2,282 matches
-
fost la mai mult de zece ședințe în total. Interesant că simte nevoia aceasta de minimalizare. Nu ascundem, de obicei, ceva ce n-a existat suficient de stânjenitor. Ori, ca să folosim chiar vorbele celei în culpă, " Cred că întotdeauna am tânjit oarecum după visul socialist". Gottfried Lessing, care a dat autoarei numele ce va fi asociat cu Nobelul, a plecat din Africa în Germania și a fost ucis în 1979 în împrejurări neclare, în momentul când devenise un personaj foarte important
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici pe departe așa de sentimentală ca Vic), Vic îi mărturisește: Câteodată, în pat, târziu, în loc să număr oi, număr lucrurile pe care nu le-am făcut niciodată. Printre ele se află și aventura cu Robyn. S-ar părea că Vic tânjea după o astfel de întâmplare încă de la începutul romanului. Chiar încearcă să prelungească experiența, declarându-se el umbra lui Robyn atunci când se încheie semestrul de iarnă. Momentul apropierii fizice, care e o întâmplare fără însemnătate pentru Robyn, dar se transformă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
totdeauna un tipar, o "flacără" care e "hrănită de degete". Tiparul acesta are și un nume: "mai mult" ("Era mereu/ Mai mult"), "veșnic" ("veșnic tânără"), "timp" ("Timpul era un joc"). Când rimele se abat de la monotonie către imperfecțiunea asonanței, ele tânjesc după acea concentrare a ființei în suflet (Taină), la care nu se poate ajunge fizic. Acest punct imposibil e clipa (locul) când (unde) ea (femeia, iubirea) rămâne "veșnic tânără". Pe convingerea că esențialul există dincolo de certitudine, de real și palpabil
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aproape Dispărută, și cu spaimă trec câmpul În urma lui, către moarte. La capătul fiecărui volum al lui Szirtes se ivește aceeași întrebare: Unde alegem să trăim? Acasă (deși, de fapt, poetul se află altundeva)? În suflet? În trup? Cele două tânjesc neîncetat unul după limbajul celuilalt. La urma urmei, acasă nu există. Viața e un fir plăpând, o nevoie nesfârșită de altceva și în această nevoie veșnic flămândă stau exasperarea și bucuria ei. Capitolul 4 Interviuri 4.1. Peter Ackroyd: Mintea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
locul. Cum însă în spațiul liric al poemului toate se leagă, aș zice că până și cele mai mărunte particule ale existenței au în ele ceva știut dar și incognoscibil, o fărâmă de Dumnezeu. Și mai e ceva: noi toți tânjim să ne întoarcem undeva "acasă". LV. Printre multe altele, poetul Desperado e propriul lui curent, iar poeții Desperado pot fi recunoscuți tocmai prin faptul că nevoia fiecăruia de a fi altfel decât toți ceilalți îi pune, paradoxal, exact în aceeași
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al Americii. Pentru cei care erau copii în al Doilea Război Mondial, America era aliatul puternic care ne-a ajutat să învingem, iar cultura ei, cunoscută nouă prin intermediul filmelor, revistelor etc., întruchipa un gen de trai bun, materialist la care tânjea Europa în urma războiului, și de care se bucură acum. Așa că am folosit America pentru a explora tema visului de fericire (temă foarte americană), aducând pe britanicii reprimați în preajma ei. LV. S-ar părea că în Out of the Shelter ești
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o curtezană de o rară frumusețe în Grecia antică ce a reprezentat-o pe Aphrodita în statuile lui Praxiteles). De notorietate fiind și un etalon al modei timpului, mulți nobili și-au disputat-o în dueluri. Unii o adorau, alții tânjeau după ea, alții o detestau. Marion a fost și muza creării unor poezii și cărți, printre care Cunună de iubire pentru Marion. Apăsată de tinerețea-i furtunoasă marcată de multe păcate, afectată de șiruri de suferințe, Marion vrea să se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o mărturisire care nu întotdeauna se produce. Ceva o inhibă, și atunci impulsul se propulsează în fantasmatic. Însă, ca pentru a se institui un echilibru - oricum iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage sevele trilogia Dramele puterii. La fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
făcut ca unele dintre versurile lui să nu fie apreciate decât în cercul Junimii. Preocupat de relația dintre rațiune și sentiment, B. este chinuit de imposibilitatea aflării unui echilibru stabil și definitiv. Întors de aceea spre sine și spre copilărie, tânjește după libertatea vârstei nevinovate, răzvrătindu-se, cu o violență sinceră, rar întâlnită la alți poeți români ai vremii, atât împotriva lui însuși, cât și împotriva credinței. Din dorința de a valorifica posibilitățile oferite de genul liric, a alcătuit epigrame în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
