3,370 matches
-
lui, ușor co câr jată și slăbănoagă ca o trestie uscată, cu privirea inexpresivă și mișcări rigide, îl duce cu gândul la întruchiparea unei zeități samavolnice, întotdeauna gata să se pună de-a curmezișul dorințelor sale. Închide ochii cu un suspin. Măcar să nu-l mai vadă! Îi deschide însă din nou după câteva clipe și rostește șuierat: — Funcționarii care primesc salariu sunt foarte puțini. Ianuarius îl contrazice: — Toți reprezentanții statului, cu excepția magistraților, primesc salarii. Principele strâmbă disprețuitor din buze. — Și ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
3 septembrie, îndrăznește secretarul. Augustus plescăie nemulțumit. — Prin tradiție sunt încredințate pretorilor... — Dar tot de la tezaur se iau banii... Verifică-i la sânge cum cheltuiesc banii, și dacă mai e ne voie plătește din caseta mea personală. Ianuarius își înghite suspinul. — Iar pentru spectacolul de circ, transmite-le lui Dolabella și Maluginensis ca pe lângă suma alocată de la tezaur să mai scoată și ei ceva! — Cui? suflă uimit Ianuarius. Nu sunt ei consulii desemnați? se zbârlește împăratul la el. Își ia seama
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
harcea parcea. Nu cred că va fi jucată vreodată pe scenă. Medeea lui Ovidius Naso, poate, dar nu și tragediile lui Pol lio, îl ironizează în aceeași clipă în sinea lui. Pieptul costeliv se ridică și coboară sub povara unui suspin amarnic. Pollio, Cornelius Gallus, Vergilius și Horatius. Inseparabilii prieteni. Mai ales de Vergilius îl lega pe Asinius o prietenie literară solidă. Simte un gol în stomac. Pollio. Întot deauna Pollio. Omul pe care s-a străduit, în zadar, toată viața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
intrarea, pentru că nu s-a gândit că aici la Roma trebuie să-l adulezi altfel decât în restul Italiei sau în provincii. Pe sub genele cuviincios coborâte, îl cercetează la rândul său cu aviditate pe principe. Își stăpânește cu greu un suspin ironic la adresa celuilalt și în același timp compătimitor pentru sine. Acest bătrânel ratatinat de vârstă este nimeni altul decât împăratul Caesar Augustus. Omul aflat în fruntea statului. Nu există ființă atât de smintită să îndrăznească să concureze cu el sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o va cuprinde. Poate că spaima o să-i fie sfetnic mai bun decât în găduința de care a dat dovadă față de ea și de intrigile ei interminabile. Îl depășește pe Fulcinius și trece mai departe. Abia după aceea lasă un suspin adânc să-i umfle pieptul. Casa Imperială nu are nevoie de un nou scandal. Oare Livia nu știe acest lucru? Se pare că nemulțumirea poporului nu a ajuns încă la urechile ei. Zâmbește stins. Dar când a fost plebea mulțumită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care de atâta amar de ani încearcă să asaneze viața înaltei societăți ro mane, situația e gravă. Gravă și periculoasă, căci în acest caz va fi nevoit să ia atitudine. — Prostituate..., murmură pierdut Trio. Vorbele îi sunt întâmpinate cu un suspin de ușurare. Dar tonul este sarcastic: — Și pe unele dintr-astea vrei să le chemi să depună măr tu rie împotriva lui? Fulcinius coboară pentru o clipă bărbia în piept. Își înalță apoi fruntea și reia bătăios: — Mai este unul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asta a învățat de la Pollio. Ah, Pollio, ce fiu de cățea mi-ai fost! Un sughiț violent îi zgâlțâie pieptul. S-a lăsat manipulat de acest nemernic care i-a răpit tot ce avea mai scump. Dă drumul unui nou suspin. Știe însă că n a acționat din interese meschine, ci în folosul Romei. Apucă un colț al togii și își suflă cu putere nasul. Le-a fost dat să trăiască vremuri extrem de tulburi. Câți indivizi ambițioși nu s-au folosit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te țineau legată de familia ta. Cuvintele sunt ca o ploaie rece pentru Occia. Se înfioară. — Părintele tău mi te încredințează mie... E cumva și tatăl fetiței de față? Nimeni nu s-a ostenit s-o înștiințeze. Își înăbușă un suspin. Numai un monstru fără inimă ar pu tea asista la o asemenea scenă. — Casa ta va fi de acum înainte Căminul Statului... Care ar trebui să fie și a ta, îl mustră Occia în gând. Picioa rele i se mișcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
