30,883 matches
-
nopții. A doua zi m-am dus În graba mare la C. Valeria și i-am povestit despre e-mail-ul primit. Era multă patimă și Însuflețire În cuvintele mele. Visam cu ochii deschiși la acest eveniment. N-a putut să-mi taie aripile, cu toate că avea destule rețineri. Ne-am apucat de treabă, deoarece timpul trecea destul de repede și mai erau destule detalii de pus la punct. Pe o bucată de pânză albă s-a scris ( cu creioane dermatograf, având culori diferite) și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire.”; „- Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea.”). Trebuie, la acest moment, să remarcăm simplitatea scrierii, apropierea de Pateric, care, după cum se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să vezi. Propunerea a fost respinsă, nu a dorit să audă de preot, avea parcă o frică. Nu, și gata! Ea îl mai lăsă, dar nu slăbea cu rugăciunea. Era toamnă și avea atâtea de făcut! Păpușoii de curățat, de tăiat și de adus acasă, strugurii de cules, de zdrobit poama, de pregătit butoaiele pentru vin, ceapa strânsă urma să o vândă; dar cât pot face două mâini de femeie? Dimineața pleca de-acasă și se întoarcea spre seară. El o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cele pe care nu le cunoșteau. Dar au fost și din cele care i-au făcut să râdă. Înainte de a pleca să se culce, s-au înțeles pentru a doua zi; băiatul trebuia să plece la ora șase dimineața la tăiat păpușoiii, iar maică-sa să vină puțin mai târziu, după ce le mai așează pe cele de acasă și gătește ceva mâncare. A doua zi, Mihail s-a sculat și, la ora șase, a început lucrul așa cum s-au înțeles. S-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire. - Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea. Când ne-am întors acasă, am mers la părinte și i-am mărturisit această
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
găsi cuvinte pentru a o putea face exact. Mai târziu, am înțeles că aceste lucruri nu se pot reda prin cuvinte, ele doar se simt, atunci când le trăiești. Durerea și suferința nu se mulțumiseră cu mersul pe alături, ci îi tăiase și calea din față. Unicul ei copil, băiatul care-i era mai drag decât viața, acum nu mai era. Chipul acesta l-a purtat bunica pâna la moarte. După înmormântarea feciorului, devenise foarte tăcută, nu vorbea cu nimeni. Numai ea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că avea febră. Făcusem tot ce mai știam că se poate face în aceste cazuri, dar nimic nu-i ajuta. Starea lui se înrăutățea din ce în ce mai mult. - Ce să fac? Ce să fac, Doamne? ziceam eu. Afară urla vântul de parcă îl tăia cineva, în jur întuneric, curent electric nu aveam, telefoane nu aveau decât unele familii din sat, spitalul, în satul vecin, mașini aveau doar câteva persoane, dar chiar și dacă le rugai să te ducă undeva, trebuia să ai și combustibil
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ceea ce învățaseră de la părinții lor, transmițându-ne și nouă, copiilor lor. Nouă ne plăceau mult aceste tradiții, care deosebeau o sărbătoare de cealaltă. De exemplu, Nașterea Domnului era așteptată mult cu frumoasele obiceiuri de a colinda, apoi cea de a tăia cu câteva zile înainte porcul și pregătitul bucatelor tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ploaie și de a simți apa rece cu picioarele goale? Nimic! Pe cât de mult erau așteptate ploile vara, pe atât de mari erau și bucuriile noastre. Îmi amintesc bine acei ani, când nu mai ploua vara de multă vreme. Seceta tăia pământul fără milă. Noi, copilașii, ne duceam cu bobocii la păscut, dar nu mai era nici iarbă, nici apă prin iazuri. Îmi amintesc cum băgam mânuțele prin crăpăturile pământului pentru a vedea la ce adâncime era urmă de umezeală, dar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dorea să facă pomană și se gândea: „Cutare coace și ea, cealaltă la fel, cealaltă la fel... mă voi duce să fac pomană la profesori, că ei nu au cuptor și nu coc, acolo va fi pomana mai primită”. Când tăiau porcul, procedau la fel. Veneau încărcați cu de toate, de parcă îmi veneau părinții, nu știam nici cum să procedez, nici ce să le zic. Ne ajutau cu tot ce puteau. Recunosc că nu mi s-a mai întâmplat să văd
