3,733 matches
-
trosnitură o cunosc. Au ajuns la primul etaj. Tolkachenco arătă înspre ușa din dreapta și dădu din cap. Salitov îi făcu semn să dechidă ușa. Apartamentul era în beznă. Tolkachenco mișcă flacăra lămpii în jurul camerei. ă Nu-i aici. Tolkachenco păru surprins. Fusese aici. Îngrijitorul merse la fereastră și ridică lampa pentru a se uita afară. Încercă fereastra și o găsi încuiată. Ciudat. ă Poate că s-a coborât pe balustradă, spuse Salitov încruntându-se în întuneric. Adu lumina aici, adăugă brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că scrisul ei nu se potrivește cu scrisul de pe biletul pe care l-am găsit în borcanul din magazia lui Boria. Sunt de părere că acel bilet i-a semnat condamnarea la moarte. ă Nu se potrivește? întrebă Liputin, oarecum surprins. Căută repede în dosar după cele două foi. Hârtia e diferită, desigur. Dar asta nu înseamnă nimica. ă Hârtia e diferită. și asta nu înseamnă nimic, precum ziceți. Însă există diferențe la scrisul de mînă. Cel al Annei Alexandrovna este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
omorât pe toți. Începând cu Goriancikov. Apoi Boria. Apoi Govorov. Apoi Lilia, Vera și Zoia. Dumneavoastră i-ați omorât pe toți, Osip Maximovici. Nu aveam nevoie decât de motivul pe care mi l-ați dat acum. Osip Maximovici nu păru surprins. Nici măcar nu încercă să mimeze surpriză. Spuse simplu: ă Porstii, și își puse ochelarii înapoi la ochi. Dar spuneți-mi, cum de v-ați dat seama? întrebă acesta batjocoritor. ă Să începem cu Boria. ă De ce să începem cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
curios pe mesager. Apoi ați dus geamantanul în Parcul Petrovski pentru întâlnirea nocturnă cu Boria. Desigur, Boria se aștepta să o întâlnească pe Anna Alexandrovna. În schimb, a dat peste dumneavoastră. Ca să nu întind vorba, cred că a fost foarte surprins. Dar cum a decurs conversația? Ceva, de genul ăsta, îmi imaginez. „Unde este Anna Alexandrovna?“ La care, dumneavoastră răspundeți:“Nu a reușit să vină. M-a trimis pe mine în locul său.“ „V-a trimis pe dumneavoastră? La locul ăsta?“ ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
adresat unei anumite Iecaterina Romanova Lebedieva. Numele îi părea familiar lui Porfiri, deși nu își dădea seama de unde. Este o scrisoare adresată mamei sale pe care nu mai trimis-o. ă Femeia asta este mama ei? Vocea lui Porfiri păru surprinsă. Se gândi că totuși acuma știa al cui era numele. ă Așa se pare. Lilia purta scrisoare asupra sa întodeauna. O ținea în mâini când a omorât-o. Poate că i-a dat putere sau speranță... sau ceva. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o relație adevărată, răspunse el. Kitty nu zise nimic, dar știa la ce se referea; și ea se simțea la fel. — Și nu Îmi place să mă simt folosit, spuse el, acuzator. M-am simțit folosit. — Folosit? Cum? Întrebă Kitty surprinsă, știind că ăsta era trucul pe care oamenii nesiguri Îl foloseau pentru a-i face pe toți ceilalți să se simtă prost. Cu două săptămâni În urmă, Kitty Încercase să organizeze o seară În oraș cu un grup de prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Rose brusc subiectul. — Spune, zise Kitty curioasă. — Adevărul e că la petrecerea lui Roger te-am spionat. — Mi s-a părut mie... — Am ținut evidența tuturor privirilor pe care ți le-au aruncat toți tipii de-acolo. Kitty se prefăcu surprinsă. — Serios? — Dacă vrei să știi... motivul pentru care te-am invitat aici este că vreau să mă Înveți cum să-l seduc pe Charlie. Kitty se uită la Desert Rose, pe jumătate flatată, pe jumătate neliniștită. — Dar ai zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe Desert Rose și pe Charlie, și o așteptă pe prietena ei să sosească și să-i spună că se Întâmplase ceva: un sărut, o atingere, un zâmbet. Câteva minute mai târziu ușa se deschise, Însă când se Întoarse, constată surprinsă că era Charlie. Îi zise că venise să-și ia lucrurile de-acolo. Lui Kitty Îi părea rău că le cedase lor această cameră frumoasă și că trebuia să doarmă acum Într-una mai mică. — Vreau să-ți mulțumesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care stătea lângă trei genți galbene, uriașe. Hei, avionul meu a ajuns acum trei ore, strigă Pedro fericit să-l vadă pe