3,826 matches
-
am nicio calificare pentru a judeca probleme legale. ă Doamne Sfinte! Umilința dumitale nu cunoaște limite astăzi, Alexander Grigorevici. ă Dar este datoria dumitale de a decide dacă a fost comisă o crimă, nu a mea, se încruntă el a supărare. ă Chiar așa. ă Îl primiți sau nu? ă Simt, aproape, că este de datoria mea să-l primesc. Te rog, Alexander Grigorevici, poftește-l înăuntru pe prietenul dumitale. Tânărul își făcu apariția cu un pas temător. Cu măsnușile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bomboane și dantelă și chiar își reluă lectura Albinei Nordului. Maria Alexeievna nu mai avea șaisprezece ani. În ochii săi, ea încetă să mai fie multe lucruri. Tatăl ei își pierduse slujba. Mama sa murise, după câte se spune de supărare, iar Maria Alexeievna începuse să se uite la Leonid Simionovici cu ochi mari rugători. Acum ea era care îi aducea în dar cărți pe care nu le citea niciodată și îi sugeră chiar o plimbare de-a lungul Fontankăi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Desert Rose, mărturisind tot, ca o școlăriță. Fața lui Kitty luă foc. Toți se holbau la ea; se holba și ea la ei, căutând ceva care-ar fi putut s-o scoată din situația asta. Se hotărî să-și Înghită supărarea și să nu-i mai facă niciodată confidențe prietenei sale. Acum și-ar fi dorit din toată inima ca Matthew să nu apară la petrecere, măcar ca să salveze aparențele. Indiscreția prietenei sale fusese ca un duș cu apă rece. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dar ai venit aici cu grupul. — Bine, dar suntem oameni maturi, am trecut de mult de vârsta grădiniței. Pur și simplu nu poți să pleci așa, cu un necunoscut, zise ea sarcastic. Curând, Însă, curiozitatea se dovedi mai puternică decât supărarea. Bine, spune-mi, cum a fost? Întrebă cu ochii strălucind de interes. Bun În pat? Kitty Își privi prietena și, pentru prima oară de când o cunoștea, Își dădu seama că nu putea avea Încredere În ea. Nu voia decât detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu mai auzise În viața ei ceva atât de absurd. — Da. Era Înfierbântat după ceartă. Dar e Încă prea speriat ca să mă sărute. Încă o ceartă și gata - o să mă sărute. Desert Rose era fericită, dincolo de orice logică. Uitase toate supărările din noaptea care trecuse, era din nou În picioare, plină de speranța că acum lucrurile o luaseră pe un făgaș bun cu Charlie. — Încă o ceartă? Întreba Kitty siderată. Cam ciudat mod de-a te apropia de cineva, nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Apoi o sună pe Desert Rose. Trebuiau să plece Împreună În seara aceea, nu voia s-o abandoneze. — Bună dimineața! zise ea veselă. — Bună dimineața, Kitty! Cum merge? Întrebă Desert Rose foarte Încet. — Totul e minunat, zise Kitty, simțindu-i supărarea. Nu pari prea veselă. Cum a fost la verișoara ta? — Nasol! Iar ne-am certat. — Iaaar? I-am povestit despre cearta mea cu Charlie și mi-a sărit În cap. Doamne, ce călătorie cretină! Un coșmar. Și asta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zis mai demult? N-am vrut să divulg o conversație personală. — Dar vreau să fiu prietena ta cea mai bună. — Chiar vrei? Da. Desert Rose tăcu. Se Întinse din nou În șezlong și-și puse ochelarii, doar să-și ascundă supărarea. Ar fi trebuit să-mi spui ce ți-a zis Charlie. — Tu nu vrei să auzi decât că te iubește, că te admiră necondiționat și că e Înnebunit după tine. — Toți ceilalți prieteni ai mei, care ne-au văzut Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
privindu-l acum, nimeni n-ar crede că i-au cumpărat doar jumătate din încărcătura pe care a dus-o la Centru. Din păcate, când, peste doi kilometri, a intrat în Centura Industrială, i-a venit din nou în minte supărarea comercială pe care o suferise. Amenințătoarea viziune a coșurilor vomitând vălătuci de fum îl făcu să se întrebe care o fi blestemata de fabrică unde se produc blestematele de minciuni de plastic, josnice imitații ale vaselor de argilă, E cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
