5,450 matches
-
nici, nu ar fi greu deloc Căci ne-adunăm doar eu, cu tine. Tu esti speranța, esti iubire Ești poate, Paradisu-ntreg, De-aceea spun că nu-nțeleg Tu esti, dar ești și nălucire! Aș vrea să te aud șoptind Cuvinte tainice de-ndemn, Sau jurăminte-n mod solemn La câtă viață mai cuprind! Mi-ai spulberat visele-n vânt Și când credeam în fericire, Tu mi-ai redat o nălucire Ce o aveam mai de demult. Mi-e teamă, nu știu cum să
O VIATA DE SISIF de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359179_a_360508]
-
furtuni/ Zăresc lâng-o frunză uscată, ca-n dulci primăveri,/ Pe-un petec de verde, păpădia șoptind:” să fim buni”. (Acasă) „Frunza uscată” este „un simbol”, „o hieroglifă”, cum o numește criticul G. Călinescu în Universul poeziei, deoarece ea intră în tainică corespondență cu destinul uman: „Prin simbol înțeleg tocmai ceea ce se raportează la destinul meu și socotesc că e poetic orice lucru care vorbește despre mine. Spun deci un adevăr vechi ca și retorica. Frunza căzută din copac este poetică fiindcă
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
Sau, poate, știu eu... altcineva, Dar știu că nu minte slova, Oi fi și eu vreun... Casanova? Ce vină am eu, fraților, C-al mamei fiu am fost odor Născut în luna florilor, Bastardul lui Apolodor? În mine arde-un tainic dor: Să fiu amantul tuturor, Al tuturor femeilor, Al tuturor virginelor. Mă doare și când rupeți floarea, Când norii negri umbresc zarea, Dar ce mă doare cel mai rău, E lacrima din ochiul tău! Mă doare țâncul care plânge, Asta
OI FI ŞI EU VREUN CASANOVA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359206_a_360535]
-
flori violete îmi vor adumbri pleoapele azi chiar aș putea să zbor dar toate cele zece degete ale tale sunt adânc înfipte în curba crudă a cărnii care se desface sfiit ca într-un ritual păgân și neînțeles de nimeni tainic și dumnezeiesc au început să-mi înmugurească sânii... vine primăvara? Referință Bibliografică: înmugurire / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 774, Anul III, 12 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Nuța Istrate Gangan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎNMUGURIRE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359250_a_360579]
-
lor drept „întâmplări”. Să fie momentul acela al „ruperii ritmului”, al „tresăririi” doar „actul” hazardului? Mihail Sadoveanu, intermediat de un personaj al său (iertare, că nu-mi mai amintesc care!) ne dă următoarea definiție a intâmplării: „...întâmplarea e cel mai tainic și mai iscusit meșter al lui Dumnezeu”. Câteva din întâmplările de genul celor la care fac referire sunt legate de întâlnirea omului simplu, a omului comun care mă definește cu vreo câțiva oameni aleși, personalități cunoscute publicului. Desigur, îi exclud
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > TAINICA IUBIRE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului E ora de amiază, Maiestuos, Azurul se înclină Spre Mare Cu trupul său de Lumină Vibrând de iubire . Din Înalt, când se aruncă, Îndrăgostite
TAINICA IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345234_a_346563]
-
inundă. Aici, la Țărm Unde Necuprinsul albastru începe Iubirea dansează liberă Pe puntea valurilor. Aici, unde nimbul Soarelui De crestele valurilor s-a spart, Împrăștiind pulberi de aur, Aici, îndrăgostiții dansează Pe oglinzile valurilor De nimeni, nimeni, tulburați. Referință Bibliografică: Tainica iubire / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 415, Anul II, 19 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
TAINICA IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345234_a_346563]
-
pe Rodica Elenă Lupu că intelectual căruia îi pasă și iată-mă așternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme și ușor surprins, si cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipă”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se știu de pe mal!”, la „Scară cu flori”, la „Toamnă”, la „Iubita mama”, cu o emoție tulbure. Chiar dacă nu se mai scrie poezie că în secolul din care am
