3,177 matches
-
tras în piept încă o doză parfumul lui Madeleine și am intrat în casă. Mobila din lemn curbat arăta la fel, dar pe măsuța de cafea nu mai zăcea nici una din revistele ei trimestriale de literatură, iar în comoda din sufragerie nu mai era nici un pulover de cașmir împăturit. Pernițele de pe canapeaua folosită de mine în ultimul timp pe post de pat erau aranjate frumos, de parcă n-aș fi dormit niciodată acolo. Patefonul meu era încă lângă șemineu, dar toate discurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un loc unde să toarne un filmuleț. M-am prins imediat despre ce-i vorba și, cum doream să fiu din nou împreună cu Betty, le-am lăsat să folosească una din casele libere ale lui tati, una care avea în sufragerie niște decoruri vechi. Betty, Linda și Duke Wellington au turnat filmul, iar Georgie i-a văzut. Tot dădea târcoale caselor goale ale lui tati și i s-a pus pata pe Betty. Probabil pentru că semăna cu mine... fiica lui. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
împrejurimile. Ușa de la intrare era încuiată, ferestrele laterale erau zăvorâte. Ori sunam la ușă, ori intram prin efracție. Apoi am auzit zgomot de pași de partea cealaltă a geamului și am văzut o siluetă încețoșată și albicioasă îndreptându-se spre sufragerie. Peste câteva secunde zgomotul scos de o ușă care se deschidea se auzi până în capătul aleii. Am dat colțul casei, hotărât s-o înfrunt pe femeie. Ramona stătea în pragul ușii, părând o fantomă în halatul ei inform din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dacă te-ai întoarce. Martha i-a spus lui Emmett că nu ne-ai face rău, iar el i-a dat dreptate. L-am crezut. El e întotdeauna atât de tranșant în afaceri. Am intrat. Cu excepția lăzilor împachetate de pe podea, sufrageria arăta ca un birou de afaceri. Ca de obicei. — Emmett m-a pus pe urmele lui Georgie, iar Martha nu știe că tu ai ucis-o pe Betty Short? Ramona închise ușa. — Da. Emmett s-a bazat pe tine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ce am făcut, altfel o să mă părăsească! Mi-a spus că vrea să-și ia un apartament al ei, iar eu nu mai am chiar atât de mult timp. I-am întors spatele și am început să mă plimb prin sufragerie, întrebându-mă ce pot să fac. M-am uitat la tablourile de pe pereți: generații întregi din clanul Sprague în kilt și membri ai familiei Cathcart tăind panglica la inaugurarea unor livezi de portocali și loturi vacante, numai bune pentru construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mulțimea adunată lângă trepte. Logan se grăbi după ea, Încercând să nu asculte urletele de nemulțumire, amestecate cu Întrebări și cereri de a face un comentariu, toate rostite pe un ton ridicat. Un consilier pe probleme de familiale era În sufragerie cu mama lui Richard Erskine și cu femeia țâfnoasă de alături. Nici urmă de Insch. Logan o lăsă pe Watson În hol și merse În bucătărie, unde atacă o pungă deschisă de Jaffa Cakes, abandonată pe masa de lucru lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cam neîngrijit, cu un păr roșu ca o mătură și cu o față plină de pistrui. — Asta a fost făcută acum două luni, la petrecerea de ziua lui. Logan Își Întoarse privirea dinspre perete către femeia care stătea În ușa sufrageriei. Arăta nemaipomenit: părul roșcat, lung și buclat, Îi cădea pe umeri, un nas micuț și cârn și ochii mari și verzi. Plânsese. Logan făcu tot posibilul să nu se holbeze la sânii ei mari, care deveniră vizibili când intrară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era un lucru groaznic. Mai ales atunci când se răsfrânge asupra unui copil de cinci ani. În regulă, fiecare poză de pe perete Îi arată pe cei trei ca și cum s-ar distra de minune, dar oamenii nu au tendința să pună În sufragerie poze cu vânătăi, arsuri de țigară sau oase rupte. Logan era absorbit mai ales de o poză făcută undeva pe o plajă Însorită, În care toți erau În costum de baie și zâmbeau În direcția camerei. Silueta mamei Îți tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Învingător. — Grozav. Acasă la familia Erskine, singurul lucru care se schimbase era calitatea aerului. Pereții erau În continuare plini cu pozele alea dubioase cu mama-și-fiul, tapetul era În continuare enervant, dar