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea. - Da, mi-e dor, sunt mici și mă gândesc mult la ei. - Câți ani are băiatul? nu mă slăbea doamna cu întrebările. - Opt, îi spusei eu. - Victoraș al meu ar fi avut nouă, dacă ar fi trăit... Mi se tăiase graiul. Nu mai puteam zice nimic. Înțelesei că doamna purta o durere imensă în sufletul ei. Simțeam că tăcerea mea nu era cea mai bună soluție în acel moment, simțeam că trebuia să zic ceva, dar nu găseam niciun cuvânt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ceea ce învățaseră de la părinții lor, transmițându-ne și nouă, copiilor lor. Nouă ne plăceau mult aceste tradiții, care deosebeau o sărbătoare de cealaltă. De exemplu, Nașterea Domnului era așteptată mult cu frumoasele obiceiuri de a colinda, apoi cea de a tăia cu câteva zile înainte porcul și pregătitul bucatelor tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sacul cu buruieni și a pornit spre casă fără nicio tragere de inimă. "De ce, de unde?", stăruiau în mintea ei întrebări de care nu putea scăpa. În afara unei ușoare amețeli, nu simțea să-i fie rău. Nu se lovise, nu se tăiase. Sângele apăruse deodată din corpul ei, o făcea să simtă lumea mai urâtă, să-i fie rușine fără să știe de ce. Da, da, parcă începea să se dumirească. În clasa a cincea, în vacanța de vară fusese într-o tabără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să o chinuie hățind de ciubăr. "Lasă-mă în pace", s-a rugat de el cu o voce pe care probabil nu a auzit-o decât ea. O cuprindea din nou moleșeala, ulița se strâmta tot mai tare, ceva îi tăia respirația. "Doamne, să ajungem odată la vale", își zicea îngrozită, ochii i se împăienjeneau, un zgomot asurzitor îi presa timpanele. S-a trezit lângă apă, în brațele bunicii. "Draga mamii, draga mamii de ce n-ai spus la nime?" Nu prea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întunecos al coridorului și așteaptă să intre toate femeile în cabinet. Ea va fi ultima, desigur ultima. De câte ori iese din cabinet, doctorul aruncă câte o privire spre ea. Nu-i mai e greață, nu-i mai e somn, poate fi tăiată cu fierăstrăul, nu ar curge o picătură de sânge. Deodată se iscă o forfotă mare, doctorul strigă o asistentă care seamănă cu o faraoană. "Pregătește trusa". Aruncă altă privire spre ea și intră în cabinetul de vizavi. Se aud râsete
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cumva să se întoarcă din drum, ca și cum nu ar fi știut că așa ceva nu era posibil, legea gravitației l-ar fi împiedicat, nu știa dacă această lege funcționează și în vis, acolo orice este posibil, aștepta cu nerăbdare cașcavalul, era tăiat în jumătate, se vedeau găurile mari și pulpa fragedă, Doamne, de nu s-ar întoarce din drum, cașcavalul devenea din ce în ce mai mare, era din ce în ce mai aproape, găurile deveniseră imense, nici nu mai vedea altceva, pătrunsese în una din ele ca într-un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de mormânt, acest dar nu are niciun sens, în Revoluție nu pui condiții, Conducătorul nu pune condiții, el merge înainte la moarte, în tăcerea nefirească din jur se aude o voce timidă: "Tovarășu comandant, da' eu, acu, pot să-mi tai gițălu?", un moment de tăcere și mai grea, Conducătorul nu știe ce să spună, în sinea lui zice: mă vor beli comuniștii dacă ăsta își taie vițelul, dar dacă e libertate de ce să nu-ș taie omul vițelul?!". "Eu zic că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
