate" prin prisma unor probleme ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ale lucrării o reprezintă omniprezența subiectivității în limbă, prin investigarea fenomenului la nivelul a diferite tipuri de discurs, dihotomia subiectiv /obiectiv trebuind înțeleasă mai degrabă ca un fenomen axiologic. Analiza textului și a discursului literar a îmbogățit înțelegerea noțiunii de "subiectivitate" prin prisma unor probleme ca: punct de vedere, distanță, perspectivă narativă, polifonie, subiectivitate și ficțiune, imaginea eului în și prin discurs etc. V. deixis, emoție, modalitate, polifonie, valoare. BENVENISTE 1966; KERBRAT-ORECCHIONI 1980; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB SUBÎNȚELES. În gramatică, se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a diferite tipuri de discurs, dihotomia subiectiv /obiectiv trebuind înțeleasă mai degrabă ca un fenomen axiologic. Analiza textului și a discursului literar a îmbogățit înțelegerea noțiunii de "subiectivitate" prin prisma unor probleme ca: punct de vedere, distanță, perspectivă narativă, polifonie, subiectivitate și ficțiune, imaginea eului în și prin discurs etc. V. deixis, emoție, modalitate, polifonie, valoare. BENVENISTE 1966; KERBRAT-ORECCHIONI 1980; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB SUBÎNȚELES. În gramatică, se atribuie trăsătura subînțeles pentru ceea ce într-o frază nu este exprimat, dar care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ale libertății lingvistice, admițîndu-se astfel existența textelor religioase (biblice, teologice, liturgice etc.), științifice (descriptive, demonstrative, cu varianta didactică), tehnice, beletristice (artistice sau "literare"). În privința statutului unui text-discurs în raport cu funcțiile pe care le dețin diversele sale tipuri, implicînd grade specifice de subiectivitate, merită amintită opinia lui M. Foucault asupra producerii discursurilor și diferențierii lor în conformitate cu fiecare societate în care operația de generare este "controlată, selectată, organizată și redistribuită prin intermediul unor proceduri care au rolul de a determina pericolele, de a stăpîni evenimentul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
criteriului realității în imaginea lingvistică, garanția realității obiectelor descrise prin mesaj fiind produsă de subiect. Pronumele eu devine astfel centrul tuturor celor ce se construiesc prin operațiile actualizatoare, care realizează "topoteza subiectului". Din perspectivă lingvistică, construcția etapelor actualizării implică problema subiectivității în vorbire. Din punct de vedere filozofic însă, aceasta este o problemă ontologică, care cere o soluție în legătură cu realitatea obiectelor despre care locutorul vorbește și le consideră cunoscute. Tradiția lingvistică nu are în vedere o altă poziție subiectivă în afară de cea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
viziune simplistă asupra acestui proces, stipulează o etapizare a raportului cu realul, printr-o etapizare a expresiei subiective. Aceasta permite poziționări succesive înscrise în modelul de actualizare și înlăturarea posibilității de a avea în vedere numai etapa finală. De fapt, subiectivitatea nu este o simplă enunțare a lui eu, ci cunoaște mai multe niveluri de construcție, care relevă trei poziții: 1) poziția introductivă (liminară), cînd are loc angajarea subiectului și empatia, 2) poziția evidențierii (emergentă), prin care subiectul dialogismului realizează diada
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2) poziția evidențierii (emergentă), prin care subiectul dialogismului realizează diada intersubiectivității, distingîndu-se de altul, și 3) poziția subiectivă deplină, în care eu este în centru, anturat de spațialul aici și de temporalul acum. În această poziție a treia se înscrie subiectivitatea individualizată a lui eu lingvistic, care se opune altora, în categoria persoanei (lui tu) și în categoria non-persoanei. V. actualizare, cronogeneză, topoteză. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001 RN TOPOGRAFIE. M. Angenot operează, în teoria sa asupra discursului social, cu conceptul și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1966 și în 1974 (trad. rom. Probleme de lingvistică generală, I-II, Editura Teora, București, 2000). Una dintre temele abordate în lucrările sale, temă care va genera noi direcții de investigare în domenii noi (precum analiza discursului) este aceea a subiectivității în limbaj, redefinirea rolului pronumelor (shifters) deschizînd o serie de redimensionări ale conceperii relației omului cu limbajul său. Pe de altă parte, spre deosebire de F. de Saussure, E. Benveniste consideră că semnul lingvistic nu este arbitrar, ci este determinat de sistemul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
métaphysiques, 1641; Principes de la philosophie, 1644; Les Passions de l'âme, 1649 (trad. rom. Pasiunile sufletului, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984). Catherine DÉTRIE, profesoară la Universitatea Paul Valéry - Montpellier III, specialistă în analiza discursului. Principalele teme abordate includ interacțiunea, subiectivitatea în limbaj, coenunțarea, termenii de adresare. Un loc important atribuie investigării oralității, bazate pe analiza de corpus. Lucrări de referință: De la non-personne à la personne: l'apostrophe nominale, CNRS Éditions, Paris, 2006; Du sens dans le processus métaphorique, Champion, Paris
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tainele Bisericii și raporturile acesteia cu lumea, după cum există și o filozofie o istoriei axată pe misterul lumii văzut în raport cu Biserica"14. Vedem că ceea ce diferă este perspectiva abordării obiectului de studiu, perspectivă care, în ultimă instanță, se rezumă la subiectivitatea individuală, Weltanschauung și, mai ales, credință. Necesitatea unei teologii a istoriei, de sine stătătoare, era semnalată și de filozoful perioadei interbelice Alexandru Mironescu. Acesta dorea o "istorie spirituală a lumii, care să explice succesiunea evenimentelor valorificând o concepție spirituală, o
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
convingere subiectivă care să compenseze incertitudinea cunoștințelor istorice despre Iisus. Asta ar confunda-o cu superstiția. Dimpotrivă, sarcina teologiei este să aprecieze critic adevărul revendicat de credința creștină, pentru că "prea mult timp credința a fost considerată ca o fortăreață a subiectivității unde creștinătatea se putea retrage din fața atacurilor cunoașterii științifice"41. După opinia sa, "credința poate să respire în voie numai când poate fi sigură, chiar și pe tărâmul cercetării științifice, că bazele ei sunt adevărate"42. În metoda sa, Pannenberg
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]