aș putea reveni. Sau, dimpotrivă, sufăr pentru ceea ce nu mai pot schimba, mă grăbesc să modific determinațiile asupra cărora pot reveni. Pot să-mi accept sau să-mi detest chipul și înzestrarea mentală, pot să-mi doresc alți părinți, să tânjesc după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sunt alb, în vreme ce sunt negru, să-mi resimt numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
România, existau relații încordate între evrei, birocrație și populație. Pentru acești evrei din cadrul Legămîntului de colonizare, Germania și Austria reprezentaseră întotdeauna o cultură superioară, și, înainte de Hitler, un tratament mult mai bun. În timpurile moderne, dacă masele de evrei est-europeni tînjeau după o cultură apuseană, priveau spre Viena sau Berlin. Atunci cînd au ajuns în Franța, Anglia și mai ales în Statele Unite, în atmosfera favorabilă de acolo, masele acestea au trecut printr-un proces de asimilare rapid și încununat de succes
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aer. H.G. Wells, The War in the Air (1908) Problema umană pe care războiul o lasă În urmă e fără precedent - În fapt sau În imaginație. Niciodată structura vieții nu a fost astfel distrusă, pulverizată... Anne O’Hare McCormick Toată lumea tânjește după miracole și vindecări. Războiul i-a trimis pe napolitani Înapoi În Evul Mediu. Norman Lewis, Naples ’44 Europa de după cel de-al doilea război mondial era un adevărat spectacol al sărăciei și dezolării. Fotografiile și documentarele vremii Înfățișează cortegii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nouă. Desigur, În 1945, cei mai mulți erau dornici de progres social și reînnoire, Însă numai prin reforme politice stabile și familiare. Dacă primul război mondial s-a dovedit un factor politizant și radicalizant, al doilea a avut exact efectul contrar: oamenii tânjeau după normalitate. În consecință, oamenii de stat a căror experiență Își avea rădăcinile dincolo de agitatele decenii interbelice, În epoca mult mai calmă și Încrezătoare de dinainte de 1914, exercitau o atracție deosebită. Prin Însăși continuitatea persoanei lor, ei puteau Îndulci dificila
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunismului o alternativă atrăgătoare atât la provincialismul patriotard, cât și la antiintelectualismul violent al naziștilor. Pentru mulți tineri intelectuali, comunismul nu era o convingere, ci o credință - cum observa ulterior Alexander Wat (alt viitor ex-comunist polonez), intelighenția laică din Polonia tânjea după un „catehism subtil”. Dintre studenții, dramaturgii, romancierii, jurnaliștii și profesorii est-europeni, numai o mică parte au devenit comuniști activi, dar ei erau adesea vârfurile generației. Pavel Kohout, care avea să capete În deceniile următoare faimă internațională ca disident și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca al doilea război mondial să nu lase urmă de Îndoială, că a trecut de mult vremea când țările europene se ciondăneau Între ele pentru dominația mondială. Europa nu mai are ce spera În direcția asta și orice european care tânjește Încă după puterea mondială e sortit deznădejdii sau ridicolului, ca Napoleonii fără număr din spitalul de nebuni. Max Frisch (iulie 1948) Fiindcă trupele noastre erau acolo, europenii nu și-au mai făcut treaba. N-au făcut sacrificii nici măcar pentru siguranța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economia, după „iarna vrajbei” a fost acuzat că nu putea să conducă nici măcar statul. În campania pentru alegerile din 1979, conservatorii au mizat nu doar pe nevoia de rigoare economică și management financiar adecvat, ci și pe faptul că națiunea tânjea vizibil după lideri puternici. Prima victorie În alegeri a doamnei Thatcher nu a fost deloc remarcabilă, față de alte cazuri istorice. De fapt, sub conducerea ei, Partidul Conservator nu a obținut foarte multe voturi În plus. Nu atât a câștigat alegerile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost finanțată de Statele Unite și tot Statele Unite au oferit cele mai insistente Încurajări oficiale protestatarilor din Berlin și de oriunde - odată ce s-a văzut că aveau șanse să câștige. Dar nu trebuie să conchidem că popoarele captive din Europa de Est tânjeau să devină... americani și cu atât mai puțin că Încurajarea sau sprijinul american sunt factorii