veacurilor. Mângâie mâna grăsuță a Asiniei, drept recompensă pentru buna ei purtare. O să le pună diseară pe astea tinere să citească cu voce tare din istoria cultului lor, ca ea să audă și ele să învețe. Dă drumul unui nou suspin. Cunoașterea nu te face fericit. Dar alungă ceva din frica de necunoscut. Se foiește. După părerea ei, Amata e legat mai degrabă de verbul a iubi. Căci Vesta ne iubește pe noi toți. Nu e normal ca epitetul Zeiței să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înalțe o dată la cinci ani rugăciuni publice pentru sufletul divinului Caesar. Prezența lor a fost solicitată și la consacrarea Altarului Păcii de pe Câmpul lui Marte, unde fac în fiecare an sacrificii împreună cu magistrații și ceilalți preoți. Înalță fruntea cu un suspin. Dacă zeița și-a câștigat un nou altar pe Palatin, ele - slujitoarele ei - au fost integrate cu forța în familia divină. Își dă foarte bine seama că sunt folosite pentru a ajuta la crearea unei noi legături, factice, între împărat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu poate decât să stropească zidurile și alta rul cu pămătuful, își iese din fire Vestala Mamă. Cornelia răbufnește: — Au nu e treaba vestalelor să aibă în grijă și paza focului și a apei? Ba da, consimte Occia cu un suspin. După foc, apa e cea mai trebuincioasă vieții. Pe când ea se stropește de parcă s-ar juca... — Nu mă cheamă „ea“, ci Asinia, se bagă fata în vorbă, în țepată. Pe Occia o pufnește râsul. Nebună, nebună, dar nu e proastă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încheie: — Nu e așadar de mirare că fecioarei zeițe îi plac numai preo tese fecioare și caste în slujba ei. — Vesta nici nu primește sămânța și nici nu o dă. Cine a vorbit? Ah! Claudia. Cine altcineva? Își înghite un suspin de exasperare și le întreabă pe celelalte: — Ați isprăvit? — Da... a..! răspund toate în cor. Sigur au mai rămas lucruri de făcut, dar se arată îngăduitoare. A fost o zi grea astăzi. O ia pe fetiță de mână. Atunci haideți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în semn că a înțe les, deși ea nu-l poate vedea. Occia oftează. Nu e deloc convinsă că va rezista și nu se va lăsa implicat în discuții sau argumente fără rost legate de comportamentul fetei. Își înăbușă un suspin. Normal ar fi să o invite la lecții și să poarte o conversație obișnuită cu ea. Greu de crezut că va fi în stare. Asinia îl învârte pe degete când își pune mintea. Măcar n-o să se supere, ceea ce fac
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
meze. Teama lor o învăluie însă și pe ea ca o undă palpabilă. Dar tot ce le poate oferi sunt numai cuvinte de îmbărbătare. Spune încet, căci frica o istovește: — Nu pot să trec sub tăcere ce s-a întâmplat. Suspinele Tulliei se intensifică. Bătrâna rostește cu un fior: — Sunt nevoită să-l înștiințez pe Marele Pontif. N-are încotro. Focul din cămin e legat de apariția și menți nerea vieții pe pământ. De ginta latină. Le îndeamnă să-și vadă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de aici se vede toată grădina și aleea de lectici care o înconjoară. Acum însă se simte amețită. De ieri nu-i mai trece durerea de cap. De când nu i s-a permis s-o vadă pe Asinia... Cu un suspin, își sprijină spatele de plăcuțele emailate. Șipotul apei îmbie la meditație. Dar astăzi nu are timp. O așteaptă o zi lungă și grea, dedicată în întregime lecturii. Privește la drumul pe care-l mai are de parcurs până la auditorium și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
intrarea în viața politică și chiar celor fără o astfel de ambiție. Nu-l vede nicăieri. Păcat! A ratat o ocazie de a afla și alte povețe decât cele primite de la tatăl său. Își lasă bărbia în piept cu un suspin. Gallus le împuie capul amândurora că zilele se scurg și viața trece, așa că nu au de ce să pună stavilă plăcerilor de care nu vor avea parte tot timpul. Vorbe periculoase pentru urechi atât de tinere! Îi învață că respec tând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stola matroa nelor, ci doar toga curtezanelor. Dacă îi prinde, i-ar putea chiar ucide pe amândoi cu mâna lui, fără să riște nimic. Se indispune. Nu, mai bine aduce problema în fața magistraților. Așa nimeni nu o va compătimi. Un suspin de beatitudine îi umple până la refuz plămânii. Exilul! Ce frumos sună. Și confiscarea a jumătate din dotă și a unei treimi din celelalte bunuri. În folosul lui și al copiilor. Plus decăderea din drepturile părintești. Altminteri, în urma unui