3,677 matches
-
ai cuvinte, Le găsești la capătul viitorului. Plouă Mă plimb pe poteca nesfârșită Și un fior mă cuprinde. Plouă... Mă ascund sub un copac, Dar ploaia mă ia de mână Și mă îmbrățișează... Alerg, dar ploaia mă prinde cu ultima suflare. Încerc să scap, dar în zadar. Cad la pământ, apoi mă ridic. Încep să dansez cu ploaia, Să zbor, să visez. E un dans nebun Ce nu-l mai pot uita. Calc pe lacrimi de nori Și mă trezesc pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și să așteptăm împreună mugurii primăverii! Mi-e teamă că vântul nu va accepta asta și mă va duce departe. Și vântul, auzind această discuție, a început să-și facă meseria cu seriozitate. Și-a luat avânt și dintr-o suflare a despărțit-o pe frunzuliță de creanga ei. A purtat-o pe aripile sale peste mări și țări până când s-a trezit rătăcită într-un parc. Numai foșnetul covorului de frunze moarte tulbura liniștea din parc. Rândunele erau deja plecate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mașină și trebuia să sun urgent la 112. Am luat o piatră, m-am depărtat câțiva centimetri și am aruncat-o. Parbrizul din dreapta se făcu țăndări. Am luat telefonul și am sunat apoi când cineva răspunse am spus dintr-o suflare: Pe plajă, un tânăr a fost mușcat de un rechin! Repede! Apoi am închis și m-am aplecat spre placă. Brațul rănit pierdea prea mult sânge. Mi-am dezbrăcat costumul de surf și l-am înfășurat în jurul mâinii rănite. Cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ne retrăgeam în casele noastre și fiecare își închipuia în felul lui cum va evolua joaca noastră. De pildă, într-o seară ne-am închipuit că suntem actori, regizori, scenografi și pregăteam o piesă de teatru la care participa toată suflarea satului. Răsplata era de cele mai multe ori înghețata rece de la magazinul din colț. Stau și mă gândesc: nu, în nici un caz nu rezistam prea mult în casă “lipiți” de ecranul calculatorului. Ne chema uneori mirosul ierbii grase și alteori urmele mingii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unde dealurile erau revendicate de generații întregi. Nu era pământ disponibil pentru toți în țara mamelor lor. Dacă familia nu pleca împreună, femeile aveau să asiste cu inima frântă la lupta dintre fiii lor sau la răspândirea lor care încotro. Suflarea Zilpei devenea grea și zgomotoasă când femeile vorbeau despre plecare. - Eu nu pot să plec, spunea ea. Nu pot să las copacul sacru, care e sursa mea de putere. Și nici bamah-ul, care e ud de la ofrandele pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
deveni în curând femeie? Câți epah de orz aveți în Succoth și câți de grâu? Mama nici măcar nu-și mai amintea apoi toate întrebările pe care i le-a pus, dar a răspuns la toate, pe larg și dintr-o suflare, fără să-și ia ochii de la Bunica. Asta a uimit-o pe bătrână, care era obișnuită cu oameni mai slabi, dar Lea nu se intimida. Cele două s-au uitat fix una la alta. La sfârșit, când Bunica n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
găsit, aș fi văzut blestemul meu strângându-se în jurul gâtului său, când a dat în sfârșit drumul unei pasiuni de o viață și unor declarații niciodată spuse între el și Bilha. Când vraja s-a rupt, s-au aruncat fără suflare unul în brațele celuilalt, iubindu-se pe câmp, sub cerul liber, chiar și în cortul Bilhei. Au fost cei mai sinceri amanți, imaginea însăși a Reginei Cerului și a Stăpânului-Frate al ei, făcuți unul pentru altul și totuși blestemați. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
afară și astfel o să mor și eu. În a patra noapte cu acest vis, chiar în momentul când sângele începea să mă înghită, iar gura mi se deschidea în căutarea morții, am simțit o durere care m-a lăsat fără suflare. M-am ridicat și l-am văzut pe Nehesi deasupra mea, cu latul săbiei lipit de tălpile picioarelor mele, acolo unde mă lovise. - Gata cu asta, mi-a șuierat el, Re-nefer nu mai suportă. Și a plecat. Părul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nehesi deasupra mea, cu latul săbiei lipit de tălpile picioarelor mele, acolo unde mă lovise. - Gata cu asta, mi-a șuierat el, Re-nefer nu mai suportă. Și a plecat. Părul mi se ridicase măciucă și mă