4,043 matches
-
una adevărată, devine evident faptul că de acum totul este o chestiune de alegere, atât tristețea, cât și fericirea, ostilitatea și apropierea, chiar și sănătatea și boala, numai din când în când dinspre camera lui Noga străbate câte un val sumbru de îngrijorare. Mai arunc o privire înăuntru, mi se pare că se aud de acolo suspine înăbușite, asemenea suspinelor venite de sub dărâmături, tocmai am vorbit cu ea la telefon, îmi reamintesc mie însămi, nu este aici, dar chiar și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi înflorește din gât umedă și proaspătă, mi se pare că aș putea să stau să o ascult la nesfârșit. Exact așa ascultau fiii lui Iehuda îngrijorați profeția încurajatoare, de ce să ne mire faptul că voiau să închidă gura profetului sumbru, care le ciopârțise fericirea cu amenințările sale, și pentru că moartea urcase la ferestrele noastre, se instalase în dulapurile noastre, cred că trebuie să fac acest lucru în schimb, să mă las inundată de compasiune, încerc să mi-o imaginez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în ziua aceea? A, da! Fântâna de pe pajiște! Nici măcar nu știu dacă exista așa ceva acolo. Poate era doar o imagine sau un semn ce se afla în interiorul lui Naoko, ca toate celelalte lucruri pe care le urzea în acele zile sumbre. Dar, o dată ce mi-a descris fântâna, eu nu mai eram capabil să-mi imaginez pajiștea fără fântână. Adevărul este că din ziua aceea nu m-am mai simțit capabil să separ imaginea pajiștii de fântâna pe care, de fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și toți cei care nu fuseseră la spital se bucurau să-l vadă și, așa cum ți-am zis, tocmai pregăteam cina și seara era călduroasă și senină. — Abia noaptea a Început să bată vîntu’, completă alt soldat. — Și atunci, continuă sumbru extremadurianul, unu’ dintre ei l-a Întrebat pe ofițer În spaniolă: „Unde s-a Întîmplat?“. La care ofițeru’ : „Unde a fost rănit Paco Ăsta?“. — Eu i-am răspuns, interveni comandantul. I-am arătat unde se Întîmplase. E puțin mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
baftă cu încălzirea asta globală! Sper să nu se oprească până nu avem vară grecească și în Anglia. Nu te teme, ajungem și acolo, numai să nu se trezească americanii și să ia măsuri împotriva acestei crize ecologice, zice Davey sumbru. Își scoate tricoul. Și Daisy, și eu ne apucăm să-l fluierăm. Davey se face că se jenează, dar noi știm că-i place la nebunie. Ciudat este că, îmbrăcat, are aerul unui purceluș cumsecade. Arată pătrățos și poartă haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ultima babă din piața de flori. Însă, per ansamblu, scorul îi este net favorabil. Spre deosebire de cocalarul ăstălalt gras, din pat. Cârnatul ăsta mizantrop, trasează mai degrabă o problemă, decât o soluție! Ca și cum ar fi recepționat conștient ofensa, Sile geme deodată sumbru, gâtuit, vibrant, persuasiv și plângător; și se scutură violent, în transă, convulsionându-și epileptic membrele și înțepenindu-și degetele de la mâini, ca niște gheare! Hait! Ia vezi! Vezi...! Pericol! Delirium tremens! Boala lu' Spiridon! Sindromu' lu' Calache! Fii cu ochii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
retezând dialogul și desființându-l și pe Botîncur, fără drept de apel ). Iar după ce Pălică i-a confecționat nebunului, pe bază de mulaj, dar nu numai, o cheie pontoarcă asortată și cu alte minuni, pentru ușa bucătăriei, într-un miez sumbru și ploios de noapte, înarmat cu o lesă, cu o halcă de carne friptă și o cârpă îmbibată cu cloroform, din recuzita proprie, Nae trecuse capiu la acțiune. La atac! Doar că anumite persoane, nu doar binevoitoare, ci și de-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mea și noi doi suntem unul... Tecla surâdea. Iuga adăugă: ― Da, așa, cu surâsul dumitale, cu blândețea dumitale, cu copilașii dumitale... Cum să nu te invidiez, Victore? Mai ales când pe urmă mă uit la mine... Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu îl întrerupse, glumeț: ― De, Grigoriță, dacă te-ai pripit? Cine-i de vină? Iacă, ți-aș fi dat acuma o nevastă mai strașnică decât Tecla. Uite, pe dumneaei! Olga se roși până-n vârful urechilor, dar izbucni totuși în râs
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i atârne cuceritor pe frunte. Cei zece țărani din Amara fuseseră trecuți din ogradă în antreul cancelariei sub paza unui jandarm postat la ușa de afară. În sfârșit plutonierul Boiangiu se ivi în prag, îi măsură pe toți tăcut și sumbru două clipe, apoi întrebă: ― Mă, care ești hoțul de-ai furat porumbul boierului? ― Noi nu suntem, don' plutonier, răspunseră câteva glasuri timide. ― Vasăzică nu vrei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zâmbet acru. Bun!... Aide, vino-ncoace
