2,479 matches
-
este faptul că ambii parteneri ai acestei frumoase relații Își pot suplini oricând nevoia de prezență fizică a celuilalt prin sentimentul de prietenie realizat (care-i Învăluie ca o aură protectoare și, În același timp, Încurajatoare). Μ Există, observa cu subtilitate Constantin Noica, diferite niveluri de adevăr, și nu doar adevărul simplu al prezenței sau al absenței (de exemplu, era să fie; ar fi; ar fi să fie; ar fi fost să fie; de-ar fi; de-ar fi să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
gândire și o capacitate intuitivă care-i permit să surprindă dintr-o dată semnificațiile profunde, definitorii ale lucrurilor. Primul are asemănări cu extravertitul din tipologia lui C.G. Jung, iar cel de-al doilea, cu introvertitul (care se știe că excelează prin subtilitate În sesizarea a ceea ce este unic și inexprimabil În „mișcările inimii”). Μ Trăim astăzi, Într-adevăr, o criză a valorilor? Unii susțin că da, deoarece viața celor mai mulți dintre noi se desfășoară fără suflet, fiind subordonată unor feroce interese personale, egoiste
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poemele domnului Lewis Morris, romanele domnului Ohnet sau piesele domnului Henry Arthur Jones, adevăratul critic poate, dacă dorește, să-și concentreze sau risipească facultatea creativă, să producă opere perfecte din punct de vedere al frumuseții și instinctului artistic, dispunând de subtilitate intelectuală. Și de ce n-ar face-o? Pentru spiritele strălucite, platitudinea constituie mereu o tentație irezistibilă, iar prostia este Bestia Trionfans care scoate Înțelepciunea din ascunzișul ei. Ce semnificație poate să aibă pentru un artist cu un spirit atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mai numeroase și avizate opinii, cea mai de sus creație, sub aspectul registrului artistic, a actorului Constantin Popa. În ce ne privește, o situăm, totuși, pe aceeași treaptă cu prezența sa din Ciocîrlia lui Anouilh. Violeta Popescu îi răspunde cu subtilitate, cu o poezie sobră, reținută, a alunecărilor și încetinirilor de ritm, cu o mimică de ciudată, uneori, elocvență, în rolul femeii care, prin evoluția ei, pare că dezvoltă și un subțire comentar de subtext acțiunii din piesă. Acordat ambianței, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
socialism? Octav: Dar erau mulțumiți? Groparul: Domnule, erau, asta-i chestia! Și erau pentru că renunțaseră la libertate... Octav: Maestre, asta e ceea ce se cheamă perversitate filosofică... Groparul: Poate... dar numai la prima vedere... Hm! Regimul ăsta comunist era plin de subtilități... pe onoarea mea dacă nu...! Plin de finețuri... Și toată șmecheria pornea de la faptul că toată lumea era împinsă spre delincvență... și încă dublă delincvență... prima era că oamenii se simțeau vinovați față de regim, pe care-l urau și nu credeau
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cadru, pentru a nu transforma cartea În scenariul filmului, pentru că naratorul nu se poate opri din a vorbi filmul, filmul este vorbit, anticipat, derulat Înainte și Înapoi, pentru a nu lăsa cititorul față cu ficțiunea fără a-i revela convențiile, subtilitățile, pentru a-i stoarce sensul și pentru a demonta convenția diegetică producătoatre de sens, pentru a demonstra că sensul este o construcție numai de la concluzie de la ipoteză, că sângele pleacă din capilare pentru a ajunge la inimă și nu invers
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nimeni nu-i regretă. Vulnerabilitatea praguluitc "Vulnerabilitatea pragului" Supravegherea amenință mai ales marginile, împrejmuirile, făcându-le vulnerabile. O atestă operele și experiențele istorice. Constatarea devine însă caducă odată cu apariția telesupravegherii care, de la Orwell încoace, nu se mai încurcă în asemenea subtilități: ea este acum centrală, explicită, afișată. „Zâmbiți, sunteți văzuți!”, se poate citi în autobuzele pariziene. Deplasare datorată modernității. Supravegherea și-a schimbat practicile, dar asta nu ne va împiedica să aruncăm o privire asupra formelor prin care se exercita odinioară
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
contururile, pe scurt, prin a deforma totul și, ca atare, a dezinforma finalmente. Excesul de informații se soldează cu adunarea unei cantități uriașe de date, în care nu e deloc ușor să separi esențialul de neesențial. Căci selecția cere o subtilitate și o acuitate a spiritului, ce le lipsea cu desăvârșire zbirilor din eșaloanele inferioare ale serviciilor de informații. Dinaintea maldărului de documente, aceștia se zăpăceau cu totul - mai ales că nu prea erau obișnuiți cu cititul! - și, fără pic de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
