3,231 matches
-
buza de jos și mai tare în afară și a râs și mai mult. Acum serios, șopti ea. Dacă se trezește unul dintre ei și vrea să meargă la baie și ne vede în focuri pe podeaua holului? Hai, în sufragerie cu tine! Ascultător, el și-a ridicat cămașa și a urmat-o. Când ne furișăm așa, îmi amintesc de vremea când eram adolescent. Mi se pare sexy. Dylan o înfricoșase pe Clodagh cu amenințările lui legate de custodie, așa că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vrei să faci? —Doar... El scria ceva pe o bucată de hârtie. —Ceva. Hai în pat, îi șopti el, cu buzele lipite de gâtul ei. — Am crezut că nu mai propui. Ea i-a zâmbit și l-a condus către sufragerie. Dar Marcus se opri și refuză să intre. Noblețea sexului adolescentin pe canapea începuse să se evapore. Hai să mergem sus. Nu putem. Cât o să ne mai jucăm de-a v-ați ascunselea? Hai, Clodagh, se rugă el. Sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
regulă, murmură ea. Treptat, sărutările s-au mai domolit, devenind visătoare și ușoare, și buzele lui îi sugeau ușor gura fragedă. Muzica se oprise, iar ei parcă se învârteau prin cameră. Marea care privea înăuntru își spunea: Acum dansează în sufragerie, le-am văzut pe toate. Ashling și-a strecurat mâna pe sub cămașa lui Jack, peste noutatea delicioasă a spatelui său. Corpurile lor erau strâns lipite, palmele lui, lipite de fundul ei, o trăgeau chiar și mai aproape, iar ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deja gata să plece Înainte! Nu uitați de cărțile de rugăciuni!“. Fiecare dintre copii Își avea propria carte de rugăciuni legată În piele, modele luxoase la care tata avea comisioane substanțiale. Puneam toate cărțile de rugăciuni pe colțul șemineului din sufragerie, iar eu comparam stiva aceea cu un zgîrie-nori, un cuvînt care se potrivește mai bine, Într-adevăr, unor cărți de rugăciuni decît unor imobile. Predica era Întotdeauna unul din momentele importante. Surorile mele și cu mine aveam un orator favorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din romanele mele, naratorul Își amintește că se ridicase de la masă În cursul cinei, cînd avea vreo șapte-opt ani, după ce Își insultase tatăl. Tatăl Îl ajunge din urmă pe culoar, Îi răsucește brațul și-l aduce cu forța Înapoi În sufragerie, unde-l silește să se așeze În genunchi În fața Întregii familii: „Acum ai să-mi ceri iertare“. Oare nu tocmai citind cartea asta crezuse soră-mea că regăsește amintirea unei dispute Între tata și mine? În cazul ăsta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
catolicism care căpătase supărătorul obicei de a crede că viitorul trece prin el și că e singurul zid de apărare posibil Împotriva tuturor formelor răului, al căror evantai se Întindea de la masturbare la stalinism. Tata instalase În Încăperea vecină cu sufrageria, care ar fi trebuit să fie salonul, o librărie care furniza toate volumele recomandate de revista Cărți de astăzi și orice alt titlu cerut de clienți, care erau adesea preoți sau doamne bătrîne responsabile cu bibliotecile parohiale. În acea Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unui băiat de șaisprezece ani (mă Îmbătrînisem cu un an)? Mi-a răspuns că la șaisprezece ani trebuie să refacem fiecare pe cont propriu parcursul pe care Înaintașii l-au făcut la rîndul lor. Am descoperit scrisoarea pe masa din sufragerie cînd m-am Întors de la colegiu. Pe verso, se citea limpede: „Expeditor: Albert Camus“, urma adresa tipărită a editurii Gallimard. Am dat fuga să-i arăt tatei scrisoarea. Nu era singurul care primea scrisori de la scriitori celebri. L-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gesturile pe care trebuia să le fac cînd aveam să le recit În clasă. Mi-am amintit și de un text al lui La Bruyère. Acasă, cînd eram copii, tata se ridica și se ducea să ia de pe șemineul din sufragerie o ediție legată a Caracterelor. Toți tăceau așteptînd ca el să facă o alegere. A noastră era deja făcută. Ceea ce voiam noi, iarăși și iarăși, era lectura portretului lui Ménalque, distratul care Își ia papucul drept carte. Tata se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