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e foarte cuminte din fire, poate chiar prea cuminte! Olimp Stavrat nu se putea însă liniști cu asemenea consolări platonice. Îi intrase în suflet o spaimă care-l tortura necontenit și-i zugrăvea toate primejdiile în niște culori atât de sumbre, că pretutindeni vedea numai stafii. Își blestema în gând inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. Ce-i trebuia lui să-și părăsească pacea și siguranța din București și să se aventureze prin satele străbătute de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cum este? întrebă Ash. ― Nu prea bine, răspunse Dallas, glasul fiindu-i îngânat de ecou. (Se foia să-și găsească poziția corectă.) E cam cât să nu te simți bine! Își aprinse lanterna, pipăi după emițătorul miniatural. Văzu o conductă sumbră și goală, ușor înclinată. Panta se va accentua, știa acest lucru. Va avea un etaj întreg de coborât până va ajunge în spatele vietății, la intrarea în sasul de la tribord. ― Ripley, Parker, Lambert... mă recepționezi? Mă găsesc în țeava acum, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a fost prins de mecanismele mașinii la care lucra persoana și a fost smuls cu tot cu pielea capului. Cu cât coafura este mai simplă, cu atât este mai plăcută. Coafurile sofisticate sunt pretențioase și deseori nepotrivite, în special cu o față sumbră (severă) sau ridată. Pentru menținerea sănătății, trebuie evitată vopsirea părului. Culoarea naturală a părului este cea mai plăcută și oglindește sănătatea corpului. Un păr vopsit dovedește încercarea deținătorului de a-și schimba identitatea prin schimbarea înfățișării. Seamănă cu încercarea de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
confuzii, a asocierii cu colectivismul și a individualismului cu egoismul. Țăranul român nu este individualist, cum se spune adesea, ci firesc egoist și puțin invidios ca tot omu’ ; iar înver șunarea împotriva mult recomandatelor aso cieri nu vine din amintirea sumbră a cooperativelor comuniste, ci din lipsa unui spirit indi vidualist real preși post-comunist. Și din acest punct de vedere cultural e cam greu deci să sperăm la performanță capitalistă fără o masă critică de indivizi cu spirit antreprenorial. Revenind la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fi numite „vestea cea bună” (semnificația cuvântului „evanghelie”). Dacă Isus nu a fost executat, dacă nu ar fi fost răstignit, de ce să se fi inventat o istorie absurdă? Nu, moartea lui Isus nu este ficțiune. A fost o realitate istorică sumbră. Necreștinii o cunoșteau și a fost un eveniment demoralizator pentru cei care l-au urmat pentru Isus, cel puțin la început, și, din acest motiv, Bisericii i-a fost dificil să-l proclame pe Isus ca Mântuitor și Fiu al
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
albastru sticlos la portocaliu sticlos, calcedonia azurie, cuarțul ochi-de-tigru, pe care cine îl vede moare în același an, piatra de Mokka, de o culoare necunoscută, fără nume, sardonixul, heliotropul zis și matostat, malachitul de culoarea otravei, serpentinul și prasopalul stând sumbri unul lângă altul, emanând singurătate. De o mie de ori mai mari, formate (pentru cine?) în mari bule subpământene, zăceau pe sticla groasă geodele de cuarț și aricii violeți ai geodelor de ametist. Pietrele prețioase, lustruite, cuminți, falsificate, păreau niște
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ritsos! Nici nu ți-i poți inchipui altfel), colecția "Orfeu" în coperți de sugativă, albastre-cenușii (aici să-l amintim pe bunul Dylan Thomas "Și cum eram tânăr pe sub crengile de măr..."), în fine colecția pătrățoasă dar estetică "Poesis", cu negrul sumbru al lui Wallace Stevens și verdele adânc al lui Rimbaud. Un perete de cărți, până în tavan, pe niște rafturi aproape invizibile. O învălmășeală armonioasă, un kosmos. Ești filozof? Treci în toga ta crem, cu un dreptunghi azuriu pe cotor, unde
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care-i acoperea creștetul erau cizelate migălos în metalul ruginiu. Când, după ore de legănat păpuși și de cântat de una singură, în plin soare, intram în casă, păstrând încă în ochi reflexele scânteietoare ale iederei, camerele mi se păreau sumbre ca niște cavouri. După masa de seară ieșeam din nou să privesc stelele. Nu știu de ce, mi se pare că pe atunci erau mai multe stele pe cer decât poți vedea acum. De asemenea, erau mai multe eclipse, în fiecare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a fabricii de ulei din preajma depourilor ITB și a cinematografului Melodia de pe Ștefan cel Mare. Era o clădire înaltă și dreaptă, de cărămidă stacojie, prinsă în buloane de fier, fără ferestre și