2,938 matches
-
și să-i siluești limba și cuviința câtă mai e, cu atâta, iresponsabilă, nerușinare? P.S. Tocmai încheiasem articolul, când, pe un post de televiziune, Mădălin Voicu și-a început o replică adresată dnei Pora în felul următor: „Dna Pora ne suge... ne suge... ne sugerează etc.“ Discuția a continuat ca și cum nimic nu s ar fi întâmplat. N-am comentarii. Mă întreb doar în ce țară suntem. Și cum poate un asemenea derbedeu să facă politică la vârf și să fie invitat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-i siluești limba și cuviința câtă mai e, cu atâta, iresponsabilă, nerușinare? P.S. Tocmai încheiasem articolul, când, pe un post de televiziune, Mădălin Voicu și-a început o replică adresată dnei Pora în felul următor: „Dna Pora ne suge... ne suge... ne sugerează etc.“ Discuția a continuat ca și cum nimic nu s ar fi întâmplat. N-am comentarii. Mă întreb doar în ce țară suntem. Și cum poate un asemenea derbedeu să facă politică la vârf și să fie invitat la televiziune
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
4. Implicarea lui Vasile Balș în viața politică Între cei rămași în Bucovina s-a numărat și boierul Vasile Balș. După cum era consemnat într-un document, în 1774, "în vreme ce s-au despărțit Bucovina de Moldova", el a rămas "copil nevârstnic supt schiptru Austriei"73, împreună cu mama sa, Ilinca Bălșoaia, pe moșia părintească Rus, aflată în ținutul Suceava. Deși la acea dată avea doar 18 ani și nu era socotit major, conform uzanțelor timpului, rămânerea sa în Bucovina dovedește deja o opțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a Nemuririi Cină, Am fost întemnițat sub grea osândă ! În „Rugăciune în robie” ne este redată istoria neamului nostru, care se repetă implacabil de-a lungul veacurilor: Ajuns-am robi la slugi cu pofte grase De sângele din trupul nostru suptă Cu guri ce nu mai vor nimic să lase. Firește, duhovnicul, cu toată capacitatea sa superioară de a înțelege ale lumii taine, e surprins și neputincios în fața realității vieții: Oricât mă-ntreb cu minte reculeasă, Și-oricât mă zbat cu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Meu. Și coasta Mea-i străpunsă cu fierul lăncii greu, Și fața Mea-i uscată de mult ce-a ars-o plânsul. Și port și Eu pe frunte cunună ca și-a Ta, Și din burete iată, și Eu am supt oțetul, Și mi s-a scurs și Mie viața pe încetul Ca lumii întregi viață cu Tine să pot da. Maica Teodosia ne arată exemplul omului ajuns la nepătimire, care dacă manifestă sentimentul de dragoste, acesta e în primul rând
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cu gândul la sacrificiul ce-i va avea curând ca victime, odată cu Sărbătorile, ale noastre, nu ale lor, porcul și bradul nu sunt singuri. Le Împărtășește soarta și vâscul. Ei și? Am spune sub primul impuls, e un parazit care suge seva arborilor; un tâlhar deci. Dar tot un tâlhar a fost și primul mântuit, pentru că a avut șansa de a fi răstignit odată cu Hristos... Dar vâscul nu e un oarecine. El a avut de-a face și cu zeii, cel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
55 63. Culori Culoare nu există. Ați auzit bine: nu există culoare, ci doar iluzia ei. Tot ceea ce ne Înconjoară, noi Înșine, ne scăldăm Într’o mare de energie. Concretizată În radiație, Îi puteți spune lumină. Energie din care fiecare „suge“ ce-i place, respectiv alungă, reflectă, ce nu. Și așa, fiecare a Învățat să se folosească de acest „gunoi“: fie ca să afle ceva interesant, precum hrana, fie ceva de care să fugă, ca să nu devină chiar el hrană... Treaba era
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să facem cu ambalajul - care n’ar fi el -, n’avem nevoie nici de avantajele oferite de nivelul de civilizație pe care-l reprezintă, igiena de pildă, ci doar de conținut, În vrac. Și, știind că ambii - Natură și om - sugem la aceeași țâță - nu lapte, ci energie - ar trebui să ne gândim și cum s’o absolvim de efortul de a se dispensa de efectele mofturilor noastre, pentru - egoist și trișor ce sunt - a beneficia de mai multă energie... „Meridian