picăturile de sudoare care Îmi curgeau pe spate Își coborau temperatura cu mai multe grade. — În dimineața asta, continuă Tomás, Bea s-a Închis În camera ei și n-a ieșit de acolo toată ziua. Tata s-a Înfipt În sufragerie să citească ABC-ul și să asculte zarzuele la radio, cu volumul dat la maxim. În pauză la Luisa Fernanda a trebuit să ies, fiindcă am simțit că Înnebunesc. — Ei bine, de bună seamă că sora dumitale o fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În vise despre care acum știa că n-aveau să se Împlinească nicicînd. În zorii zilei de duminică, echipat doar cu o geantă conținînd haine și cîteva cărți, o sărută pe frunte pe Sophie, care dormea ghemuită Între pleduri În sufragerie, și plecă. Străzile erau Înveșmîntate Într-o ceață albăstrie și sclipiri arămii tresăreau pe acoperișurile orașului vechi. Păși Încet, luîndu-și rămas-bun de la fiecare portal, de la fiecare colț, Întrebîndu-se dacă nu cumva capcana timpului e adevărată și Într-o zi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ai avut ocazia. Am ajuns acasă cînd se crăpa de ziuă, tîrÎnd după mine costumul acela absurd de Împrumut și naufragiul unei nopți nesfîrșite, pe străzi umede și lucitoare de stacojiu. L-am găsit pe tata adormit În fotoliul din sufragerie, cu un pled peste picioare și cu cartea lui preferată deschisă În mînă, un exemplar din Candide al lui Voltaire pe care Îl recitea de două ori pe an, acele două ori cînd Îl auzeam rîzÎnd din toată inima. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
luat prin surprindere. Rămîi În pat și Întoarce-te la Carole Lombard, care pesemne că te așteaptă. Și Învelește-te, că afară e o noapte cîinească și te mai și pricopsești cu vreo boală. Eu am să mă duc În sufragerie. Fermín Încuviință cu blîndețe. VÎnătăile de pe față i se umflau, iar capul, garnisit cu o barbă de două zile și cu părul acela rar, părea un fruct copt, căzut dintr-un copac. Am luat o pătură de pe comodă și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu o barbă de două zile și cu părul acela rar, părea un fruct copt, căzut dintr-un copac. Am luat o pătură de pe comodă și i-am Întins alta lui Fermín. Am stins lumina și m-am dus În sufragerie, unde mă aștepta fotoliul predilect al tatei. M-am Înfășurat În pled și m-am ghemuit cum am putut, convins că n-aveam să Închid un ochi. Imaginea raclelor albe În semiîntuneric Îmi sîngera În minte. Am Închis ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În Închisoare și, evident, nu e nici aici. Asta Înțeleg. Nuria Monfort clătină Încet din cap, tăgăduind. — Pleacă, Daniel. Pleacă din casa asta și să nu te mai Întorci. Ai făcut deja destul. M-am Îndepărtat spre ușă, lăsînd-o În sufragerie. M-am oprit la jumătatea drumului și m-am Întors. Nuria Monfort se așezase pe podea, rezemată de perete. Toată vraja prezenței sale se destrămase. Am traversat piața San Felipe Neri măturînd pe jos cu privirea. TÎram după mine durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Fumero și ale celor doi ciraci se conturau În lumina gălbuie a pragului. Niște pardesie gri tîrÎnd după ele marionete din cenușă. — Unde-i? strigă Fumero, dîndu-l la o parte pe tata cu o mînă și deschizîndu-și drum spre sufragerie. Tata făcu un gest să-l oprească, Însă unul din agenții care Îi acopereau spatele inspectorului Îl Înșfăcă de braț și-l Împinse la perete, reținîndu-l cu răceala și eficiența unei mașini obișnuite să facă asta. Era același individ care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o să mă bucur s-o fac, crede-mă. N-o să mă grăbesc. Poți să i-o spui, dacă-l vezi. Fiindcă o să-l găsesc de s-ar ascunde și pe sub pietre. Iar tu urmezi la rînd. Agentul Lerma reapăru În sufragerie și schimbă o privire cu Fumero, o ușoară negare. Fumero slăbi percutorul și Își retrase revolverul. — Păcat, spuse el. — De ce Îl acuzați? De ce Îl căutați? Fumero Îmi Întoarse spatele și se apropie de cei doi agenți care, la semnalul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă urmărise pînă la portalul din strada Joaquín Costa. Am traversat terasele Înecate de ploaie și am constatat că ușa apartamentului rămăsese Încuiată. Am intrat tiptil, Însă ecoul pașilor mei trăda absența. Julián nu era acolo. L-am așteptat În sufrageria Întunecată, ascultînd furtuna, pînă În zori. CÎnd ceața dimineții a măturat obloanele de la balcon, am urcat pe terasă și am contemplat orașul strivit sub un cer de plumb. Am știut că Julián nu se va mai Întoarce. Acum Îl pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
