6,881 matches
-
veșteda secundă O efemera particulă sortită să dispară. Acolo rotindu-se încet un nimb În spirală orbitoare a eonului timp. Cuști de oțel suntem noi . Stăm singuri mereu pe stâncă durerii Și ale noastre gânduri prizoniere Se zbat în ceasuri tăcute și reci. Ce luna albă în ochi se scufundă Ce viforâta zăpadă în mine mai strigă. Ce albă e banchiza așteptării... Un râu de vorbe parcă nerostite Când cuvintele curg prin venele visării Ce meandrează timpul în catrene triste. Din
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]
-
CU TOT CE E, CU CE N-O SĂ MAI FIE Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 756 din 25 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului În pumnul tău scânteile se joacă, Și este ger și este promoroacă, Pe brațul meu, tăcută, o vioară Se va sfârși de dor în astă seară. Voi căuta o scorbură pe ape, În ea iubirea ta să nu mai sape, Și îmi voi lua corabie polară Să car cu ea oglinzile de ceară. În turnul cu
CU TOT CE E, CU CE N-O SĂ MAI FIE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359360_a_360689]
-
neodihnă, dăruire și iubire. Cu ochii minții, O vede pe Galateea, nenăscută încă. Cu inima și dalta Sculptează în speranța Că făptura împietrită, Prin vraja iubirii lui Va fi însuflețită. Un ochi senin, Un sân dezgolit, Un trup de zeiță tăcută Se naște treptat din alba marmură, Stârnit de patimă nepotolită. El însuși uluit De frumusețea Chipului ce-a plămădit, Rugă fierbinte înalță, Apoi, O boare, ca zefirul de dimineață Cu dragoste-i trimite, Și Galateea prinde viață. Divina iubire ce-
PYGMALION ŞI GALATEEA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359364_a_360693]
-
din teluric.Balanța mă înclină Să nu mai cer iertarea ci să trăiesc orgia Când viața și cu moartea în mine aglutină. Voi aștepta și astăzi minunea, ca să vină, În răstigniri de raze, pe ochi întors de mort, Iar când, tăcut ca piatra, mă vei găsi la cină, O să-ți arăt cum steaua se stinge în avort; Tu vei păși pe ape, la fel ca și cum mina Ascunde flăcări albe.Atras de-al ei focos, Ți se-ncleștează dinții și tremurându-ți
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
crizantemă. E -o toamnă,... ca un vis! Așa-mi spuneai mereu Și te-apucai de scris, Zâmbind instantaneu. Aveai tu o toană: În vechea rochiță, Să ai must în cană Și o dumitriță. În brumă de toamnă, Prin frunze ruginii, Tăcută, în palmă, Gândeai nebunii. Erai ca o gutuie; Te-aș fi cules de crudă, Dar, dulce-amăruie, Tu m-ai fi pus la trudă. N-ai vrut să te sărut. Vântul prins-a geme. Duioasă, mi-ai cerut Flori de crizanteme
DOUĂ CRIZANTEME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359442_a_360771]
-
destinația secretă a viselor mele, eu n-o să mai fiu copilul care hoinărea duminica după amiază dupa viorele și grâușor de primăvară. Mi se face dor de trecutul acela căruia n-o să-i mai îmbrățișez vreodată umerii. Casele se înșiruie tăcute; cea pe terasa căreia aș fi ațipit în după amiezile răcoroase de vară, în parfumul tufelor de bujori de sub scară; o altă curte cu un măr uriaș, unde mi-am croit de zeci de ori, imaginar, un cuib ascuns printre
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
alunecând printre ierburile înalte odată cu vântul, culegând mănunchiuri de plante medicinale. Eram singură, la granița dintre două lumi: cea reală, cu soarele șiroind prin ramurile sălciilor și cea fotografiată în cuvinte, la fel de ademenitoare, desenându-mi până în diafragmă dâre de frumusețe tăcută. Și dintr-odată, fără preaviz, privirea mi-a lunecat spre celălalt scaun, de pe care se ridicase câteva clipe mai înainte mama, ocupat acum de jacheta ei ușoară. Gândul a străpuns obiectele acelea familiare- scaunul confortabil, în care dungile albe le
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
ceva nou în viața lui. De asemenea eram curios să-l aud, să-l văd predând, să-i văd pe studenții care-l adorau, asaltandu-l cu întrebări și răspunsuri. Devenisem fără să îmi dau seama, din umbră, un admirator tăcut al unui om despre care nu știam nimic. Simtindu-mi tăcerea, mă incită la conversație. Îi spuneam curajos că nu știu nimic din ce vorbesc ei acolo, el oprindu-ma delicat să-mi explice despre ce era vorba. Nemulțumit de
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
nu o să mai fiu acolo. "O să mai fii aici, când mă trezesc?" Nu-i nimic mai frumos decât o declarație în care s-au adunat ciorchine adjectivele și care nu mai contabilizează frecvența verbelor. "O sa mai fii aici...?" E strigătul tăcut al inimii către aceia pe care îi iubim, implorarea cu nădejdi oblojitoare, negarea plină de cumințenie a singurătății. Și a dorului. Din dimineața aceea în care ne vom trezi; dar ei vor fi deja la ei acasă; sau în labirintul