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 42 din 11 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340193_a_341522]
-
format A5 - cf. Regulamentul de concurs!), rămânând în concurs 194, dintre care 39 au fost nominalizate la marile premii. Premiile care s-au acordat: Marele Premiu „ Titel Constantinescu” - cu publicarea volumului de eseuri: CAZUL DACIA...ROMÂNIA DE AZI: PREGĂTIREA CEA TAINICA (a Drumului spre ROMÂNIA SACRA, de ieri, de mâine...de PURURI!) - de Adrian BOTEZ Marele Premiu „ Titel Constantinescu” - cu publicarea volumului de proza: ROLURI DE COMPOZIȚIE, ACTE IMPURE - de Geo VASILE Premiul „Victor Frunză” - cu publicarea volumului de eseuri: PSIHOTECA
EDITURA RAFET de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340429_a_341758]
-
prăpastia egoismului și însingurării. Vor fi probabil unii care vor afirma că unele poeme sunt prea descriptive. Poate fi și acesta un adevăr, dar cert este faptul că poeziile Olguței Luncașu Trifan au un ritm dinamic generat de o inimă tainică care pulsează lirism prin arterele poemului. Și nu orice fel de lirism, doar unul de calitate neîndoielnică. Cuvintele, asemenea unor cai de rasă, aleargă libere pe întinderea imaculată a hârtiei dând sens, formă și forță interioară poemelor. Scriitoarea Olguța Luncașu
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
te caut Ca pe o perlă într-o scoică pierdută în nisip, Ci m-am închis precum un strigăt într-un flaut Fără ecou, fără pereche, fără viață, fără chip ... M-ai rătăcit (R.N.B.) Când îți șopteam în vise prea tainice cuvinte Nu auzeai din mine cum izvorau șuvoi, Din foșnetul de frunze când culegeai căințe În cântece de vânt pe vers de lacrimi-ploi. Nici n-ai văzut cum arde în ochii mei un far, Cascadele durerii veghind la țărm de
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
ca de altfel tuturor ființelor, pentru continuarea acestei taine, numită VIAȚĂ. Ei, bine, în acest volum intitulat în mod fericit, chiar așa, ILUZII, autorul George Nicolae Stroia, aflat în floarea adolescenței, prezintă o salbă de bijuterii poetice, în care inefabilul tainicilor fiori ai trăirilor sale tulburătoare se dezvăluie în mirifice simțiri. Sigur, toți am trecut prin această stare, am avut acei fiori inexplicabili, manifestați prin atitudini și sentimente stranii, ciudate, considerate deseori de educatori ignoranți și fără simțul empatiei, drept mofturi
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
mult mai perspicace decât bărbații. Poate că epoca de fericire a lui Bibănel ar fi durat ca în povești, până la adânci bătrâneți... Numai că, așa cum știm, doar necazurile au această miraculoasă proprietate. La un moment dat nimic nu mai era tainic în sat deoarece, zilnic, Bibănel devoala tot felul de combinații care păreau mai secrete decât codurile nucleare ale americanilor, iar cele câteva chelfăneli pe care le primise nu păreau să-i stingă harul. Prin urmare chiar soțul Saftei, nevoit acum
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
mai ales cel din vacanțe, este nu numai o experiență formatoare, ci una de-a dreptul numinoasă. Cine va fi avut o experiență similară va fi încercat concomitent și starea de fascinație imposibil de reprimat, care îți hotărăște în mod tainic tot restul vieții și față de care rămâi mereu îndatorat. Mysterium fascinans. E o formă de existență paradisiacă, o trăire de densitatea diamantului, indestructibilă, care te rezolvă pe de-a-ntregul. În ciuda aparențelor, funcția acestei stări nu este una de tip retrospectiv
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
această zi - și aceștia sînt copiii - cu o bucurie, am putea zice, vinovată și inconștientă. De ce se bucură copiii? Se bucură pentru că Moș Crăciun, așa cum îi zic ei actorului principal al acestei zile, le aduce daruri multe în sacul lui tainic [...] După bucuria copiilor, vine bucuria tinerilor. De ce se bucură tinerii în ziua Crăciunului? Tinerii se bucură, în genere, pentru că această zi le aduce și lor daruri; daruri care, firește, sînt pătrunse de mai mult spirit, de mai multă înțelegere; darurile