masă de prânz. Câte o ceașcă de cafea domnișoarele beau și mai devreme, pe la ora zece, în pat, chiar când se trezeau. Așa se deprinseseră și așa rămăsese rânduit o dată pentru totdeauna. La douăsprezece și jumătate masa se punea în sufrageria mică, lângă odăile mamei, și la acest intim mic dejun de familie își făcea uneori apariția și generalul, când îi permitea timpul. În afară de ceai, cafea, brânză, miere, unt și un fel de clătite care-i plăceau foarte mult generălesei, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
brânză, miere, unt și un fel de clătite care-i plăceau foarte mult generălesei, în afară de pârjoale și altele asemenea, se servea chiar și supă groasă, fierbinte. În dimineața zilei cu care a început povestirea noastră, toată familia se adunase în sufragerie în așteptarea generalului, care promisese că va veni la douăsprezece și jumătate. Dacă ar fi întârziat măcar un minut, ar fi trimis imediat după el; însă acesta își făcu apariția la timp. Apropiindu-se ca să-i dea bună dimineața soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fugiții. Măcar această zi sau, mai bine zis, această seară voia să o câștige fără neplăceri. Și iată, prințul sosise într-un moment atât de potrivit. „Parcă Dumnezeu mi l-a trimis!“, își zise generalul în sinea lui, intrând în sufrageria soției. Vtc "V" Generăleasa ținea foarte mult la originea ei. Mare-i fu surpriza când, fără nici o pregătire prealabilă, află că acest cneaz Mâșkin, ultimul din spița lui, despre care auzise deja câte ceva, nu e decât un jalnic idiot, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
recunoscător. — E foarte bine că sunteți politicos și îmi place să remarc că nu păreți deloc atât de... excentric, cum a binevoit cineva să vă recomande. Haideți. Așezați-vă aici, în fața mea, începu ea să se agite după ce ajunseră în sufragerie. Alexandra, Adelaida, serviți-l pe prinț. Nu-i așa că nu e chiar atât de... bolnav? Poate că nici de șervețel nu e nevoie... Prințe, vi se lega șervețelul când ședeați la masă? — Altădată, când aveam vreo șapte ani, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cam un minut, apoi se dezmetici brusc, se uită grăbit în jur, își apropie în grabă portretul de buze și îl sărută. Când, încă după un minut, intră în salon, chipul lui era cu desăvârșire calm. Dar, de îndată ce păși în sufragerie (trecând, din salon, prin încă o cameră), aproape că se ciocni în ușă de Aglaia, care tocmai intra. Era singură. — Gavrila Ardalionovici m-a rugat să vă transmit asta, spuse prințul, întinzându-i biletul. Aglaia se opri, luă biletul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întinse albumul. — Excelent! Ați scris admirabil; sunteți un caligraf nemaipomenit! Vă mulțumesc. La revedere, prințe... Stați puțin, adăugă ea, parcă amintindu-și ceva. Veniți cu mine, vreau să vă fac un cadou ca amintire. Prințul o urmă; însă, intrând în sufragerie, Aglaia se opri. — Citiți-l, spuse ea, întinzându-i biletul lui Ganea. Prințul luă biletul și o privi nedumerit pe Aglaia. — Sunt sigură că nu l-ați citit și nu puteți fi confidentul acestui om. Citiți-l, vreau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și am procedat exact cum m-ați rugat. Acum îl am pentru că Aglaia Ivanovna mi l-a înapoiat. — Când? Când? — După ce am terminat de scris în album, când m-a invitat să merg cu ea. (Ați auzit?) Am intrat în sufragerie, mi-a dat biletul, mi-a zis să-l citesc și să vi-l restitui. — Să-l ci-ti-ți? strigă Ganea aproape ca din gură de șarpe. Să-l citiți? L-ați citit? Se opri iarăși, încremenind în mijlocul trotuarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate chinurile lui, numai gelozia mai lipsea, iar aceasta îl înțepă pe neașteptate drept în inimă. — Asta chiar că n-aș putea să v-o explic, îi răspunse prințul. Ganea îl privi cu răutate. — Nu cumva v-a chemat în sufragerie tocmai ca să vă dăruiască încrederea ei? Doar voia să vă dăruiască ceva, nu-i așa? — Nici eu nu înțeleg decât așa. Dar pentru ce mama dracului? Ce-ați făcut acolo atât de măreț? Prin ce le-ați plăcut? Stați puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]