chinuiam să-mi recapăt suflarea. Din acea noapte, m-am sculat singură ori de câte ori simțeam căldura năvălindu-mi pe piept. Suflând greu și plină de transpirație, mă așezam pe spate și încercam să nu mai adorm. Începusem să urăsc venirea nopții, la fel cum unii oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sirena. O clipă mai tîrziu, Marie Își dădu seama că nu-i propusese să vină cu el. O mică mulțime se strînsese În fața locului de Îmbarcare. Doar la ultima sărbătoare a Solzului de pe insulă se mai adunase În port atîta suflare omenească. Dacă toți Își Întrerupseseră lucrul, nu era pentru a-și lua rămas-bun de la unul de-ai lor, cît mai degrabă pentru a-și manifesta dezaprobarea față de aceea care cuteza să calce În picioare credințele insulei. Muncitori de la șantierul naval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui. Se duse În baie și ieși apoi cu trusa de toaletă pe care o vîrÎ În sacul mare de marinar. Marie veni În spatele lui și-l Înlănțui cu brațele. Instinctiv, se Încordă. - Nu pot pleca, șopti ea Într-o suflare. Nu așa. Nu acum. Christian știa că ea avea să spună lucrul ăsta. O știa de cum văzuse conținutul plicului. Chiar cu mult Înainte. În realitate, știuse dintotdeauna că ea nu-l va urma. - Cum am putut crede că ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu se afla pe goeletă În seara cînd am fost agresată la abație, i-o Împrumutase efectiv lui Legoff, un fost coechipier care murea de poftă de destulă de mult timp ca să nu fie prea pretențios, declară ea dintr-o suflare. Dar asta nu dovedește nimic. - Dacă așa ar sta lucrurile, ai fi acum la Plymouth ca să-l aștepți, nu aici, cu mine. O văzu că se Întunecă la față și Îi păru rău. - Tot nici o veste? - Furtuna a părăsit zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chinuită de o neliniște difuză care sporea. Foșnete furișe. Pași rapizi. Respirația cuiva? Părăsi poteca, o tăie de-a curmezișul landei, Începu să alerge, indiferentă la ramurile care Îi biciuiau obrazul. Pașii se auzeau mereu, se apropiau, avea impresia unei suflări calde În ceafă. Ajunse gîfÎind la malul estuarului. Vederea Zodiacului ancorat la pontonul unui mic golf o liniști. Lungi și mai mult pasul, desprinse rapid capătul frînghiei, Îl aruncă În barcă și sări la bord. Se năpusti spre motorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
anume să Înceapă. Poate cu singura Întrebare care Îl chinuia cu adevărat. - Ai să mă omori? Ca pe ceilalți? Ryan zîmbi scurt, un zîmbet care nu ajungea nicăieri. - Am cumva motive s-o fac? Fără să aștepte să-și recapete suflarea, cu un debit precipitat și Întretăiat, PM Îi povesti cum de se aflaseră ei atunci pe faleză, În noaptea aceea din 1968... - Pierric se ținuse după noi, dar el nu conta. Eram șase, ca În legendă... - Spune-mi ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-o fracțiune de secundă, ea văzu iarăși totul: părul lung al lui Mary În apa agitată, valul care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna băiețelului care se ivește și o ia cu el, suflarea lui gîfÎită, bătăile surde ale inimii lui, umbra monstruoasă ivită În landă, fulgerul lamei, țîșnirea sîngelui, strigătul Înăbușit, apoi din nou ochiul păpușii, și chipul Întreg lipit de al ei... Gura ei se deschise Într-un strigăt mut. - Hai, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să trăiești. Și eu am găsit-o. Am trăit știind că fiii mei erau răspunzători de moartea mamei tale. Din cauza asta te-am ținut. Și apoi, te-am iubit, scumpa mea... mai mult decît pe ei... adăugă ea Într-o suflare. Marie o cuprinse pe Jeanne În brațe, i-ar fi plăcut să-i mărturisească toată dragostea ei, dar, În familia Kermeur, dragostea nu se exprima decît prin fapte, pudoarea Îi Împiedica pe membrii familiei să spună te iubesc; cu cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