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spune cangurul zbârlindu-și mustățile abia câștigate. Mândrindu se că e legătura dintre balaur - vechiul dinozaur - și Făt Frumos - omul... Dar mai Înseamnă ceva: evoluția biologică produce involuția, degradarea mediului, văduvindu-l de negentropie, de ordine, pe care i-o suge, de are de unde. Iar dacă evoluția pare a bate pasul pe loc În Australia Înseamnă că această imensă insulă e săracă În negentropie. ar spune careva că de vină e izolarea. Dar marsupiale sunt și În America de Sud, singurul alt uscat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
felul de heterotrofe. Abia astea, care sunt obligate să-și extragă energia necesară vieții din orice, și care profită de mica comoară de energie chimică adunată de plante pentru a se instala pe streașină continuă, transformând tabla În rugină, să sugă energie. Și abia acum vin și eu, fie ca să prind o vrabie care cuibărește acolo, fie ca să „Îngraș“ acel loc; vezi că nu-ți prea „onorez“ nisipul cu care mă Îmbii acolo, În baie... Dar prezența mea pe streașină, chiar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din necunoaștere, În postura căruia vă aflați de fapt. În postura de copil al Naturii - căci copil e specia umană care acoperă doar o clipă din anul cu ghilimele trăit până acum de Natura terestră, și tot la sânul ei suge, chiar dacă Îi mai mușcă sfârcul -, un copil deci, dar unul ascultător, specia vă va dăinui, căci care mamă Își sfătuiește de rău copilul, cât de poznaș n’ar fi? Chiar așa este: un copil face numai pozne... riscând să ajungă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
absorbție de energie deci, cum spuneam mai Înainte și, desigur, obținută din mediu. Ce Înseamnă asta altceva decât că acel plus de productivitate, de care ne bucurăm noi, este o intensificare a degradării mediului, a ogorului din care hibridul Își suge energia? Obligată fiind de noi. O degradare accentuată deci, exercitată de om nu direct, ci prin intermediul unei „unelte“, nevinovate: hibridul. Și, cum omul s’a dedulcit deja la acea productivitate, dar vede cum productivitatea scade În anul care urmează, Încearcă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
planetei. Vorbeam de complicarea relațiilor biocenotice? Utilă tocmai stabilității vieții pe termen lung? Păi asta nu se poate face decât prin noi specii. Și, alături de grâu-șoarece-pisică-vreun șacal care-i devorează hoitul-și lanțul de microscopici descompunători, intervine și puricele care, sugând sângele pisicii, leagă șoarecele direct de acei descompunători. Noi specii? Asta se cheamă creșterea biodiversității, chiar dacă În forme pe care le detestăm; pisica rabdă cu stoicism prezența puricelui, căci nu vrea să devină altceva decât pisică. Noi, care ne vrem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
băiat cam în aceeași perioadă cu mama. Era o femeie corpolentă, curată și extrem de cinstită ce pentru nimic în lume n-ar fi luat ceva fără a cere permisiunea. Bunica venise, conform unei practici ușor păgâne, cu idea de a suge la pieptul opulent al Mariei, doar doar s-ar mai rupe ceva din lanțul de deochi. Așa s-a și întâmplat, după câteva reprize de supt, m-am liniștit, somnul era profund și lucrurile începeau să se miște într-o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
că Heracle într-una din cele douăsprezece porunci pe care avea să le împlinească, va pieri negreșit. Nici n-a sosit bine voinicul în cetate și regele care se temea de el, știind că printr-un vicleșug al lui Zeus supsese laptele nemuririi de la sânul Herei, pe când aceasta dormea, l-a și trimis să îndeplinească anumite sarcini. Nu de laptele nemuririi este legată povestea cu Calea Lactee? Deci laptele nemuririi supt de Heracle de la zeița Hera ar fi după cum spune legenda, Calea
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
temea de el, știind că printr-un vicleșug al lui Zeus supsese laptele nemuririi de la sânul Herei, pe când aceasta dormea, l-a și trimis să îndeplinească anumite sarcini. Nu de laptele nemuririi este legată povestea cu Calea Lactee? Deci laptele nemuririi supt de Heracle de la zeița Hera ar fi după cum spune legenda, Calea Laptelui. Se povestește că Hera când s-a trezit și l-a văzut pe Heracle la sân, l-a smuls furioasă. Atunci mai multe râulețe de lapte s-ar
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
