3,383 matches
-
obiectivă și avocat până în măduva oaselor, ura condamnările decretate fără un proces corect. Genul ăsta de circ e foarte la modă. Unele dintre spectacolele astea produc adevărate averi. — Te asigur că nu e și cazul circului ăstuia. Dar bine măcar că taică-său a fost vice-amiral. Asta și faptul că i-a convins să se căsătorească la biserică sunt cam singurele lucruri care o mai țin pe Frances să n-o ia razna de tot. Alice și-a înfundat gura cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decât cu dopuri în urechi. Dar n-o să poți să-l auzi pe Theo plângând, obiectase Hugo. —Exact, a replicat Amanda îndesându-și cilindrii de cauciuc în urechi. Asta e și ideea. Dar ești mama lui. Da, iar tu ești taică-su. Iar sora Harris e asistenta lui pediatră. Și cu asta, Amanda se întorsese pe partea cealaltă și-și trăsese plapuma peste cap. Uaaaaahhhh! Urletul ascuțit și indignat începuse din nou. De fiecare dată, Hugo era uluit că un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
început povestea. Hugo primise de la nevastă-sa o carte intitulată Copilul cu creier - cum părinții inteligenți pot crește copii inteligenți. În timp ce Amanda primise de la Laura un roman care se numea Pasul greșit. —E despre o fată care are probleme cu taică-su, a zis ea citind prezentarea de pe spatele cărții. Hugo și-a făcut o notă mentală s-o citească și el. Și el avea ceva probleme paterne. —Crăciun fericit! a spus el când dopul șampaniei a explodat cu o violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prea multă. Hugo detesta să-i facă baie lui Theo. Copilul era la fel de ușor și de alunecos ca un pește și părea foarte încrezător în capacitatea lui de a înota, așa că încerca, în mod constant, să scape din mâinile lui taică-său. Hugo se chinuia să-l țină bine, cu toate că inima îi bubuia în piept și-i era frică să nu-l înece. Îl îngrozea până și să șamponeze căpșorul delicat ale cărui oase nu se sudaseră încă în totalitate. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tot parcursul ei urla cât îl țineau plămânii. Lui Hugo i se părea ironic faptul că Theo, care era dispus să-i sară din brațe cu multă bucurie când era în apă, se considera cu adevărat în pericol abia atunci când taică-său îl îmbrăca. Apoi hrănitul. —Theo, micul dejun, gâfâia Hugo, abandonând lupta cu chingile scaunului. Nu reușea să le fixeze decât până la jumătate. Spera să fie de-ajuns. Momentul când trebuia să-l hrănească pe Theo îl înfricoșa pe Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asistenta Harris nu fuseseră nevoite să-l vadă pe Theo aruncând cu orez pentru copii prin bucătărie. Orez care se întărea, aproape instantaneu, până când ajungea la duritatea cimentului. Și nici nu fuseseră martorele urletelor pe care le scotea Theo atunci când taică-său voia să-l lege în scaunul lui cel înalt. Din milă, Hugo i-a lăsat chingile mai slobode, numai ca să se întoarcă peste câteva secunde și să-și vadă copilul, tencuit cu mâncare, privind peste marginea scaunului cu intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ar să fie! a exclamat Hugo când, cu o smucire plină de forță a trupului lui micuț, Theo a reușit, într-un final, să scape din scutec. În timp ce copilul cu fundulețul gol se rostogolea triumfător pe bancheta murdară a mașinii, taică-său s-a întins după el, izbutind să-i prindă unul din piciorușele grăsuțe. Urlând violent, Theo a fost astfel adus în poziția inițială. —Hei, hei, hei, încet, da? Vocea veselă și familiară a venit plutind de undeva, din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se încordase și începuse să scâncească de cum văzuse clădirea creșei. — Teama de separare, a spus scurt una din angajatele creșei. O să-i treacă. Hugo își dorea să poată crede lucrul ăsta. Dacă Theo voia, la modul serios, să stea cu taică-său, asta însemna că într-adevăr ura creșa. Nu se putea spune că împreună cu Hugo se distra prea tare. Theo părea să-și petreacă majoritatea timpului plângând, în timp ce Hugo se chinuia să înțeleagă de ce fiul lui plângea. Hai, dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se apuca să-l curețe pe Theo după ce acesta detonase cea mai substanțială încărcătură de scutec din scurta lui viață. Theo suferea de limbrici. Îi luase de la creșă și, generos ca de obicei, nu ezitase să-i împartă și cu taică-su. Ceea ce însemna că frământarea interioară a lui Hugo avea mai mult decât o cauză imediată. Singura lui consolare era că Amanda nu putea să atace din străinătate. Hugo știa că nevastă-sa plecase din nou la New York. Și cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