Charlie. Credeam că nu mai vii de la San Francisco. Apoi se Întoarse spre fete și făcu o față surprinsă, caraghioasă. — Bună, Desert Rose! Cine e doamna? — Bună, Pedro! Ea e prietena mea, Kitty. Într-o secundă, Pedro se năpustise la Kitty, Îmbrățișând-o fulgerător și strigând: — Vreau să mă căsătoresc cu femeia asta! — De parcă nu toți ar vrea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Văzu un gândac imens, care urca pe piciorul fetei. Aceasta Își scutură piciorul, iar gândacul căzu pe asfalt. După care Îl ridică iute, vrând să strivească gândacul cu pantoful ei sport albastru. — Nu-l omorî, zise Kitty. Fata se Întoarse, surprinsă, spre ea. — De ce? Întrebă cu un puternic accent australian. — E și el o ființă. Ar fi ca și când ai comite o crimă. — Dar m-a atacat, era pe piciorul meu. Câh, ce odios! — Dar acum e pe jos. Lasă-l În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
modă În New York, un subiect foarte la modă și aici, În L.A. Eterna fascinație pentru fructul interzis. — Știați că, În ciuda sărăciei de-acolo, mortalitatea infantilă din Havana e mult mai mică decât la New York? Întrebă Kitty. — Habar n-aveam, ziseră surprinși Matthew și Roy. Și știți cam cât câștigă pe lună unul dintre cei mai buni doctori din Havana? continuă ea. — Nu, zise Hines. 200 de dolari? — 27. — Uau! exclamă Matthew. Adică aproape cât dai aici pe două cocteiluri și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o șansă dintr-o mie. — Bine, se declară ea de acord. Îți mulțumesc pentru amabilitate. Kitty se duse la prietenii ei și le spuse că avea să plece cu Matthew. O priviră oarecum mirați, dar nu păreau pe de-a-ntregul surprinși. Știa că o vor face În toate felurile pe la spate, dar brusc nu-i mai păsa. Se Îndreptă spre mașină, se strecură pe canapeaua moale, de piele, lângă el, fericită să Întâmpine astfel necunoscutul. Din nou pe drum. Înfrățită, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nepregătite. — Intră. Inima Îi bătea cu putere. — Intră, zise el din nou. Kitty păși Încet În cameră. — Ți-am făcut cafea, zise ea, Întinzându-i o ceașcă. Apoi puse tava pe noptiera cea mai Îndepărtată de el. — Serios? Întrebă el surprins. Foarte drăguț din partea ta. Habar n-aveam că am și filtre prin casă. — Nu ai. Dar m-am descurcat. Chicoti și sorbi din cafea. Era prea Întuneric. Se simțea o puternică Încărcătură erotică acolo, Între umbre, lângă patul lui. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îmi placi cu adevărat, dar ai atât de mulți bani, Încât nu există nici o șansă să putem fi Împreună, zise ea suspinând. Ori o să-mi frângi inima, ori o să crezi mereu că stau cu tine pentru banii tăi. Matthew tresări, surprins, și o privi derutat. — Deci casa din Malibu nu avea nici o problemă, zise el ironic, dar asta te sperie. Așa-i? Ea nu-i răspunse. — E o investiție foarte bună, spuse el modest. Apoi Îi Întinse un șervețel să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că se săturase de conversația turistică și că și-ar fi dorit să se Întoarcă la discuția lor de mai devreme. Nu știu prea multe despre comunismul din România, zise el, dar În America de Sud avea mulți susținători. Kitty Îl privi surprinsă. — Serios? Întrebă ea. În Europa de Est nu prea avea nici unul. — Serios. În America de Sud a Început ca o cauză romantică. Cel puțin până la un moment dat. — Nu știam. — Mama Îl adora pe Che Guevara când era tânără. România cum a devenit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plajă. El a dormit la alt etaj. Desert Rose o fixă cu privirea. Nu cred că nu te-ai culcat cu el, o provocă ea, supărată că prietena ei Începea să aibă secrete. — De ce nu crezi? Întrebă Kitty, prefăcându-se surprinsă. — Ești prea fericită. — Sunt fericită pentru că m-am simțit foarte bine. Chiar Îmi place tipul ăsta! — Și nu te-ai culcat cu el? Întrebă Desert Rose și mai bănuitoare. Nu, zise Kitty. Sigur că nu. — Păi... atunci ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rudele! Tăcu și Începu să se dezbrace. — De ce crezi că nu voia să-mi invit rudele? Pentru că sunt iranieni? Și eu sunt tot din Iran! Nu sunt suficient de buni pentru pedigriul lui de Park Avenue? — Mă Îndoiesc, răspunse Kitty surprinsă. Hmm... Nu pari să te fi distrat prea bine aseară, nu-i așa? — Deloc. Îmi pare rău c-am venit aici. Doar doi-trei oameni au venit la expoziția noastră din parcare. N-am vândut nimic. Pedro era furios, zicea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
