82,980 matches
-
cotidian și lipsa de timp nu sunt motive plauzibile, pentru că dezinteresându-ne de problemele comune din societate, rămânem la periferia vieții publice și la cheremul celor care își aplică propria lege iar prin atitudinea noastră descurajăm și pe alții să suporte dominația celor corupți. Pentru a reclădi societatea noastră și cea viitoare pe temelia trainică a adevărului, toate asociațiile neguvernamentale (organizații, fundații) trebuie să vegheze asupra transparenței actului politic și public. Jocurile de culise trebuie descifrate și expuse opiniei publice, care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o sectă sau un club excentric, desprinzându-se cu totul de realitate. Nu mai reușesc să vadă ce se întâmplă cu adevărat în societate. Cei săraci devin pentru ei practic inexistenți. Dar averea atrage după ea o povară greu de suportat: grija de a nu fi înșelat sau prădat, de a înmulți acești bani sau a cheltui, de a-i ascunde sau de a-i lăsa cuiva. Așa se ajunge ușor la materialism, egoism extrem și zdrobirea adversarilor. Se poate recunoaște
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
desfid să-l mai plagiați de acum înainte! - Flannery devine palid: un singur gând pare să-i ocupe mintea. - Atunci, după părerea dumneavoastră, cititoarea aceea, cărțile pe care le devorează cu atâta pasiune, ar fi romanele lui Vandervelde? Nu pot suporta ideea asta... În aeroportul african, printre ostaticii răpiți care așteaptă tolăniți pe pământ, făcându-și vânt, sau ghemuiți sub pledurile distribuite de stewardese la scăderea bruscă a temperaturii nocturne, Marana admiră o tânără ghemuită mai la o parte, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scrisorile lui Marana. — Tot ce spune Ermes e o invenție. — Un lucru e adevărat: bărbatul ăsta continuă să se gândească la tine, să te vadă în toate nălucirile lui, e obsedat de imaginea ta, citind... — E ceea ce n-a putut suporta niciodată. Încetul cu încetul vei reuși să pricepi ceva mai mult despre originile mașinațiilor traducătorului: resortul secret care le-a pus în mișcare a fost gelozia față de rivalul invizibil ce se interpunea continuu între el și Ludmila, vocea tăcută ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vadă un Cititor, ca să-mi supună o problemă ce-l preocupă: a găsit două exemplare din cartea mea, Într-o rețea de linii ce etc., cu coperți identice, dar conținând două romane diferite. Unul e povestea unui profesor care nu suportă țârâitul telefonului, celălalt e povestea unui miliardar care colecționează caleidoscoape. Din păcate, nu-mi putea povesti mai mult, nici nu-mi putea arăta volumele, căci înainte de a le putea sfârși îi fuseseră furate amândouă, al doilea la mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era o femeie independentă, cu o afacere de condus și o casă confortabilă, proprietate personală, situată pe Zebra Drive. De ce, se întreba el, s-ar lega o astfel de femeie de un bărbat care s-ar putea dovedi greu de suportat de îndată ce jurămintele vor fi fost rostite și se va fi instalat în casa ei? Nu, dacă ar fi fost în locul lui Mma Ramotswe, ar fi fost foarte posibil ca el însuși să refuze o cerere în căsătorie, chiar și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
își domolesc bărbații agitația. Știți cum este, Mma, când bărbații își dau seama că nu mai sunt tineri. Intră în panică și-și caută o femeie mai tânără care să le confirme că încă sunt bărbați. N-aș fi putut suporta una ca asta, așa că am fost de acord și am venit aici cu fiul nostru, Michael, care la vremea aceea n-avea decât optsprezece ani. Trebuia să înceapă facultatea în anul acela, dar am decis că poate să mai amâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
trecu prin cap că venise acasă cu femeia aia, pe care o invitase să ia masa cu el. În cazul ăsta, o să ascundă repede friptura și o să-l anunțe că nu-i nimic de mâncare în casă. N-ar putea suporta ideea ca Mma Ramotswe să se înfrupte din mâncarea ei; mai curând ar arunca-o la câini decât s-o pună în fața femeii ăleia care amenința s-o lase pe drumuri. Se deplasă spre ușa bucătăriei și se uită atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
