2,342 matches
-
din gerunziul latinesc, aceeași formă care este la originea formei numite gerunziu în gramaticile românești: "cantandum" > "chantant". La verbele regulate la acest mod, se formează din rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural (aceeași că a indicativului imperfect), cu sufixul "-ant". În una din clasele de conjugare, numită a doua, înaintea sufixului de participiu prezent există sufixul "-iss-": În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca adjectiv calificativ, acordându-se în gen și număr: De multe
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
în gramaticile românești: "cantandum" > "chantant". La verbele regulate la acest mod, se formează din rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural (aceeași că a indicativului imperfect), cu sufixul "-ant". În una din clasele de conjugare, numită a doua, înaintea sufixului de participiu prezent există sufixul "-iss-": În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca adjectiv calificativ, acordându-se în gen și număr: De multe ori, participiul prezent este substantivat, desemnând persoane: "commerçant, commerçante" „comerciant, comercianta”, "passant
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
La verbele regulate la acest mod, se formează din rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural (aceeași că a indicativului imperfect), cu sufixul "-ant". În una din clasele de conjugare, numită a doua, înaintea sufixului de participiu prezent există sufixul "-iss-": În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca adjectiv calificativ, acordându-se în gen și număr: De multe ori, participiul prezent este substantivat, desemnând persoane: "commerçant, commerçante" „comerciant, comercianta”, "passant, passante" „trecător, trecătoare”. Participiul prezent
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
prezent numai prin cuvântul "en" care îl precede: "Elle aime travailler en écoutant de la musique" „(Ei) îi place să lucreze ascultând muzică”. Participiul trecut francez are aceeași origine că participiul românesc. Se formează de regulă de la rădăcina perfectului simplu, cu sufixe diferite în funcție de clasă de conjugare: Și participiul trecut este mult folosit că adjectiv calificativ: "une porte ouverte" „o ușă deschisă”. Că în română, cu valoare verbală, participiul trecut este folosit în primul rând drept component al formelor temporale compuse: "elle
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
formele de participiu activ și de participiu pasiv, definite că forme verbale nepersonale, ambele cu valoare temporală de trecut. Participiul activ se formează în mod regulat de la rădăcina infinitivului. De regulă, dacă acesta se termină în vocală, i se adaugă sufixul "-l-", iar dacă se termină în consoana, sufixul are varianta "-al-". Consoana l suferă o schimbare fonetica la masculin singular, sufixul devenind "-o", respectiv "-ao". Participiul activ se acordă în gen și număr, desinența de masculin singular fiind nulă. Exemple
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
definite că forme verbale nepersonale, ambele cu valoare temporală de trecut. Participiul activ se formează în mod regulat de la rădăcina infinitivului. De regulă, dacă acesta se termină în vocală, i se adaugă sufixul "-l-", iar dacă se termină în consoana, sufixul are varianta "-al-". Consoana l suferă o schimbare fonetica la masculin singular, sufixul devenind "-o", respectiv "-ao". Participiul activ se acordă în gen și număr, desinența de masculin singular fiind nulă. Exemple: Participiul activ se folosește aproape numai în formele
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
se formează în mod regulat de la rădăcina infinitivului. De regulă, dacă acesta se termină în vocală, i se adaugă sufixul "-l-", iar dacă se termină în consoana, sufixul are varianta "-al-". Consoana l suferă o schimbare fonetica la masculin singular, sufixul devenind "-o", respectiv "-ao". Participiul activ se acordă în gen și număr, desinența de masculin singular fiind nulă. Exemple: Participiul activ se folosește aproape numai în formele verbale compuse: Mai rar, participiul activ poate avea valoare preponderent adjectivala, fiind atribut
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
rar, participiul activ poate avea valoare preponderent adjectivala, fiind atribut: "iščezli gradovi" „orașe(le) dispărute”. Participiu pasiv au numai verbele tranzitive. Se formează de regulă la unele verbe din rădăcina infinitivului, la altele din cea a indicativului prezent, si cu sufixele "-n, -en, -jen, -ven" sau "-ț". Formă de participiu pasiv se acordă în gen, număr și caz, declinându-se că adjectivele, având la nominativ masculin singular desinența zero. Exemple: Participiul pasiv se folosește cu valoare preponderent verbală în construirea diatezei