două ore petrecute după aceea în fața televizorului indiferent, la un moment dat, așa cum s-a întâmplat adesea în ultimele luni, Cipriano Algor adormi. Dormea cu o expresie încrâncenată, mânioasă, de parcă își reproșa că se lăsase așa de ușor pradă somnului, supărarea și iritarea ar fi fost drept și corect să-l țină treaz zi și noapte, supărarea ca să sufere din plin insulta, iritarea ca să-i facă suportabilă suferința. Astfel expus, dezarmat, cu capul lăsat pe spate, cu gura pe jumătate deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
adesea în ultimele luni, Cipriano Algor adormi. Dormea cu o expresie încrâncenată, mânioasă, de parcă își reproșa că se lăsase așa de ușor pradă somnului, supărarea și iritarea ar fi fost drept și corect să-l țină treaz zi și noapte, supărarea ca să sufere din plin insulta, iritarea ca să-i facă suportabilă suferința. Astfel expus, dezarmat, cu capul lăsat pe spate, cu gura pe jumătate deschisă, rupt de sine, prezenta imaginea dureroasă a unui iremediabil abandon, ca un sac rupt ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mâine. Or, alergând gândul simultan în toate direcțiile, cum înainte s-a explicat foarte clar, și avansând odată cu el sentimentele, nu va trebui să ne surprindă că mulțumirea văduvei că va primi un urcior gratis i-a moderat pe moment supărarea care o scosese din casă într-o după-amiază atât de tristă ca să meargă să viziteze ultima locuință a soțului. Bineînțeles că, deși stă încă la intrarea în cimitir, bucurându-se în sinea ei ca o gospodină ce se află de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
banală, S-ar putea și să nu-i placă uniformele, s-au mai văzut cazuri. Marçal nu răspunse, se mișca între conștiința regretului de a fi rostit niște cuvinte ce vor rămâne pentru totdeauna ca o confesiune publică a unei supărări ascunse până în acest moment în adâncul sufletului său și instinctiva intuiție că, lăsându-le să iasă în acest fel, însemna că e pe punctul de a părăsi un drum pentru a o lua pe altul, deși era încă devreme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
totul depinde de pescajul corăbiilor și de starea pânzelor. În dormitor, cu ușile închise, Marçal își spuse din nou că nu merită să-i ceară socoteală Martei pentru că nu-l informase despre ideea cu păpușile, în primul rând, pentru că valul supărării trecuse de câteva ceasuri bune, luând cu el ranchiuna și proasta dispoziție, iar, în al doilea rând, pentru că îl preocupau necazuri mult mai serioase decât sentimentul sau impresia că a fost jignit, Necazuri mai serioase și nu mai puțin urgente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca și să are, la fel de puternică pentru a emite ca și pentru a recepționa, la fel de minuțioasă la numărat ca și la măsurat, la fel de activă la urcuș ca și la coborâș. Ce ai, întrebă Marta, brusc nehotărâtă, Nimic important, câteva mici supărări, Probleme la lucru, Nu, Atunci, După ce că timpul pe care-l petrecem împreună e atât de scurt, se mai și bagă în viața noastră, Nu trăim într-un glob de sticlă, Am trecut pe la părinții mei, Vreun accident, vreo complicație. Marçal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să reziste impasibil provocării unei hoarde de bufoni și mandarini, de măscărici și infirmiere, de eschimoși și asirieni cu barbă, toți malițios travestiți în piei-roșii. O oră a durat privarea de libertate. Impresionată de expresia de reproș și chiar de supărare cu care Găsit suporta pedeapsa, Marta îi spuse tatălui că educația trebuie să servească la ceva, chiar când e vorba de câini, Chestiunea e să ne adaptăm metodele, declară, Și cum vei face asta, Mai întâi îi dăm drumul, Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
răsuna doar o oboseală pe care ne-ar plăcea s-o numim infinită dacă acest calificativ n-ar fi în mod evident disproporționat. Oricum, nu munca trupului o obosise, ci faptul că asista neputincioasă, fără să poată face nimic, la supărarea amară și la rău ascunsa tristețe a tatălui, la schimbările lui de dispoziție, la pateticile lui elanuri de siguranță și de autoritate, la afirmarea categorică și obsesivă a propriilor îndoieli, ca și cum ar fi crezut că, în acest fel, va reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