unor străvechi legende, în vreme ce al cincilea (și cel mai consistent), " Chipul din fântână", este structurat din meditații pe tema "fugit irreparabile tempus". Permanenta convertire a tristeții în bucurie ("Bucuros de întristare" spune poetul) constitue eternul leit-motiv. În aura răsăritului, albinele "sug tristețe înflorită"; ciclul viață-moarte presupune, în regnul vegetal, misterioase treceri corolă-humă-corolă, iar în marea trecere, înflorirea trudei strămoșilor nutrește împlinirea ei pe spirala secolelor: Ținând de coarne veacul și asudând la plug /Țăranii merg arându-și strămoșii din ogoare." Carul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu mai zică mamă, să nu mai zică tată Să trăiască ca câinii, cu toții laolaltă. Câinii ca câinii, ei știu cum să iubească, Se înmulțesc cățeii, strada s-o stăpânească, Și fug și ei la mama ca să le dea să sugă, Singură se așează ca să-și alapteze puii ; Iar tu zevzecule fără cap, fără minte, Să te culci cu alt om, te bate Dumnezeu ! Mai bine n-ai mai fi dacă n-ai femeie Să ai și tu copii și să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a născut Iisus Cristos În ieslea cea săracă, Cum au venit boii la El Căldură ca să-I facă. Cum mama lapte nu avea Oițele-L auzi plângând, S-au dus la El, L-au pus la piept, Și El a supt * Datinile din copilărie erau frumoase pentru noi copiii, trăind acum amintirile, vărsăm lacrimi de dor, că nimic nu mai este ca atunci, nu mai ai cui să mai vorbești despre ele, în dezmățul dezlănțuit, când până și obiceiurile ni se
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
n-are ce căuta la el hoții și țiganii, și până la urmă tot cu hoții și țiganii Își face treaba. Cât i-o mai prinde pe-aici, futu-l În gură de zdreanță ordinară și de neam de slugi care suge pula și fute-n cur pă nimica. Ce zici, vere? Mergi cu mine pe litoral după tata, s-o mai Înnădim vara asta cu nămol și floricele? Și-l luăm și pe părințelu’, să-l lăsăm p-ăsta-n pielea goală cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui Ilieș Andrei, plutonierul știe, l-a avut În vedere permanent cât și-a făcut de lucru pe-aici. Păi unde să se ducă, dom’ major? S-o fi dus și el la mă-sa, spun, să-i dea să sugă. Se uita cam cruciș la mine cu ochii ăia de porc sătul și care stă să adoarmă. O zice că-l iau peste pula mea, da’ chiar nu-mi dă mâna să mă Încurc cu el În felul ăsta, măcar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
drumul din Bucureștii Noi până aici ne pisaseră cu ea, dar acum păreau dintr-o dată hotărâți s-o țină așa până le-am fi lăsat cimentul cu doi lei sacul. Păreau trecuți amândoi de patruzeci de ani. Așa prăfuiți și supți de muncă și alergătură, n-arătau nici pe departe de drumul mare. Erau de bună seamă chiar ceea ce păreau: doi capi de familie grea, cu oarecare pretenții de bunăstare care depășeau cu mult salariile lor, de trei ori poate mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o fi dus?— și p-ormă te-am văzut cu ăla... Ce vroia boschetaru’ ăla de la tine? Îl găsiseși de client să-i vinzi geanta cu țoale? — Ba să-l fut În gură, că tocmai asta voia: cică să-mi sugă pula cu cin’zeci de lei. Ca să vezi ce idiot. I-am spus că fără trei sute nici să nu se gândească, că io sufăr cu capu’ și trebui’ să mă-ngrijesc. Îmi trebui’ să mă hrănesc, băutură ca lumea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
plâns când i-am spus că nu mă mai primește tac-su În Unitate, și când i-am spus că-i spun lu moșu' cu ce se ocupă el, cât de leșinat e s-o ia În cur și să sugă pula, s-a dat cu capu’ de pereți și s-a rugat de mine cu ceru’ și pământu’ să nu care cumva să fac așa ceva, că o să facă el tot posibilu’ să aranjeze, că știe el cum să-l ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mine și m-a dus unde avea el o cameră cu chirie, un hogeac prin Calea Moșilor... —Aaaa... Acuma vine Andrei de-acasă. Păi vezi că știi? Toată noaptea aia l-am frecat pe Viorel În găoază și m-a supt de m-a cocoșat până la ziuă. Nu știi că am ajuns În Unitate a doua zi după prânz? M-a adus el cu mașina. M-a lăsat pe la Cablu. A zis că nu mai intră În Unitate ca să nu dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]