SLALOM PRINTRE DECLARAȚII DE DRAGOSTE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359469_a_360798]
-
am spus, mă, sa nu te bagi? Paștele mă-tii de neisprăvit... - Tată, eu am... - Să nu aud nimic! Vorbim noi, acasă... Hai! Îmbracă-te și mulțumește acestor femei c-au avut milă de tine! Cele două femei rămăseseră încremenite, tăcute și dezaprobatoare în priviri, dar nu îndrăzneau să intervină. După câteva minute, timp în care nea Petrică ciulea urechea la televizor și Eugen își luase lucrurile și plecase la baie, Lucica îndrăzni să i se adreseze cu vocea ei blândă
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
Acolo mă simt ca un prinț romantic, privind generos peste sate și oameni. Sunetele cântecului meu le recunosc din adierile optimiste ale vântului de primăvară; ori din feeriile toamnei care-și revarsă cu foșnet potopul bogat de frunze pe aleile tăcute. Aud cântecul meu favorit în suspinul întinderilor mari de iarbă aurie, în miez de vară, sub cerul senin, albastru, ca un antic vas. Cântecul meu e duios ca marea limpede, în care înoată pești argintii venind dinspre adâncuri. Când plec
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
ei turnând lacrimi și întristare atunci când te cufunzi în moarte ! Plângăream apele, dar mai mult Dunărea ce mi-a oferit totdeauna amintiri plăcute. Culoarea și mirosul ei, m-a însoțit permanent ca o sărutare. Uneori a purtat în inima ei tăcută, destinul amar al pescarilor nevăduvindu-i de libertate. Pe valurile ei, i-a plimbat ca pe niște prunci înainte de vreme prin anotimpuri. De aceea pescarii o socotesc nemuritoare - întâmpinându-i cu voie bună. Din marea ei iubire Dunărea le-aduce
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
Toate Articolele Autorului Urechile nu sunt făcute să se închidă, dar gura, da (Cugetări creștine) Dacă ați ști cu câtă bucurie, Azi noapte-am mers la Domnul, sus! Eram într-o călătorie, În visul meu, către Iisus. Înmărmuresc! Mă uit tăcută La locul ce e veșnic Sfânt! Nicicînd, eu nu voi fi pierdută, Dacă ascult al Său Cuvânt! De Domnul sunt întâmpinată Și-l rog să-mi spună, ca să știu, Ce e în Rai, pe care poartă Pot să ajung la
AM FOST LA DOMNUL! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360359_a_361688]
-
pătrunsă... Și îngerul de mână m-a cuprins. - S-ajung - aș vrea, la Mântuitorul nostru, Dar... parcă nu mai am în vene sânge. De mult mă lupt, dar viața-i un dezastru Și, n-am putere, ca să pot ajunge... Eram tăcută, de emoții încărcată Când l-am zărit venind sub clar de lună. El era tot, numai lumină! Eu... o biată fată... Eram fericită că eram împreună. Mergeam tăcută, alăturea de Dânsul, Alai de îngeri, ne-au întâmpinat Însă, pe mine
E BUNA VESTIRE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360355_a_361684]
-
viața-i un dezastru Și, n-am putere, ca să pot ajunge... Eram tăcută, de emoții încărcată Când l-am zărit venind sub clar de lună. El era tot, numai lumină! Eu... o biată fată... Eram fericită că eram împreună. Mergeam tăcută, alăturea de Dânsul, Alai de îngeri, ne-au întâmpinat Însă, pe mine mă-necase plânsul, De fericire că-l văd cu-adevărat. Și am grăit sfioasă: ,, Doamne Sfinte, Te rog, ajută-mă și alină-mi inima! Știu de ce sunt aici
E BUNA VESTIRE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360355_a_361684]
-
instituției. Fost luptător în comandouri. Comandantul îi dădu lista cu participanții la cercetare și spuse: - Acest dosar trebuie închis definitiv în cel mai scurt timp! Șeful pazei, un om căruia nu era necesar să-i repeți un ordin, ieși la fel de tăcut cum intrase, iar comandantul scoase din birou o sticlă cu un scotch vechi de doisprezece ani. Își turnă în pahar, sorbi și își zâmbi. Cel mai probabil îl aștepta o avansare, o stea în plus pe epolet, un loc în
INCREDIBILELE ATACURI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360405_a_361734]
-
-n disperare. s-au scurs uitării clipele târzii și lumile s-au stins tot câte una; de frig. pe geamurile sparte, isi toarnă cerul înghețat, furtună. Acasă s-a crăpat din nou de ziua și timpul ordonează vieți în rând; tăcut. pe marginile vremii își scârțâie durerea câte-un gând... sursă foto: internet Referință Bibliografica: trecere / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1451, Anul IV, 21 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Clarissa Emanuela : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TRECERE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360442_a_361771]