maimuță, coadă de aligator de lapte sau mai știu eu ce... - Ești un necioplit, un țărănoi cu greieri în tălpi! - N-am susținut niciodată c-aș fi os domnesc... Trântește ușa. - M-am săturat de toanele tale, nu te mai suport! țipă. Să te cari din casa mea... Nu vreau să te mai văd! Coincidență. *** În mail mă așteaptă un set de poze de la Mircea, din Arizona. Are vreo sută douăzeci de kile, șort havaian, tricou în dungi, fălci de buldog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zbârnâie cu excitarea unui client de cabine cu filmulețe deocheate, loc de monede și geamuri împroșcate. - Nu-mi spune... - Da, se știa mai demult, dar abia acum a izbucnit scandalul, a dat doamna Pârvulescu totul pe față, n-a mai suportat săraca și-a răbufnit, a făcut o criză la spital când a venit și cealaltă, a dat-o afară de păr, s-au certat în fața doctorilor și-a asistentelor, i-a făcut vânt pe scări... Pe urmă, cică, amanta a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
obișnuiți cu asta, întotdeauna va fi cineva să-mi dea un pumn, să-mi pună piedică, ha-ha-ha, iată, strângeți copii de nasul roșu, face muuu... Cum, n-ați știut? Face muuu... S-a albit și tremură toată. - Vino aici... Nu suportă atingerea, se scutură și-și strânge brațele peste piept. - Lasă... Tu? - Eu îs obosit, abia mă târâi, încă nu m-am dezmembrat, am hălăduit prin Budapesta. - Iar? - Da, am ieșit, ca de obicei, prin fundul grădinii, de-a bușilea, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la orașul ăsta pestriț, cu blocuri și chichinețe, cu tot felul de improvizații și turnulețe asimetrice, începi să-i înțelegi pe piromani. Aprind chibrituri și privesc fascinat cum ard până la coadă. Unu, doi, rămân cu niște firicele de jar... Nu suport să mă duc nici la supermarketuri, mă ia cu leșin printre rafturile cu șiruri nesfârșite de obiecte, în mijlocul adunăturii de oameni. Ce să fac, așa sunt eu, vreau la băcanul care-mi cântărea o sută de grame de bomboane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ai văzut în ziare și-aseară la emisiunea mea. Ți-a plăcut cum le-am zis-o? M-a dus mintea, nu? Hai noroc! Ne mai auzim... O sacoșă cu mere răsturnată pe masă îmi semnalează întoarcerea Carinei. - Nu mai suport! A intrat un șobolan pe țevi... Am bătut cu coada măturii în ușă, dar e tot acolo. Intră și-alungă-l, mi-e frică... Dacă scapă în casă? Deschid ușa de la baie, aprind lumina, ceva trece pe lângă piciorul meu, se-oprește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi porunci apoi autoritar, fericit că În sfîrșit cineva trebuia să Îl asculte, să i se supună și să-i suporte prezența fără să-i arate dispreț sau silă: Vino, urmează-mă! Mortul viu se puse În mișcare ca un robot, iar mersul lui era Încet, greoi, oarecum nesigur și legănat, ca al marinarilor neobișnuiți să calce prea des pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rug - făcu o pauză lungă, desfătîndu-se la gîndul terorii pe care pretindea să i-o deștepte victimei, și continuă pe același ton. Dar avînd În vedere că mi se pare o mai mare pedeapsă pentru tine să fii condamnat să suporți propria ta prezență decît să te transformi În șorici, voi porunci să ți se dea cincizeci de bice pe spinare și să-ți fie confiscate toate bunurile drept compensație pentru neplăcerile pe care ni le-ai pricinuit. Subofițer! Îi ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În prezența acelei creaturi infernale era atît de mare, Încît numai dacă Îi privea, mușchii li se contractau, iar membrele nu reacționau la comanda dată de creier. Dominique Lassa, care străbătuse toate oceanele, care Înfruntase cele mai violente furtuni și suportase cu stoicism zile și săptămîni Întregi de calm plat În largul mării, supraviețuitorul a două războaie și unei duzini de bătăi feroce prin crîșme, se simțea cu toate acestea atît de Înfricoșat și de lipsit de apărare, ca un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Început să tremure cînd el ar fi Încercat să se Îndrepte spre culme, și se dădu instinctiv Înapoi, Într-un logic impuls de a se pune la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape sufocat, observă cum ochii Începeau să i se Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi din nou grota, ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