frece murdăria cu unul din bureții copilului. — Nu-și dă seama că asta e făcută din crêpe de Chine? a mârâit ea. Când s-a auzit soneria, Amanda a fugit de la chiuvetă, înșfăcându-l, din nou, pe Theo. Rupt de lângă taică-su, copilul a început să plângă încet și obosit. —Ei, taci din gură, i-a sărit Amandei muștarul. Maică-sa a luat, apoi, o jucărie de pe marginea căzii și i-a înfipt-o în gură. Hugo s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
făcuse. Totuși, pentru el a fost un motiv de mare mândrie și, în același timp, de amarnic regret că Theo nu a izbucnit în plâns și nici n-a făcut vreo criză. Pentru prima dată, i-ar fi făcut lui taică-său un mare serviciu, iar pe maică-sa ar fi pus-o într-o lumină foarte proastă. Dar Theo nu se mai deda unor astfel de comportamente. Sub nici o formă. În vreme ce Hugo se relaxase și înflorise în calitate de tată, Theo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Șamata din satul Bașchioi (Nicolae Bălcescu avea să se numească În ultima vreme), județul Tulcea. Fiind bătută până și de soacră, chiar și de un frate al soțului său, va divorța. Va lăsa orfani un fiu, Dicea (care rămâne cu taică-său), și o fiică, Zoița II, ce va fi crescută de bunicii săi materni, apoi Înfiată de aromânul Dinca Patașa (fost deținut politic anticomunist) din satul Camena (localitate dobrogeană populată numai de aromâni). Ița (Zoița) II se va căsători cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de la Troița situată pe partea dreaptă a șoselei asfaltate, ce tăia pădurile drept În două, speriată, sări, cu mâinile Înainte, la minuscula ușă ce da spre miază-zi. Exact În același moment, În prag Își făcu apariția, destul de speriat, și el, Tăicuța, merceologul mănăstirii Floreni, cu una din mâini, dreapta, Întinsă, și, cu cealaltă, ținându-și obiectul ce-i acoperea capul. Instantaneu, Măicuța aproape că Îi căzu la piept, trupurile lipindu-li-se, elegant, unul de celălalt, ca două viguroase mlădițe de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
am fi făcut. Dar? De fapt, nu am făcut nimic. Decât, doar, că, În acest mijloc de natură aproape sălbatec, Într-un moment seminupțial, am fost obligați de seism să ne Încurajăm, tacit, unul pe celălalt. Nu unul pe celălalt, Tăicuță. Nu? Nu. Dar cum? Unul În brațele și la pieptul celuilalt. Și o cuprinse din nou, În brațe, sărutând-o Îndelung. Ea răspunse cu dulceață sărutului Tăicuței. După care, osteniți, aproape, intrară În troiță. Aceasta se compunea din două Încăperi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de seism să ne Încurajăm, tacit, unul pe celălalt. Nu unul pe celălalt, Tăicuță. Nu? Nu. Dar cum? Unul În brațele și la pieptul celuilalt. Și o cuprinse din nou, În brațe, sărutând-o Îndelung. Ea răspunse cu dulceață sărutului Tăicuței. După care, osteniți, aproape, intrară În troiță. Aceasta se compunea din două Încăperi nu prea mari. În una sta ziua, Măicuța, acolo fiind primiți turiștii, vizitatorii, unii doar aprizând o lumânare, alături de multe altele, alții cumpărându-și materiale, obiecte de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de timpuriu, ea a rămas să-și crească, alături de tată, frații și surorile. Se dezmierdau, cât erau cât niște popândăi și popândele, reciproc, rostind același cuvânt: măicuța. Și Măicuța i-a mers numele, apoi, până În zilele noastre. Lui, numele de Tăicuță, i l-a pus, din greșeală, un frate mai mărișor, pe care, tatăl, l-a trimis la primărie, să-l declare, pe născut, el fiind mult prea ocupat cu scosul lemnelor pentru alții de prin pădurile din preajma localității lor de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