jur se aude o voce timidă: "Tovarășu comandant, da' eu, acu, pot să-mi tai gițălu?", un moment de tăcere și mai grea, Conducătorul nu știe ce să spună, în sinea lui zice: mă vor beli comuniștii dacă ăsta își taie vițelul, dar dacă e libertate de ce să nu-ș taie omul vițelul?!". "Eu zic că poți", îndrăznește Conducătorul cu o jumătate de voce, piața izbucnește în ovații. Aide se uită la vecin, se uită prin fereastra murdară, în creier îi apar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
eu, acu, pot să-mi tai gițălu?", un moment de tăcere și mai grea, Conducătorul nu știe ce să spună, în sinea lui zice: mă vor beli comuniștii dacă ăsta își taie vițelul, dar dacă e libertate de ce să nu-ș taie omul vițelul?!". "Eu zic că poți", îndrăznește Conducătorul cu o jumătate de voce, piața izbucnește în ovații. Aide se uită la vecin, se uită prin fereastra murdară, în creier îi apar grajdurile CAP-ului în flăcări, știe că vecinul "i-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să mă lăsați în pace". Cine știe ce va spune atunci, întotdeauna se hotăra să facă lucruri eroice, apoi lucrurile ieșeau tocmai pe dos, vorba mezinului când l-au trimis cu o bursă la Londra: "nu mă duc mamă acolo, mai bine tai frunze la câini aici în țara noastră de basm", "dar ce ai să te faci în viață?", îl întrebase cu o durere sfâșietoare în glas, "mă fac controlor de bilete, cine e în mijlocul oamenilor mai mult ca un controlor de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
picior, o mână, un ficat, o splină, o inimă, un ochi. Brrrrr! Pentru asta trebuie să fii mare ticălos. La asta se pricep vecinii de la răsărit, sunt doar la o zvârlitură de băț, dacă te bagi pe afacerea lor te taie în bucăți și ajungi mâncare la pești. Același lucru se întâmplă și pe piața de droguri. Acolo mafia este organizată la scară planetară, regulile sunt scrise, baronii aleși de când lumea, nu poți aspira decât la un post de plasator râios
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să spui că Mihăiță nu este copilul nostru? Asta ți-a spus? - Da! Urmă o pauză în care Alex nu-și găsea locul. Se frământa, mergea de acolo, colo prin casă, încărcat de nervi, neputând să-și stăpânească mâinile care tăiau aerul precum niște săbii, aerul în care plutea această veste înspăimântătoare, ca în cele din urmă să se apropie de Ina agitat peste măsură: - E nemaipomenit! Ne-mai-po-me-nit! La orice mă așteptam din partea ei, dar la acest gest plin de atâta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de etnie Cerului care, în marea sa bunătate, îi adăpostea sub acoperișul său și pe ei, acești trăitori obijduiți ai pământului. Nunta se desfășură pe toată durata nopții, cu băutură și fripturi de batal și de porc. Fiecare nuntaș își tăia câte o porție, după pofta inimii, însoțind bucatele de ulcele pline ochi, cu vin din renumite podgorii. Mai mulți țigani întrecură măsura, grație licorilor purtătoare de tării chemătoare spre reverie. Ei se aflau în primele rânduri ale celor care dădeau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
marginea satelor, chipurile să se joace, știau cum să cheme o pasăre să-i urmeze spre ceaunul cu apă clocotită sau să o așeze cuminte pe un jar încins ce se afla în fața corturilor. În seara aceea însă, pe drumul tăiat de șatră în goana nebună a telegarilor, fasolea se aflase la mare cinste. În timp ce oamenii șatrei se pregăteau de odihnă, sosi un călăreț. Era Șobi. Fusese trimis într-o misiune de taină de către bulibașă. Ajuns în fața cortului starostelui, acesta s-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ocolind satele și drumurile umblate și ferindu-se de ochii și brațul legii. De când alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să se bucure de simfoniile văzduhului. Nu se mai opreau să se extazieze când soarele tăia puterea nopții cu sabia lui de foc să aducă, ca pe o izbândă, lumina noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri. Unora le plăcea dis-de-dimineață să-și umple sufletul cu aerul tare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]