divorț, lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de atâtea ori diferite consultații judiciare, ca până la urmă tot să nu-l voteze. Dacă o fi și Libo ca ei? Capabil să-i ceară sfatul, dar incapabil să-l facă consul? Se eliberează de strânsoarea din piept cu un suspin adânc. De ce tatăl său, la 37 de ani, obținuse deja totul? Consulatul, celebritatea cântată în versuri de cele mai mari nume ale noii literaturi, precum și aura prieteniei legendare cu Iulius Caesar și Marcus Antonius. În schimb, el ce-a reușit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Otacilius îl chema. — Pe cine? întreabă ușor dezorientat Asinius Gallus. — Pe sclav, pe cine naiba? se zborșește Scribonius Libo. Mai trage cu ochiul la platoul din dreptul celuilalt. — L-a trecut în testament pentru a fi eliberat, spune cu un suspin. Scormonește cu lingura prin castron să adune ultimele resturi. Asinius Gallus îl scrutează inchizitor din priviri preț de câteva secunde bune. Mormăie într-un final: — Sper că l-ai eliberat în mod oficial. Libo pune tacâmul înapoi pe masă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
intră în categoria dediticilor nu pot primi nimic prin testament, întocmai ca orice peregrin, și prevalează opinia că nici ei nu pot face testament. Se apleacă iscoditor asupra lui Libo: — E vorba de moștenirea lui Otacilius, nu? Printre sughițuri și suspine, acesta încuviințează. — Într-un asemenea caz, legea e de partea lui, spune avocatul. Scribonius geme sfâșietor, imagine vie a deznădejdii. Asinius Gallus îi contemplă un timp mina necăjită, apoi se în toarce la locul său murmurând încet, ca pentru sine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
recunoscută ca atare. Scribonius Libo ridică nedumerit ochii spre el. Gallus îi explică: — Printr-o ficțiune, bunurile latinilor defuncți încetează de a mai trece în patrimoniul foș tilor patroni, conform dreptului peculiului, și revin moștenitorilor de drept. Libo scoate un suspin sfâșietor. — Înțeleg atunci că Otacilius ăsta i-a lăsat fiului său averea prin testament. Scribonius Libo se strâmbă plin de năduf: — Da! pufnește înfundat. Își înalță cu deznădăjde brațele spre cer: — Închipuie-ți că fiu-său, Ofelus, nici măcar nu trăiește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu i-o mai atârnă de nas animalului ăstuia. Este și așa destul de speriat. — Iar în caz că sentința se dă cu diferență de un vot, poate din nou să aducă sufragiile la egalitate... Libo începe să se destindă. Dă drumul unui suspin de ușurare și întinde mâna să aranjeze sulul pe care să-și sprijine ceafa. — ...Și îi stă în putere să adauge votul său pentru a hotărî achitarea. Scribonius renunță să se lungească la loc. Întreabă cu voce joasă: — Dar dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o cheie. O învârte cu grijă, pentru ca fiecare din țișor să intre pe rând în lăcașul lui. Altminteri, resortul poate sări și se blochează. Reușește să elibereze zăvorul și-l trage din ivăr. Dă capacul lăzii peste cap. Cu un suspin de mulțumire, își plimbă mâinile printre veșmintele frumos rânduite. Le dă la o parte încet. Aici ține el arma 261 mortală pe care zeii atotputernici i-au pus-o în mână. N au vrut ca jurnalul secret al tatălui său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bițează cu mândrie Pusio. — Parcă ziceai că vii din Dalmația? — Păi... da..., se bâlbâie un pic germanul. — Da sau ba? îl presează Rufus. — Germanicus m-a trimis mai înainte să anunț victoria, măr turisește tânărul. Lasă să-i scape un suspin: — Am schimbat doar calul și am plecat înapoi. Rufus fluieră încetișor, admirativ. Pe la 20 de ani era și el în stare să doarmă în șa. — Unde? face curios. — Tocmai pe țărmurile Germaniei. În regiunile de coastă. Coboară tonul, confidențial: — Doar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se simte din ce în ce mai neliniștit. Rufus nu-i răspunde. După câteva sute de pași, rostește însă pe neașteptate: — Uite! Cu mâna întinsă în față, indică ceva înainte. — Vezi luminița din capăt? Acolo e sala gladiatorilor. Pusio lasă să-i scape un suspin de ușurare. Rufus o pornește repede din loc. Cu cât înaintează, cu atât iuțește pasul. Aleargă aproape, urmat de germanul care gâfâie. Se oprește brusc, în ușa deschisă. — Ce-i? mai apucă să spună călărețul înainte să se lovească de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]