frate mai mărișor, pe care, tatăl, l-a trimis la primărie, să-l declare, pe născut, el fiind mult prea ocupat cu scosul lemnelor pentru alții de prin pădurile din preajma localității lor de baștină. Bătrânul avea o vorbă a sa: Tăicuță. Iar, la despărțire, după ce i-a repetat numele pe care trebuia să i-l declare, fratelui, a conchis: ai auzit, să nu uiți, tăicuță, numele. Nu, n-am să-l uit. Să nu-l uiți, tăicuță, da? Da, tăicuță, cum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pentru alții de prin pădurile din preajma localității lor de baștină. Bătrânul avea o vorbă a sa: Tăicuță. Iar, la despărțire, după ce i-a repetat numele pe care trebuia să i-l declare, fratelui, a conchis: ai auzit, să nu uiți, tăicuță, numele. Nu, n-am să-l uit. Să nu-l uiți, tăicuță, da? Da, tăicuță, cum o să-l uit. Și nu l-a uitat. Și, Tăicuța, l-a declarat, pe cel mic, la primărie. Și așa a rămas, acela, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o vorbă a sa: Tăicuță. Iar, la despărțire, după ce i-a repetat numele pe care trebuia să i-l declare, fratelui, a conchis: ai auzit, să nu uiți, tăicuță, numele. Nu, n-am să-l uit. Să nu-l uiți, tăicuță, da? Da, tăicuță, cum o să-l uit. Și nu l-a uitat. Și, Tăicuța, l-a declarat, pe cel mic, la primărie. Și așa a rămas, acela, cu un nume atât de frumos! După absolvirea liceului, tatăl și bunica l-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sa: Tăicuță. Iar, la despărțire, după ce i-a repetat numele pe care trebuia să i-l declare, fratelui, a conchis: ai auzit, să nu uiți, tăicuță, numele. Nu, n-am să-l uit. Să nu-l uiți, tăicuță, da? Da, tăicuță, cum o să-l uit. Și nu l-a uitat. Și, Tăicuța, l-a declarat, pe cel mic, la primărie. Și așa a rămas, acela, cu un nume atât de frumos! După absolvirea liceului, tatăl și bunica l-au sfătuit: măi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care trebuia să i-l declare, fratelui, a conchis: ai auzit, să nu uiți, tăicuță, numele. Nu, n-am să-l uit. Să nu-l uiți, tăicuță, da? Da, tăicuță, cum o să-l uit. Și nu l-a uitat. Și, Tăicuța, l-a declarat, pe cel mic, la primărie. Și așa a rămas, acela, cu un nume atât de frumos! După absolvirea liceului, tatăl și bunica l-au sfătuit: măi Tăicuță, tot nu-ți găsești tu de muncă, nici pe-aici
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cum o să-l uit. Și nu l-a uitat. Și, Tăicuța, l-a declarat, pe cel mic, la primărie. Și așa a rămas, acela, cu un nume atât de frumos! După absolvirea liceului, tatăl și bunica l-au sfătuit: măi Tăicuță, tot nu-ți găsești tu de muncă, nici pe-aici, nici prin altă parte. Du-te la mănăstirea Floreni. Fă-te călugăr. Am și vorbit, cu cineva de acolo, și a spus că dacă ești băiat la locul tău, să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
credință În cei care-i conduceau și-n cel de sus. Viața, pentru că, probabil, așa a fost să fie, i-a scos În calea fericirii, cărările lor uninduse, În cele din urmă, În una singură. Căci, În acea binecuvântată noapte, Tăicuța și Măicuța și-au pus la cale căsătoria. Era bine și frumos la mănăstire. Era liniște; era atmosferă calmă și caldă; munca le decurgea În condiții și cu urmări normale pentru viața unui om cuminte, frumos, cinstit, fără apucături necuvenite
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
doi băieți și două fete. Le-a Înflorit activitatea comercială. Cine are bucuria să treacă, acum, prin salba de sătuce, care-mpodobesc minunatele văi ale Racovei și Tutovei, În mod firesc și admirator, va reține, că, o vestită firmă: LA TĂICUȚA ȘI LA MĂICUȚA, Își are magazine În fiecare așezare. E mult, e foarte mult de muncă; sunt și puzderie de necazuri; și motive de enervare; și de Întristare. Totuși, la o atentă analiză, În urma unui sincer și corect bilanț, balanța
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bunic, deocamdată, cu un nepot, rămas, de vreo doi ani, văduv. Moment trist. Marcat de lacrimi. Și de o parte și de alta. Ea - cu un soț, mierea și pâinea lui Dumnezeu, și cu un fiu, de opt ani, leit taică-său, la Înfățișare, la mers, la zâmbet, la Gabriela Cinteză. Iar, după cum se vede, relua ` el, rapid, obiceiuri, la dorințe, mă rog, la toate, avându-i În vedere, deocamdată, etatea. Anii le-au marcat amândorura viața și prin momente fericite
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]