aerul era acum Încărcat cu fum de țigară. În sufragerie, doamna Erskine se foia Întruna pe canapea, neputând să stea liniștită sau să se ridice. Un pahar mare cu o băutură transparentă era Încleștat În mâinile ei, iar o țigară pe jumătate fumată Îi stătea Înfiptă Între buze. Din sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ci se transformaseră Într-o burniță Înghețată care Îi alungă toată căldura din mâini și din obraji Înainte să ajungă la ușa din față. Cei doi agenți dispărură după casă. Înăuntru erau câteva lumini aprinse, iar sunetul televizorului răzbătea din sufragerie. Logan auzi cum se trage apa de la toaletă, și apăsă pe sonerie. Telefonul Îi țârâi În buzunar. Înjură În gând și răspunse. — Logan. — Ce pui la cale? Era Insch. — Pot să vă sun eu Înapoi, domnule? șopti el. — Evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un poster deasupra patului. Foarte obraznică. Baia era vopsită În cea mai țipătoare culoare a fructului de avocado pe care Logan o văzuse vreodată, iar În bucătărie de-abia Încăpeau toți trei, asta dacă cât nu se mișcau prea mult. Sufrageria era ocupată de un televizor cu ecran lat și o sofa imensă de culoarea lămâii verzi. Nu se zărea nici urmă de băiatul de cinci ani care dispăruse. — Unde e? Întrebă Logan, căutând prin dulapuri, de unde scotea conserve de fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
văzuți copiii ultima dată. Aduceți-mi un martor. Nu-l lăsăm pe ticălos să ne scape Încă o dată. În noaptea aceea, visele lui Logan fură pline de copii putrezind. Alergau prin apartament, voind să se joace. Unul ședea pe podeaua sufrageriei, cu bucățele de piele căzându-i pe podelele lustruite, făcându-și de lucru cu un xilofon pe care Logan Îl primise la cea de-a patra aniversare a sa. Clang și cling și bong, o cacofonie ce semăna mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
niște calmante. În bucătărie avea un pachet de biscuiți și o sticlă de vin roșu, iar Logan le deschise pe ambele. Își turnă un pahar mare de Shiraz și-și Îndesă În gură o bomboană Hob Nob, apoi reveni În sufragerie să se vaite și să zacă. — A nu se lua În combinație cu alcoolul, spuse el, toastând pentru reflexia sa din fereastră. Aproape ajunsese la jumătatea celui de-al doilea pahar când sună soneria. Înjurând, se sculă de pe scaun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Mickey Mouse. Știi, d-aia cu urechi? Privi spre Logan, așteptând confirmarea, dar Logan era prea șocat să răspundă. Așa că mă uit la fătuca aia goală și ticălosu e-acolo, abia dacă e-mbrăcat. Făcu o grimasă. M-am Întors În sufragerie și l-am rupt și pe el În bătaie. Ticălos bolnav. Logan Își reveni În cele din urmă cât să zică: — Ce s-a-ntâmplat cu fata? Doug Disperatul Își lăsă privirea asupra palmelor. Îi zăceau curbate În poală ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
atunci a venit la ușă bătrânul. Zicea că are un mesaj pentru Geordie. L-am lăsat să intre și m-am dus să văd dacă fata e bine. Că Geordie nu-i făcuse vreun rău... Apoi, o bubuitură puternică din sufragerie și fug și dau cu ochii de Geordie chircit pe podea. Iar bătrânul Îl lovește și-l pocnește și se poartă ca un animal! Apoi... apoi fetița vine din dormitor și-l apucă pe bătrân. El... Vocea lui Cameron se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
deloc cu ceea ce văzuse Logan ultima dată când fusese acolo. Era o cocină. Cutii goale zăceau În maldăre pe covor, alături de doze goale de bere ieftină Special. Toate fotografiile fuseseră date jos din restul apartamentului și puse la loc În sufragerie: un mare montaj cu viața lui Peter Lumley. Jim Lumley nu opusese nici un fel de rezistență când Insch sunase la sonerie și năvălise Înăuntru, trăgându-i după el pe Logan și pe doi polițiști În uniforme. Rămăsese pe loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai strâns genunchii. — Ce-ați făcut cu arma, doamnă Henderson? — Dacă Întârzii, Margaret nu poate pleca. Are un copil mic de luat de la creșă. Nu pot să-ntârzii... Logan făcu un semn din cap și cei doi polițiști ieșiră din sufragerie ca să arunce o privire prin casă. — V-ați mânjit hainele peste tot cu sânge, nu-i așa? Tresări, dar nu spuse nimic. — Ați plănuit-o? Întrebă Logan. Ați vrut să plătească pentru ce i-a făcut fiicei dumneavoastră? Și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