-
varietate de stări: tristețe, neliniște, emoție, spaimă: „Tăcerea morților identitate are”, „O, Sfântul Duh Tăcerea învrăjbește ... ”, „Oglinzile își plâng Tăcerea-n somn”, „Pitagora, Tăcerea ta mă doare”, „Din exil Tăcerea se răscoală”, „Cadril în pași de Tăcere”, „Patria mea e tăcută și blândă.” „Prin labirintul Tăcerii” îi dă posibilitatea cititorului - călător în spații fictive - să cunoască „Bruscul portret al Tăcerii”, „Tăcerea, ca o femeie mută”, „Rugăciune în Tăcerea inimii”, „Destin în Tăcere, destin în mirare”, „Un mare strigăt de Tăcere-i
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
la vedere” este capitolul de mijloc al cărții, care situează metafora în sfera sugestiei: „Tăcerea sigilează gura morții”, „Nu, nu visez, Tăcerea-nvinge Raiul”, „O, câtă lună plină Tăcerea-n somn îndură”, „Tăcerea e un drum fără de cale”, „Perfecțiunea poemului tăcut.” „Tăceri amânate” sunt cuvinte-cheie pe care le identificăm în fiecare din cele 12 poeme ale capitolului al optulea. Observăm frecvența și funcția lor de semnificare în structura textului poetic: „Amână-mă-n Tăcere, tinerețea respiră”, „Să amânăm să bem tăcut
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
tăcut.” „Tăceri amânate” sunt cuvinte-cheie pe care le identificăm în fiecare din cele 12 poeme ale capitolului al optulea. Observăm frecvența și funcția lor de semnificare în structura textului poetic: „Amână-mă-n Tăcere, tinerețea respiră”, „Să amânăm să bem tăcut Tăcerea”, „Sângele își amână Tăcerea mereu”, „Ochii promit Tăcerea să amâne” (ochii-simboluri ale conștiinței umane reflexive). „Tăceri în doi” refac simbolica unitate primordială: „Într -un flux despletit Tăcerea mă prinde”, „Pătruns-au zorii, Tăcerea e întreagă”, „Ești azi Tăcerea dăruită
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
sânge să nu le crească dinții!”; „Respir! Tăcerea-n piept mă doare, aerul mă vinde ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală este necesară în măsura în care trăirile și sinuozitățile spiritului sunt irepetabile: „Perfecțiunea Poemului tăcut e-n mine, sigiliul vrajba gurii a sporit, falnic aerul nopții dezvăluie tot ce muțenia într-un glas a scornit!”; „Merg pe apă și plâng. Sunt mersul aerului. Chiar umbra lui ... ” Pământul, ca element al cosmogoniei tradiționale, este prima formă
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
celui care ajunsese și el timp de o clipă, aproape o zeitate. Într-o cameră cu draperii roșii zace într-un sicriu cu capac de sticlă, ca să-i poată vedea oricine sinistrul chip. Iar poporul, veșnicul amăgit, trece în cete tăcute, în fața hidei măști a tiraniei lui, astăzi înghețată de mâna morții. Chipul lui nu e o priveliște plăcută, dar poporul căruia i s-a spus că l-a mântuit, că l-a scăpat de obidă, nu încetează a trece în
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
europeană ar afla adevărul despre genocidul economic și cultural ce are loc în întrega lume acum, acestea ar iniția orice acțiune ar fi necesară pentru a opri conspirația acestei bande de evrei sionisto-bolșevici”, scrie New Yorker. Ticăloșia generală și dramele tăcute și ascunse din UE și din USA se pot clasifica după dictonul: “Eonul Dracului, pentru că știe că mai are puțin de trăit pe pământ, este mai tare acum decât începutul Eonului mesianic!”. Cu alte cuvinte, pe diavol îl poți vedea
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360380_a_361709]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > ROLUL VIEȚII Autor: Căprar Florin Publicat în: Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Noi suntem. Dar oare ce înseamna a fi În terna existența efemera ? Tăcute roluri jucate în puștii De noi, actori în viață pasagera. Suntem actorii unui crud destin Pe-o scenă putredă-n a ei esență Și primadone cu toții vrem să fim Dar nu simțim a rostului absența. Trăim un azi tăcut, indiferent
ROLUL VIEȚII de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360487_a_361816]
-
efemera ? Tăcute roluri jucate în puștii De noi, actori în viață pasagera. Suntem actorii unui crud destin Pe-o scenă putredă-n a ei esență Și primadone cu toții vrem să fim Dar nu simțim a rostului absența. Trăim un azi tăcut, indiferent, Si ignorăm un ieri ce l-am pierdut, Iar mâine e eternul repetent C-al nostru rol nicicând nu l-am știut. Și uite așa o ducem viața-ntreagă, Nimic temeinic, nimic original, Și nimeni nu dorește să-nțeleagă
ROLUL VIEȚII de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360487_a_361816]