observase unde fusese plasată nota de plată. — E rasist, n-ai văzut? — Nu, ce-a făcut? — A pus nota mai aproape de tine. Ca și când eu n-aș putea plăti, pentru că sunt de culoare. M-a jignit profund. — Din Întâmplare... zise Kitty, surprinsă. — Ba pot să te asigur că nu. Niciodată nu așază Întâmplător nota de plată. — Eu mă simt mereu ușurată când nu o pun lângă mine. Asta pentru că tu ești albă, drăguță și blondă, răspunse Diane, colorându-și adjectivele cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
așa mai departe. Se pare că urăște orice are legătură cu mine și că s-a chinuit să ascundă asta tot timpul, suspină ea. Kitty Își aminti conversația lor Între patru ochi de la reședința familiei Rothschild și nu fu deloc surprinsă să audă despre explozia lui Charlie. Nimănui nu-i place să se simtă ca o carte deschisă În fața altcuiva, mai ales În fața cuiva străin. Te sperie. Cu ani În urmă, pe când se afla În București și aștepta metroul, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
răspunse, insinuând că Matthew nu fusese doar o aventură de-o noapte, Într-un moment de slăbiciune sau de beție. Aș vrea să-ți spun că, În ciuda tuturor problemelor, pentru mine a fost o călătorie minunată. Mulțumesc. Charlie o privi surprins, mormăi ceva și Îi răsplăti cuvintele cu un zâmbet larg. Câtă prefăcătorie și câtă sinceritate erau În acele cuvinte? Kitty Își luă geanta și, Înainte de-a urca În taxi, mai aruncă o ultimă privire spre fețele tensionate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și uitase cum funcționau aceste tipuri de oameni. Dar ea Îl iubea și nu Îi putea privi cu cinism această scăpare, o găsi drăguță și Începu să-i povestească istorioarele lui Ted. — Mie nu mi se par minciuni, zise el surprins. Cred că era adevărat, probabil că te-a plăcut. — Poate. I-am spus despre tine și m-a Întrebat cum se face că nu suntem Împreună sâmbătă seara dacă mă placi? Matthew se uită la ouă, erau aproape făcute, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În schimb, el Își vedea mai departe de treburile lui. — Am primit și eu o invitație la Paris săptămâna viitoare, zise ea neutru. Trebuia să stau o săptămână acolo, apoi să plec la București. Cine te-a invitat? Întrebă el surprins. — O veche iubire, căsătorit pe-atunci. Nu am avut nici o relație, dar m-a plăcut Întotdeauna. Am dat nas În nas prin București În toamna asta, după șapte ani de când nu ne mai văzuserăm. M-a sunat În prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai multe vizite la Budapesta, a cerut-o de nevastă. Deși arăta destul de bine, ceva În genul lui Antonio Banderas, i-a zis că vrea să fie un gentleman și să aștepte cu sexul până după căsătorie. Carmen a acceptat, surprinsă, ce-i drept. — Dă-mi voie să ghicesc, zise Giulia, era impotent? — Nu. După căsătoria care a avut loc la New York, a aflat că Mick avea o chestie de dimensiuni incredibil de reduse. Iar curând după asta a descoperit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
L.A.! Dar nu e adevărat, mai degrabă Îi răpui tu pe ei cu agerimea de New York. Pentru că noi suntem mai autentici aici, În New York, iar ei nu știu cum să facă față acestui lucru. Sunt foarte suspicioși. Sau disprețuitori. Kitty Își privi surprinsă prietena, dar n-o Întrerupse. — Eram odată Într-un restaurant, văzusem un tânăr foarte drăguț. L-am Întrebat dacă pot să-i fac o poză. Avea o față foarte interesantă, m-a inspirat. M-a privit de parcă eram o nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
meu, o să ne distrăm. Iar dacă după aceea o să vrei să vii la Londra... — Știi, de când sunt În New York nici un american nu mi-a pus o Întrebare atât de ridicolă la cinci minute după ce m-a cunoscut. — Nu? Întrebă el surprins. Poate pentru că ești aici numai de-o lună. — Hmm... da, poate că ai dreptate. Avantajul moral se tot mută de la o echipă la cealaltă, dar la două noaptea, Într-un club la modă de pe una dintre cele mai bogate insule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]