brațele, ridicându-și sânii care-i atârnau. — Să-mi ziceți dac-aveți mandat. — Toată lumea se uită prea mult la televizorul ăla nenorocit, mormăi Insch, scoțând mandatul și aruncându-i-l În față. Unde e? — Nu știu. O porni Înapoi spre sufrageria ponosită. Nu-s paznicul lui! Inspectorul făcu un pas Înainte, cu fața roșie și venele umflate pe față și pe gât. Bătrâna tresări. Vocea lui Logan rupse tensiunea. — Când l-ați văzut ultima dată? Ea clătină din cap. — De dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o linguși el. — Nici măcar dac-ai fi ultimul bărbat de pe pământ. Îl Împinse către ușă. Și ia și niște chipsuri. Cu sare și oțet. Da, doamnă. Execută un salut șleampăt. Privi ușa de la intrare trântindu-se Înainte să revină În sufragerie ca să se așeze În fața vorbăriei lipsite de sens și să-și bea ceaiul. Era greu de Închipuit cât de multe clădiri erau Întreținute sau aflate În posesia Direcției Parcuri din cadrul Consiliului Orășenesc Aberdeen. Lista le fusese trimisă prin fax de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dacă tot ești acolo. Watson oftă. — Și de ce ziceai c-a murit ultimul tău sclav? — Lapte și două de zahăr, da? Bombănind, umplu la loc ceainicul și-l puse la fiert. Eu am făcut ultima dată, spuse ea Înapoi În sufragerie. E rândul tău să faci ceai. Agentul Rennie o privi uluit. — Dar o să pierd Începutul de la Emmerdale! — E pe casetă! Cum să pierzi Începutul de la Emmerdale dacă e pe casetă? Pune pe pauză porcăria aia! Așezată În fotoliul ei tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sine, se prăbuși pe canapea. Titlurile genericului de la Emmerdale licăreau pe ecranul televizorului, oprite fiind În mijlocul zborului peste niște câmpuri. Ce drăguț din partea lor să nu-nceapă Înainte să termine ea de făcut pipi. — Hai, Rennie! Îl chemă ea din sufragerie. Ce naiba durează atât? Pliculeț de ceai, apă, lapte. Nu-i greu. Se așeză la loc pe canapea și se uită chiorâș spre televizor. O, ce naiba! Se ridică anevoie și dădu buzna În bucătărie. Nu ești În stare să faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cineva Îi legase mâinile la spate și-i prinsese la un loc gleznele. Se rostogoli pe spate, iar camera Începu din nou să se Învârtă. Așteptă o clipă ca lucrurile să se stabilizeze, Înainte să continue astfel Încât să fie cu spatele la sufragerie și cu fața la ușa din spate. Agentul Rennie zăcea cât era de lung, pe burtă, cu trăsăturile șterse și palide. Era și el legat la fel ca ea, cu un firicel de sânge care-i făcea părul Întunecat lucios și purpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
te-am vrut niciodată! Ai fost o greșeală! M-auzi? Ai fost o neplăcută, ticăloasă, a dracului de greșeală-ngrozitoare! Watson putu să vadă picioarele mișcându-se când Martin Îi Întoarse spatele mamei sale. Fugind de-acolo, Îndreptându-se către sufragerie. Dar doamna Strichen Își voia drepturile. Se năpusti În urma lui, ridicând vocea, care suna ca un ferăstrău electric ruginit. — Să nu-mi Întorci mie spatele, ticălos mic ce ești! Doi ani! M-auzi? Taică-tu era-năuntru de doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lucru cu băieței! Ticălos mic și murdar ce ești. Să fi trăit taică-tu... — Ce? Ce? Dacă trăia taică-miu ce? Vocea lui Martin suna ca tunetul, tremurând de furie. Te-ar toca-n bătaie! Asta! Ceva se zdrobi În sufragerie. O vază sau un borcan. Profitând de zgomot, Watson Își strânse picioarele sub ea și-mpinse, târându-se pe podea ca o omidă. Se Îndrepta spre hol și spre telefon. — E numai vina lui! Nu da vina pe taică-tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ani! Watson ajunse la masa de telefon,unde covorul făcea loc foliei de plastic. — Ticălos mizerabil și smiorcăit ce ești! Răsună o palmă, carne lipită de carne, apoi urmă o clipă de tăcere. Agenta Watson riscă o privire rapidă În sufragerie, dar nu reuși să vadă decât umbre pe tapet. Martin Strichen era ghemuit cu o mână pe obraz, iar mama i se Înălța deasupra. Watson se târî Înainte, ajungând la nivelul mesei cu telefonul. Acum vedea direct În camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]