spre purități. Aude timpul respirând într-o atmosferă de legendă, de frumos și magie, de clar-obscur în care fecioarele sfinte, prea feminine, privesc din somn cu ochii închiși pe zări. Finețea culorilor, puritatea formelor, lumina delicată, miraculosul creștin inserat cu subtilitate amintește de pictura neoimpresioniștilor. Linia și culoarea lui Andrițoiu dau efecte morale: Presimt zăpezi și prevestesc un alb/ frumos ca de molitvă tipărită/ Madonă albă, pogorând din cer/ ea o să vină, trebuie să vină!/ Cu stele mari și-n stea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Lucian Blaga: "Aleph! De bobotează arunc/ plumbul topit în apă rece,/ și iată-mă ghicesc viitorul". Ciclul ptolemaeic și cel alephic includ apologia fanteziei excitate de exactitățile inefabile ale gândirii matematice și ale fizicii, de cutezanța superioară a demonstrației, de subtilitatea intuiției opusă rațiunii. "Axios" este ciclul care creează un fel de preludiu la ceea ce se va chema "Împotriva cuvintelor". Cele șapte expuneri și opt pastorale sunt alternări de poeme aride cu poeme realizate artistic, toate subordonate ideii de neputință a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de veche, pe atît de simplă: moartea iubitei face ca lumea să pară un sicriu 23). Simple, exacte, realiste aș zice, sînt totodată, la Bacovia, impresiile și reacțiile exprimate în fiecare din versurile sale, deși - surprinzător - unele nedumeresc. Amatorii de subtilități au răsucit în fel și chip, de pildă, versul „Dormea întors amorul meu de plumb”. Evident, aceasta nu înseamnă dormea cu fața în jos, supărat, ci dormea adînc, profund („somn de plumb”), zăcea nepăsător. De ce „întors” și nu „neîntors”? Dintr-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e cu mult anterior scrisorii sale; al doilea, pentru că, ilizibilă pe anumite porțiuni, din cauza „scriiturii”, scrisoarea sa nu m-a impresionat întratît încît să mă provoace la replică. Am reușit doar să-i aproximez conținutul, nu și să-i sesizez subtilitățile. M-a ascultat zîmbind subțire, neîncrezător. Nu m-am oprit, ci am continuat. Dacă m-a interesat ceva în mod deosebit din ultimele lui plicuri, acela a fost articolul despre „Legendă”, în care versul „Fie a virtuții eșarfă” - e „decriptat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trei tomuri din cronica de familie, una din cărțile de eseuri și alta, de interviuri. A reda anumite unități lexicale (ca arhaismele sau termenii cu valoare etimologică marcantă), a răspunde dificultăților frazei yourcenariene, densă și somptuoasă, ori celor legate de subtilitățile intertextuale atari provocări au pretins deopotrivă atitudini ferme și coregrafii rafinate, în stare să urmărească volutele și meandrele textelor de plecare. Se cuvenea prin urmare ca aceia care aveau să introducă opera sa în spațiul culturii noastre să fie pe cât
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ce trebuie văzută cu mult mai mult decât un (altfel firesc) elogiu adus, în descendență platoniciană, prieteniei, fundamentală alteritate ce rotunjește ființa. Și anume, un ceremonial ezoteric colportând, peste timpuri și spații, reale ori livrești, simboluri ezoterice, parțial decodificate cu subtilitatea obișnuită: "Miercuri am hotărât să petrecem în cortul/ amicului nostru hindus Gebarau./ Au fost invitați/ saxonul Um și slavul Nidalov./ Pe rând, schimbam pieile între noi:/ una de guzgan una de șopârlă/ una de inorog una de dinozaur// Fiecare se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de pildă, așa cum o știm sau cum ne-o imaginăm) seamănă atît de bine cu "imaginea înspăimîntătoare a Organizației a cărei însușire de căpetenie este secretul", descrisă, cu mult înainte ca ea să existe, de miturile Conspirației și analizată cu subtilitate de Raoul Girardet în Mituri și mitologii politice? Gabriela Adameșteanu În loc de introducere în imaginarul politic Studiul a ceea ce e desemnat în mod obișnuit prin termenul ambiguu de istorie a ideilor politice nu a încetat, de mai multe generații, să suscite
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
modernitatea epicii depinde de temele alese este P. Ideea lui, exprimată în mai multe rânduri, este că, pentru un prozator autentic, un filosof de profesie și un tăietor de lemne au o egală valoare deoarece scriitorul nu analizează complexitățile și subtilitățile profesiunii, ci condiția umană a individului. Poziție bună, idee justă într-o literatură cum e cea română, unde false dileme provoacă interminabile discuții. Nouă este, întâi, în povestirile din Întâlnirea din Pământuri și mai ales în Moromeții, viziunea asupra țăranului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
numi natura moromețiană: ironică, subtilă, imaginativă, în stare de o reprezentare complexă despre lume. Pațanghel din O adunare liniștită e un exemplu. Este, apoi, stilul epic, construit după modelul lui I. L. Caragiale, prozator al lumii urbane. Stilul se bizuie pe subtilitățile limbajului oral. Sunt cel puțin trei categorii de povestiri în Întâlnirea din Pământuri, în funcție de tema dominantă (și viziunea asupra ei). Prima este aceea a narațiunilor scrise în modul unui realism dur (Calul, La câmp, Înainte de moarte). Un țăran hotărăște să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