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
preponderent adjectivala că atribut: kuvano meso" „carne gătită”, udata žena" „femeie măritata”. În gramaticile limbii maghiare, participiul este considerat o formă nominală a verbului și are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat de regulă la rădăcina verbului, identică cu forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular: "olvas" „citește” → "olvasó „care citește, cititor”; "néz" „privește” → "néző „care privește, privitor”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
indicativului trecut, persoana a III-a singular, și are sens pasiv. Valoarea să preponderent adjectivala face să fie de cele mai multe ori atribut: "a múlt században épített templom" „biserică construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivala și exprima o acțiune care este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt felrázandó" „A
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
o acțiune dorită, poruncită, eventuală sau ipotetică. Acest mod se găsește în toate limbile și este cel mai frecvent folosit. Indicativul este singurul mod care are morfemul caracteristic zero. Are cele mai multe forme temporale (șapte). Observații: Observație: Desinențele sunt precedate de sufixul "-a-" la conjugarea I și a IV-a cu infinitivul în "-î", și sufixul "-ea-" la celelalte verbe. Observații: Elementele componente ale perfectului compus sunt formele de prezent indicativ ale verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
și este cel mai frecvent folosit. Indicativul este singurul mod care are morfemul caracteristic zero. Are cele mai multe forme temporale (șapte). Observații: Observație: Desinențele sunt precedate de sufixul "-a-" la conjugarea I și a IV-a cu infinitivul în "-î", și sufixul "-ea-" la celelalte verbe. Observații: Elementele componente ale perfectului compus sunt formele de prezent indicativ ale verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil al verbului de conjugat. Morfemul acestui timp este sufixul "-se-", la care se adaugă
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
cu infinitivul în "-î", și sufixul "-ea-" la celelalte verbe. Observații: Elementele componente ale perfectului compus sunt formele de prezent indicativ ale verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil al verbului de conjugat. Morfemul acestui timp este sufixul "-se-", la care se adaugă desinențele perfectului simplu. De exemplu, forma "cântasem" este alcătuită din: rădăcina "cânt" + sufixul perfectului simplu "-a-" + sufixul mai mult ca perfectului "-se-" + desinența "-m". Dat fiind că sufixul de perfect simplu al verbelor din a
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
de prezent indicativ ale verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil al verbului de conjugat. Morfemul acestui timp este sufixul "-se-", la care se adaugă desinențele perfectului simplu. De exemplu, forma "cântasem" este alcătuită din: rădăcina "cânt" + sufixul perfectului simplu "-a-" + sufixul mai mult ca perfectului "-se-" + desinența "-m". Dat fiind că sufixul de perfect simplu al verbelor din a doua grupă a conjugării a III-a este tot "-se-", forma de mai mult ca perfect a unui
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil al verbului de conjugat. Morfemul acestui timp este sufixul "-se-", la care se adaugă desinențele perfectului simplu. De exemplu, forma "cântasem" este alcătuită din: rădăcina "cânt" + sufixul perfectului simplu "-a-" + sufixul mai mult ca perfectului "-se-" + desinența "-m". Dat fiind că sufixul de perfect simplu al verbelor din a doua grupă a conjugării a III-a este tot "-se-", forma de mai mult ca perfect a unui asemenea verb este, de
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
verbului de conjugat. Morfemul acestui timp este sufixul "-se-", la care se adaugă desinențele perfectului simplu. De exemplu, forma "cântasem" este alcătuită din: rădăcina "cânt" + sufixul perfectului simplu "-a-" + sufixul mai mult ca perfectului "-se-" + desinența "-m". Dat fiind că sufixul de perfect simplu al verbelor din a doua grupă a conjugării a III-a este tot "-se-", forma de mai mult ca perfect a unui asemenea verb este, de exemplu, "zisesem." Acest timp are trei tipuri formale. Primul, folosit în
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
ul (din , din - a arăta, a face vizibil, a prezenta, + "ism" - sufix) este un tip de comportament uman ce constă în mania sau înclinarea de a etala, de a expune ostentativ, un impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau gesturi indecente. Din punct de vedere medical, exhibiționismul