răbdător, tutunul parfumat pe care norvegianul Knut Îl cultiva În zonele Înalte de pe insulă. - N-am de gînd să te ucid pentru ceea ce spui - Îl avertiză. Nici măcar să te pedepsesc, pentru că știu că de fapt cauți această pedeapsă, de vreme ce nu suporți ideea de a fi viu, numai pentru că oamenii tăi se află acolo, dedesubt, pentru totdeauna - arătă spre el cu pipa. Tu ai fost cel care a hotărît să fiu biciuit, Îi aminti el. Tu ai fost cel care a comis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care se jucau cu trupul lui neînsuflețit, Înainte de a-l tîrÎ spre larg, se gîndi că Dumnezeul lui Îl părăsise probabil pe neașteptate sau că un nou sentiment de vinovăție, chiar mai puternic decît cel dinainte, Îi făcuse viața de nesuportat. Își plimbă privirea asupra insulei frumoase, solitare și pașnice În calda după-amiază ecuatorială, zîmbi satisfăcut În fața peisajului și se cufundă din nou În lectură. Progresase mult și abia dacă mai simțea nevoia să silabisească. Doi supuși erau puțini chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
privată a soților lor, supuse și resemnate să joace un rol care nu-l depășea cu mult pe acela al unor servitoare aparținînd unor stăpîni adeseori tiranici, mitocani, bețivi și brutali. Mama ei, o andaluză inteligentă și delicată, trebuise să suporte, resemnată, trufia și despotismul lui don Álvaro, un soț inflexibil, căruia Îi fusese de-ajuns, cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se prăbuși În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot În afară de față, și contempla satisfăcut urmele dinților lui sau ale mîinilor, nu din sadism, ci pentru faptul că găsirea acelor urme pe trupul ei confirma indiscutabilul lui drept de proprietate asupră-i. Carmen de Ibarra, pe de altă parte, suporta cu stoicism aceste pedepse, permanentele violuri și chiar să fie sodomizată cînd el Îi ținea capul În jos, ca și cum prin asta ar fi plătit o lungă listă de datorii neonorate. Deseori Își pierdea cunoștința de durere sau din cauza scîrbei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
frustrării și mîniei, iar aceasta din urmă unei frici tot mai puternice, căci În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și să aibă proasta idee de a ancora În ansă. Consecințele acestei frustrări și mînii le suporta, după cum e lesne de Înțeles, Niña Carmen, care, În pofida stoicismului cu care Îndurase pînă atunci maltratările lui, Într-o noapte Îl Împinse jos din pat cu un brînci violent și surprinzător, nepotrivit pentru o femeie de constituția ei fizică. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să respir... Iar mama mea... o catolică fanatică trebuie să fi fost, blestemata, dacă nu a Încuviințat să mă tirmită Înapoi În iad chiar În clipa aia, probabil că s-a Încăpățînat să mă alăpteze pînă n-a mai putut suporta și a rupt-o la fugă. Niña Carmen nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să se ridice În capul oaselor, pînă cînd reuși să se așeze În șezut, În timp ce el se cuibărea În fotoliul mare unde citea de obicei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de-ți poate plăcea marea. - Dacă n-ar fi fost ea, care mă liniștea În clipele de mînie sau pentru că Înțelegeam că În fața imensității ei nici eu și nimeni altcineva nu Însemnam nimic, nu cred c-aș fi putut să suport atîția ani de batjocură și dispreț - făcu o pauză și poate pentru prima oară privirea lui și tonul vocii fură diferite, aproape umane: Oare am ales eu această față și acest trup? Totuși, oamenii n-au făcut altceva decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
suferințe. Era liniștitor să se știe eliberată pentru todeauna de prezența acelui abominabil chip al bestiei. Era reconfortant să-și imagineze mînia și umilința lui cînd avea să priceapă că ea - ca toți ceilalți - preferase să moară decît să mai suporte În continuare să-l vadă. - Adio, monstrule, adio! PÎnă și coasa morții mi-e mai dragă decît tine și prefer tovărășia ei veșnică decît să mai suport o singură zi alături de tine... Adio, Iguano... Adio, fiară blestemată... Adio, adorat călău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]