piele, cu niște sâni enormi legănându-se În crepuscul. — Acum ai ajuns? articulă apariția, ai nevoie de ajutor ca să-ți instalezi cortul? — Mă descurc..., răspunse Bruno cu o voce sugrumată, mă descurc, mersi. E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu mai pot suporta tensiunea. Am nevoie de ceva care să mă ajute să mă relaxez. Deschid ușa enormului frigider al familiei Geiger și scot o sticlă de vin alb. Îmi torn un pahar și-l beau dintr-o singură suflare, disperată. Tocmai vreau să-mi mai torn unul, când simt o senzație ciudată în ceafă. Ca și cum... m-ar privi cineva. Mă răsucesc pe călcâie și aproape îmi stă inima. În ușa bucătăriei se află un bărbat. E înalt, lat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la Panther Cola... gîndește-te... gîndește-te... Da ! Asta e ! OK, hai, ia-o de la capăt. — De la lansarea lui Panther Cola, la sfîrșitul anilor ’80, Întreaga gamă de băuturi răcoritoare Panther a devenit sinonimă cu energia, aventura și excelența, zic dintr-o suflare. Slavă Domnului. Ăsta e bla-bla-ul standard de marketing pentru Panther Cola. L-am scris de atîtea miliarde de ori, că sînt gata să-l recit și În somn. — Băuturile Panther sînt un adevărat fenomen de marketing, continui. Imaginea Panther este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
topeam ca zăpada și mă amestecam cu ea, de parcă aveam aceeași piele amândoi. Ea respira prin nările mele, iar eu prin nările ei. Când dădea aerul afară, eu răsuflam În locul ei, de parcă nu mai așteptam decât să ne dăm ultima suflare. Meșteră, ce mai Încoace și Încolo. Mare meșteră. - Ah... Krog... Pricep... Pfuuh... Să mor dacă nu știu cum ați făcut! - zise el, holbându-se și plescăind. Știu, știu... Am avut și eu una din asta. Era din alt sat și o chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
inima pe un ecran video, așa cum au făcut milioane dintre noi, dacă i‑ai urmărit compresiunile și deschiderile ritmice, te Întrebi cum de mușchiul ăsta perseverent e atât de fidel În funcția lui, Încă din starea uterină și până la ultima suflare. Comprimarea și dilatarea ritmică merg Înainte de zor, orbește. De ce? Cum? Și cine‑i prelungea acum viața lui Morris Herbst? - un zăpăuc de adolescent Îmbătat de viteză din Cape Girardeau, Missouri, despre care Herbst habar nu avea cine e. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ținuta.): Mulțumesc. Mă simt mai bine. GARDIANUL: Vedeți? Toate se rezolvă, toate se liniștesc până la urmă... ARTUR: Îmi pare rău numai... că va trebui să mă despart de tine... GARDIANUL: Am să vă țin capul între mâinile mele... până la ultima suflare... ARTUR: Ai să-mi lipsești. GARDIANUL: Dumneavoastră o să-mi lipsiți mai mult... ARTUR: Ciudat. Parcă m-am atașat de locul ăsta... De orașul ăsta... GARDIANUL: Ah, nu-mi vorbiți de oraș! Să-l fi văzut înainte de decadență... ARTUR: Sunteți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la Târgoviște în 1652, sub domnia lui Matei Basarab, despre zidirea omului: Întrebare: Din câte părți au făcut Dumnezeu pre om? Răspuns: Din opt părți: trupul din pământ; osile din piatră; sângile din roao; ochii din soare; cugetu din nori; suflarea din vânt; înțelepciunea din lună; iar prorocirea de la duhul sfânt. Mai mult, arată Gaster, în același mod explică poporul zidirea omului la nunțile țărănești, când fata, cerând iertăciune părinților, face istoricul căsătoriei începând cu Adam și Eva. Fata povestește cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
faci poza pentru pașaport. Peste cel mult trei ore o să te afli într-un avion, în afara granițelor acestei țări, mă asigură el. Am traversat împreună locul pentru paradă, acum pustiu, cu vârtejuri de praf ridicându-se ici și colo la suflarea vântului. Mi-am imaginat așa într-o doară că vârtejurile de praf sunt spiriduși, fantome ale foștilor cadeți ai școlii căzuți în război și întorși acum la locul de paradă să dea o raită pe-acolo și să danseze singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe care vroia să o scoată împreună cu „frații“ lui, despre afișele lipite prin stațiile autobuzelor și prin care chemau lumea să se înscrie în mișcarea lor. Ziceau că vor, ei, niște mucoși, să curețe neamul, cât puroiul nu infectase toată suflarea. Îi trăgeau la întrebări pe ăia care ieșiseră la Revoluțiade la Județeană, că de ce acuma stau și nu mai luptă să ducă până la capăt ce-au început. Copii, nu vor să înțeleagă că dacă nu le dă Goncea voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]