care le-au precipitat sau facilitat eliberarea 34. Statele Unite au jucat un rol remarcabil de modest În Întâmplările dramatice din 1989, cel puțin până când faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de modest În Întâmplările dramatice din 1989, cel puțin până când faptul s-a consumat. Iar modelul social american - „piața liberă” - era invidiat sau emulat de oameni doar ocazional. Pentru cei care trăiau sub comunism, dorința de eliberare nu Însemna că tânjeau după competiție economică neîngrădită sau că voiau să piardă serviciile sociale, garanția unui loc de muncă, chiriile ieftine și alte avantaje ale sistemului. Unul dintre farmecele Europei, așa cum era imaginată În Est, era că părea să ofere abundență și siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale diverselor națiuni și republici din URSS. Gorbaciov a sesizat că astfel de alianțe puneau În pericol Însăși Uniunea, dar era deja prea târziu: el nu a mai putut decât să se alăture stânjenit și fără convingere funcționarilor sovietici care tânjeau după vechiul monopol de partid - același monopol pe care el se străduise să Îl elimine. Astfel, În timp ce Gorbaciov se zbătea Între posibil și dezirabil, vorbind despre un „federalism controlat” (un compromis gorbaciovist tipic), Elțîn susținea public și cu convingere lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
motive Întemeiate să evoce trecutul cu nostalgie. Mulți oameni din Europa de Est - Îndeosebi cei trecuți de 40 de ani - se plângeau cu amărăciune de schimbările negative În materie de siguranță materială, cost al vieții și serviciilor, ceea ce nu Însemna neapărat că tânjeau după o reîntoarcere la comunism. După cum le explica jurnaliștilor străini o ingineră din armata rusă, pensionară În vârstă de 51 de ani care trăia Împreună cu soțul ei, și el pensionar, din 448 de dolari pe lună: „Ce ne dorim noi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și dădea ca exemplu negativ Praga postcomunistă, un oraș pe cale să alunece Într-o utopie libérale mortelle: supuși pieței dereglementate și ispitei profitului. În primii ani postcomuniști, Praga, ca și restul Europei de Est, ar fi recunoscut fără Îndoială, că tânjea după tot ce era american, de la libertatea individuală la belșugul material. Iar dacă vizitai capitalele est-europene, de la Tallinn la Ljubljana nu puteai să nu remarci o nouă elită plină de energie: femei și bărbați tineri și cocheți gonind În mașinile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe care textul i-l atribuie. MONICA FRUNZĂ PREFAȚĂ Omul modern a părăsit satul pentru oraș, atenuând deosebirea dintre anotimpuri, temperând căldura și frigul. El a luminat noaptea și a îmblânzit spațiul. Nostalgic, totuși, al traiului după ritmurile naturii, omul tânjește să-și descopere rădăcinile. Aflându-se în căutarea Graalului la care nu reușește să ajungă, cavalerul Mesei rotunde ne oferea deja imaginea omului de astăzi care face înconjurul lumii fără a-și găsi liniștea. Mereu mai repede! Mereu mai departe
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ani ai tinereții mele și am crezut nelimitat în dreptatea și viitorul neamului meu și nu am făcut nici un compromis. Nu mi-am renegat pașii drumului legionar. Am pătimit. Suferința și pătimirea adunate în oasele și sufletul meu ard și tânjesc învăluite de lanțul criminal al cumplitelor prigoane care nu au încetat nici azi; și nu le mai scapă nici o ocazie prigonitorilor de a ne murdări curățenia noastră sufletească, jertfele noastre ce au fost geneza multor tragedii. La fel și politicianismul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
un changement sémantique (" vêture " signifie une " cérémonie, dite aussi prise d'habit, par laquelle un jeune homme ou une jeune fille, après avoir fait șes épreuves dans un monastère, y prend l'habit religieux pour commencer son noviciat "1617). " roiuri tânjind după raiuri și ceară " (" essaims languissant après des paradis et du cire ") " essaims soupirant après l'éden et le ciel " (Timp fără patrie/Temps apatride) (Poncet, 1996 : 180). Le nom " ceară " (" cire ") du texte source est traduit, inexplicablement, par " ciel
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
acestei măști trece dincolo de orice relevanță fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele două figuri ca sintaxă monstruoasă, tipică unei sensibilități simboliste, sesizând și o deformare anatomică a craniului figurii masculine, fapt care vine în sprijinul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]