terminată, la o înălțime amețitoare, cu un fronton sumbru, care parcă sfâșia norii. Strania construcție, împlîntată în mijlocul unei curți pustii, era geamănă cu moara Dâmbovița, aflată mai în josul șoselei, și făcuseră acum un veac parte din celebra moară Asan. Când, după ani și ani, Emil Popescu începu să se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o simțea la fiecare fum. Lumea părea mai frumoasă, viața mai dulce, se simtea relaxată, fără nicio problemă. Râdea și se distra tot mai bine alături de prietenul ei. Apoi starea de bine a început să dispară. Lumea devenea tot mai sumbră. La adierea vântului frunzele parcă scoateau un zgomot sfâșietor, iar agitația din jur o făcea să simtă durere până în cele mai mici oase. O durere infernală de cap o cuprinse. Mai vroia înca odată să simtă acea plăcere, din păcate
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
imaginii descurajante se află drept principal personaj moartea ca finalitate comună a tuturor demersurilor omenești indiferent de pozitivitatea sau negativitatea lor ca sfârșit infailibil pentru cei înălțați în dragoste sau prăbușiți în ură, purtați de înțelepciune sau rătăcire. Alături de acest sumbru personaj plutește un altul la fel de tenace aducător al întristării conștiinței profund văzătoare. Este vorba despre stindardul nedreptății ce-și flutură flamura peste lumea cotidianului efemer asemeni unei oglinzi care reflectă grotescul acesteia. Într-o astfel de oglindă își perindă chipurile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
redirecționarea și reproiecția energiei spirituale a celui care se refuză imanentului spre transcendent. Bucuria descoperirii absolutului spiritual este urmată de fericirea extaziată a înălțării spre acesta. Tristețea realităților umane inserate fluxului istoric, neîmplinirile, continua alergare metafizică întru inutil și spectrul sumbru al disoluției fatale se arată acum ca stări ce-și pot prelungi efectul descurajant în faza începutului revelației mistice. Astfel, se explică pentru acest început pendularea între încrederea și descurajare, între fermitate și șovăire, între certitudine și îndoială. Greutatea întunecată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
escaladat infernul spre a se picura în rosturile omului. Voluptatea veninoasă a tentației alunecă cuceritor în pulsiunea conștiinței corupte care își disipează urmele cometice ale binelui deja abandonat. Acest eu întunecat este ecou al sunetului de triumf demonic peste câmpiile sumbre ale unui spirit înfrânt și adoptat întru negativitate. Farmecul porții care își așteaptă deschiderea promițând beatitudinea extinsă dincolo de ea este resortul înșelării celui tentat. Această ferecare a unui posibil secret fundamentat în imense potențialități copleșitoare corupe și atrage magnetic mai
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin începutul unei analize asupra interiorității, început survenit din tensiunea suferințelor impusă de asaltul negativității celuilalt. Temelia introductivă a unei lucidități ce alunecă iscoditor în adâncurile eului se sparge de întunericul și duritatea maleficului expansiv. Nu rămâne aici decât templul sumbru al părerii eronate de sine, turnul babilonian al orgoliului orbit de propria-i beznă, matca-adăpost a răutății individuale ce-și înalță veninul deasupra suferințelor apuse în uitare. Fosta victimă devine, astfel, opresor prăbușindu-se în marasma agonică a dorinței de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acest spectru nu absentează din împrejmuiri ci doar întârzie, sosirea sa fiind ancorată în ceea ce stă să vină. Or, tocmai această întârziere permite momentul fericirii dar îi și postulează prevestitor tragicul final. Oricât de amplă și prelungă ar fi amânarea sumbrului apus al unei secvențe de fericire din paradigma vieții individuale, fiecare dintre noi ne dorim continuarea sau reluarea nesfârșită a acestei clipe ce este asemeni unui atom închis și imun la nenorocirile care pândesc din penumbra existenței. Dar această zăbovire
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
celui ce se dăruie unui asemenea vârtej de basm vulcanic și romantism idolatru, finitudinea și insuficiența ajutorului întru compasiune oferit celorlalți dar și puritatea cristalină a îmbrățișării celuilalt în verticalitatea sprijinirii sale, în demnitatea efortului de luminare a destinului său sumbru și nedrept iată termenii extremi din ciocnirea cărora dar și sub semnul coexistenței lor bizare survin dramele sufletului ce-și consumă energia incandescentă numai dinspre și întru spirit neasumându-și trupul ca intermediar dar înfierându-l dureros cu cicatricea unor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]