Exhibiționism () [Corola-website/Science/324930_a_326259]
-
analogă fonemului în limba vorbită. În scrierea alfabetică corespunde literei. Un grafem poate avea sau nu înțeles în sine. ele includ litere, logotipuri, ideograme, cifre, semne de punctuație etc. Cuvântul "grafem" vine de la cuvântul grecesc γράφω "gráphō" ("a scrie") și sufixul "-em". Studiul grafemelor se numește grafemică. Grafemele sunt deseori scrise în paranteze ascuțite, de exemplu ⟨a⟩, ⟨B⟩ etc. Prin analogie, fonemele se scriu între bare oblice (de exemplu, /a/, /b/), iar parantezele pătrate sunt folosite pentru transcrierile fonetice ([a], [b
Grafem () [Corola-website/Science/327460_a_328789]
-
Sarmisegetuzei, aflată la circa 80 km distanță de Lainici, nu se poate susține lingvistic deoarece acest toponim este evident că el nu se poate desface în silabe ca „lain”+”ic” pentru a putea fi considerat un diminutiv al „lailor” prin sufixul „ic”. Reputatul academician Al. Rosetti (1895-1990) în imensul său volum „Istoria limbii române” explică destul de clar etimologiile, atât a prefixului „lai” cât și a sufixului „nic”, care dau in final "lainic". Astfel, „lai” îl găsim la „Limbile vecine - sârbo-croata”, laja
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
în silabe ca „lain”+”ic” pentru a putea fi considerat un diminutiv al „lailor” prin sufixul „ic”. Reputatul academician Al. Rosetti (1895-1990) în imensul său volum „Istoria limbii române” explică destul de clar etimologiile, atât a prefixului „lai” cât și a sufixului „nic”, care dau in final "lainic". Astfel, „lai” îl găsim la „Limbile vecine - sârbo-croata”, laja, cu derivate (numiri de oi) < lai. Cât privește sufixul „nic”, el formează adjective din verbe sau substantive (cucernic, sopornic, dornic) și provine tot din limbile
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
său volum „Istoria limbii române” explică destul de clar etimologiile, atât a prefixului „lai” cât și a sufixului „nic”, care dau in final "lainic". Astfel, „lai” îl găsim la „Limbile vecine - sârbo-croata”, laja, cu derivate (numiri de oi) < lai. Cât privește sufixul „nic”, el formează adjective din verbe sau substantive (cucernic, sopornic, dornic) și provine tot din limbile slave unde formează substantive (ĭnŭ+iko) desemnând persoane cu o anumită calitate (ca și močenikŭ, učenikŭ, kanonikŭ) de unde, în concluzie finală, „lai” + „nic” dă
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
swamp adder, the deadliest snake in India" (în ); dar Klauber sugerează că Holmes ar fi spus în realitate: "It is a "samp-aderm", the deadliest skink in India". "Samp-aderm" poate fi tradus "șapte monstru Gila"; "Samp", cuvânt hindus pentru șarpe, iar sufixul "aderm" este derivat din "heloderm", numele piopular al monstrului Gila folosit îndeosebi de naturaliștii europeni. Cuvântul "skink" se referă la șopârlele din familia Scincidae, din care multe au formă de șarpe. O astfel de reptilă hibrid va avea un venin
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
ul (etimologia provine din grecescul: ξύλον, care înseamnă "lemn" + sufixul -itol) este un îndulcitor folosit în mod natural ca un înlocuitor al zahărului. Se găsește în fibrele multor fructe, legume, ciuperci, cereale sau scoarța unor copaci. ul este la fel de dulce precum zaharoza având însă doar doua treimi din calorii. Xilitolul
Xilitol () [Corola-website/Science/324258_a_325587]
-
Poliomielita, adesea denumită și paralizie infantilă, este o boală infecțioasă virală acută, care se răspândește de la om la om, de obicei pe cale fecal-orală. Termenul derivă din limba greacă "poliós"(πολιός), însemnând "gri", "myelós" (µυελός), se referă la "măduva spinării", iar sufixul "-itis", denotă inflamație. Aproximativ 90% din infecțiile cu poliovirus cauzând poliomielită sunt asimptomatice, indivizii afectați pot arăta o gamă largă a simptomelor, dacă poliovirusul intră în fluxul sangvin. În aproximativ 1% dintre cazuri virusul pătrunde în sistemul nervos central, infectând
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
logodnici sau al uniunii contractate prin căsătoria a două persoane; verigheta este purtată, de obicei, pe degetul "inelar" stâng (sau drept), denumit de aceea așa în mai multe limbi. Substantivul românesc "verighetă" este un diminutiv al substantivului din , format cu ajutorul sufixului "-etă". La rândul său, cuvântul românesc "verigă" este împrumutat din limba slavă: "veriga". În timpul lui Plinius, verigheta era din fier, însă din primele secole ale Creștinismului, deja verigheta era din aur. Potrivit epocilor și țărilor, verigheta se poartă la mâna
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]