mașina de cusut mergând singură, e înspăimântată, nu înțelege nimic. Vocea aspră a bărbatului sosit de la câmp (vocea lucidității) destramă această vrajă plină de teamă. Este, în fine, a treia categorie (Întâlnirea din Pământuri, O adunare liniștită) unde P. înregistrează subtilitățile sufletului rural. Adolescentul Dugu o vede goală pe Drina și se îndrăgostește fulgerător de ea. Pentru a o cuceri, se bate cu Achim, un măgădău care își revendică prioritatea asupra fetei. Lupta pentru inima Drinei sugerează nu numai inițierea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
devin prea creștine [...] El devine heterodox prin exces". Cioran căuta și el acest terț, dar postura sa, în întreaga sa operă, este cea a negatorului terțului și al lui Dumnezeu însuși. În monografia sa despre Cioran, Simona Modreanu observă cu subtilitate: "Neputînd adera nici la un "da" spontan, nici la un "nu" torturat, Cioran adoptă mai întîi o logică, apoi un fel de metafizică a terțului inclus [...], fondată pe "voluptatea contradicției" și o anume noblețe a lamentației, care îi diluează văicărelile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
adera nici la un "da" spontan, nici la un "nu" torturat, Cioran adoptă mai întîi o logică, apoi un fel de metafizică a terțului inclus [...], fondată pe "voluptatea contradicției" și o anume noblețe a lamentației, care îi diluează văicărelile în subtilitățile paradoxului"21. Dar să-i lăsăm lui Benjamin Fondane ultimul cuvînt. Într-o scrisoare inedită adresată lui Stéphane Lupasco pe 23 iulie 1943, el scrie: "Se ascultă radioul; se urmăresc hărțile; se fac plimbări cotidiene prin Grădina Botanică; se, se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
chiar printre raționaliștii metafizicieni (care mă detestă, fie ei și microfizicieni, fiindcă au rămas blocați în logica clasică a non-contradicției și identității), și aici e confuzia". Iar la sfîrșitul scrisorii, sale Lupasco adaugă: "Vă zbateți, cu o extraordinară și eroică subtilitate, între un abisal paralelism leibnitzi-an, fără armonie prestabilită, al necesității și contingenței nedeterminate, improbabile și totuși constructive, și logica contradictoriului, care le înglobează și le leagă. Dar eu cred că pînă la urmă punctele noastre de vedere se vor apropia
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a inspirat chestiunea europeană în decursul acestor ultimi cinci ani. Ea a fost cea care a recitit și comentat manuscrisul meu, participînd pe deplin la elaborarea acestei cărți, de la început pînă la sfîrșit. Îi sînt îndatorat mai cu seamă pentru subtilitatea observațiilor și analizelor, pentru justețea obiecțiilor și sugestiilor. Edwy Plenel a fost cel care m-a provocat să scriu această carte. El a fost mult mai mult decît un coordonator de colecție. M-a stimulat, mi-a citit textele, mi-
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
al Europei, și anume Franța. Concepția noastră riscă să fie viciată de acel orgoliu cultural care face din Franța țara Luminilor și a Rațiunii, opusă prea empiricei și cețoasei Anglii, prea metafizicei și nebuloasei Germanii, precum și excesului de misticism slav, subtilității retorice italiene sau sumbrei pasiuni hispanice. Concepția noastră este de asemenea viciată de infiltrarea perfidă a naționalismului în neo-europenismul francez, care, silit să cedeze Germaniei prim-planul economic, rezervă Franței rolul hegemonic de Călăuză politică și de Apărător al păcii
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
european" la culturile lumii, inclusiv la culturile arhaice și la culturile moarte. Misiunea noastră nu constă doar în a pune capăt culturicidelor pe care le-am inițiat noi înșine, ci, de asemenea, în a recunoaște comorile de experiențe, înțelepciuni și subtilități ale culturilor pe care le nimicim. Ceea ce au descoperit antropologii europeni de astăzi în anumite triburi din cîmpia Amazonului, Africa sau Oceania nu se limitează la moravuri și rituri bizare; ei au aflat aici sentimentul unei existențe tihnite, cu relații
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
festinul insolent al puterii, a continuat să existe și în momente de grea cumpănă, abia tolerată de sistem și mereu expusă la drastice amputări. Căutând forme de supraviețuire și de expresie publică, ea a ajuns uneori la forme de o subtilitate remarcabilă. Deîndată ce apele revoluției se vor mai liniști, este de dorit ca asemenea valori să fie recuperate și puse la îndemâna oricui. Contestația, din fericire, nu e durabilă sub specia istoriei, fiindcă nimic nu se poate construi pe o negație
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]