calmul din lume, Bună, ce mai faci. Doar când socrul ajunse în fața lui, Marçal, deși cu greutate, reuși să îngaime, Ce faci aici, ce idee prostească te-a făcut să vii, totuși, invers decât ar cere logica, nu se simțea supărare în glasul lui, ce se observa în schimb, dincolo de ușurarea firească a celui care vede că nu e, de fapt, atacat de o nălucă nefastă, era un soi de satisfacție rușinată, ceva ca un emoționat sentiment de recunoștință care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vadă dacă nu glumeam. Nu glumeam. Apoi s-a hotărât să mă lase în plata Domnului. Nu ținea să se certe. Avea grijile lui cu boala, cu atelierul. Nu-i ardea de țâfnele mele. Dar am simțit că la prima supărare va prefera să rămână singur. Uneori, mă apăsa viața mediocră, cenușie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătându-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
părul, gura i se strângea ca o pungă și slăbise. Nu m-a întrebat nimic, nici măcar cum o dusesem la închisoare; mi-am dat seama că boala, bătrânețea, egoismul său și Luchi înăbușiseră în el orice sentiment. Uitase până și supărările pe care i le pricinuisem. Venisem acolo cu gândul să-i cer scuze că mă înverșunasem ca un prost la proces împotriva lui, dar n-am mai adus vorba despre asta. Omul din fața mea îmi era complet străin. Se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încât în loc să plec am devenit tandru. Am strâns-o cu brațul teafăr și am stat lipiți unul de altul până ce mirosul ei m-a amețit. Atunci am pornit pe coridor, ținând-o de mână, deși nu era nevoie; îi trecuse supărarea și mergea alături de mine. Numai după ce și-a dat seama că trecusem de ușa camerei mele m-a întrebat cu o voce voalată de emoție: „Unde mergem?” I-am spus doar atât: „Vei vedea”. Francisc era ca de obicei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce cred eu: totul e rahat. Mă rog, asta e mesaj „non-pozitiv“, dar ar trebui să fii fericit oricum, iar ăsta e optimism. Se Întoarce cu spatele către Wakefield și strigă: — Frumoasă barmaniță, două vodci, dacă nu ți-e cu supărare. — Optimismul, continuă Zamyatin, era produsul oficial al comunismului, doar că oamenii nu puteau mînca optimism, așa că au devenit pesimiști. Doamne păzește ca așa ceva să se Întîmple În America! Noi producem destul ca să aibă toți ce mînca și avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi fost un plan bine gîndit dinainte, dezvăluit acum pentru prima oară cu ocazia expoziției suedeze. Wakefield se distrează. Ministrul trebuie că blestemă ziua În care s-a decis să-și facă apariția publică la expoziție. Își imaginează, fără Îndoială, supărarea tipilor cu bugetul cînd o să le prezinte, În plus față de costurile expoziției și ale călătoriei, și OSUPOR. Cu toate acestea, beneficiile publicitare sînt de netăgăduit. Toată lumea zîmbește, Mariana mai cu seamă, În timp ce studenții bat palma, discutînd plini de frenezie viitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eu un interviu, în aceleași condiții. Am așteptat mai mult de opt luni și consider că se impune să-mi faceți cunoscut conținutul acestei cărți, carte despre care am aflat că a fost deja editată, acesta fiind un motiv de supărare pentru mine... Precizez că nu sunt unul dintre cei cărora le-ați cumpărat interviurile, cu țigări Viceroy, eu fiind de acord să dau acel interviu doar cu condiția să mi se arate textul viitoarei cărți. Deși nu doresc, dacă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să alegi? Nu, uite, eu, că m-am certat de la teve, că unul vroia pe fotbal, eu pe film și am zis bine, decât să-l omor, mai bine mă mut. La fel și Gherase, și el a avut o supărare pe altă celulă și stăm împreună. De bine stăm? Poate să iasă din orice o mică vrajbă. Poveștile între noi s-au spus, ce mai e de spus e de trăit. Suntem sătui de noi ca de ciorapi. Crimele: viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să-și dea alt nume la hotel. Gălățenii i-ar fi linșat. Vecinii, atunci, i-au izolat. Tatăl, aproape orb, a murit. Femeia a vândut din casă să supraviețuiască. Acum, vecinii ajută: un borcănel de dulceață, o prăjitură, o brânzică. Supărarea ei e că A. E. și-a schimbat religia. E grec. Știe doar „Kalimera“. Bunicul făcea samovare și avea o vilă în Constanța, pe Ecaterina Varga. Deci, de la Piața Ovidiu, un pic mai sus. Copil fericit. N-a fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]