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
dar care ne-au trecut ceva din ființa lor, ca pe o neprețuită moștenire; strămoșii noștri de neam și de credință, care s-au bucurat la rîndul lor în ziua de Crăciun și ne-au transmis, prin sînge, această bucurie tainică, pe care astăzi o resimțim din plin. Și cînd vine ziua aceasta binecuvîntată, cînd sună clopotele de la biserici, atunci acești strămoși freamătă de bucurie înlăuntrul nostru, sporindu-ne propria bucurie; o bucurie care ne umple de o minunată taină: taina
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
s-ar fi risipit în lume. Pentru mai puțin se părăsesc și cele mai dulci patrii. Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, cînd s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oțelul, am întins brutalității arma subțire a inteligenței noastre. Și, iată, suntem tot acasă”. Patria este, în egală măsură, un izvor de drepturi, dar și unul de obligații: “patriotismul autentic este și trebuie să ramână o pasiune arzătoare, bazată pe
Națiunea, eterna iubire… () [Corola-blog/BlogPost/339971_a_341300]
-
-ntunericului“ (mai mult ca sigur, sub edenicul măr înflorit), are și trăiri în spații oririce, într-un «somn viclean», ținându-și iubitul de mână, își îmbăiază trupul-dorință, scăpat «din inerția detențiunii sufletești temporare, prea înfricoșat de fierbințeala simțirilor», caută «înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-o realitate «pe care doar sufletul o poate pătrunde», aprilină fiind, își aude numele strigat, constată că-i «cu neputință a uita să respiri eliberarea», chiar dacă și mintea mai face autocenzura „pornirilor lumești“, se
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
conștiința publică. Sufletul românesc era arestat, simțirea românească, în sentimentele ei inteligente, creștine și românești, era interzisă, suprimată. Un gol teribil s-a ivit atunci în sufletul poporului român. Golul acesta a fost umplut de fapta unei generații binecuvântate, miraculoasă, tainică, „Generația Labiș”. Ei i se datorează redescoperirea culturii proprii, a sufletului interzis, a simțirii întemnițate, ei au scos sufletul românesc și creștin din temniță, ei au fost eliberatorii gândirii de sub robia ucigașilor de suflete. Fapta aceasta s-a petrecut aievea
Neamul românesc nu doarme! () [Corola-blog/BlogPost/340013_a_341342]
-
încă mai persistă în aerul salin, și nostalgică, parcă și marea îl inspiră plăcut, iar briza îl poartă pe aripi de vânt. Ți-ai dori acum în larg să te-avânți și, de acolo la marinari să le cânți, în tainice abisuri să te scufunzi și-n lumea ta încă o dată să mai pătrunzi. Din străfunduri se aud nostalgice șoapte și din albaștrii tăi ochi se scurg pe plaja pustie noian de nestemate. Sentimente plăcute resimți acum când peste glezne îmbrățișări
MICA SIRENĂ de EUGEN BACIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340061_a_341390]
-
-ntunericului“ (mai mult ca sigur, sub edenicul măr înflorit), are și trăiri în spații oririce, într-un «somn viclean», ținându-și iubitul de mână, își îmbăiază trupul-dorință, scăpat «din inerția detențiunii sufletești temporare, prea înfricoșat de fierbințeala simțirilor», caută «înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-o realitate «pe care doar sufletul o poate pătrunde», aprilină fiind, își aude numele strigat, constată că-i «cu neputință a uita să respiri eliberarea», chiar dacă și mintea mai face autocenzura „pornirilor lumești“, se
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
Constantin Frosin, care face să reiasă jocul de visare și muzica, de idee și cuvânt” (Jean-Paul Gavard-Perret); ,, Cunosc de multă vreme traducerile lui Constantin Frosin, care sunt traduceri făcute de un poet. Ceea ce reiese din simțul ritmului, din focul sau tainic. Cand stăpânești o limbă în felul acesta, cănd « o posezi », înseamnă că o iubești și o cunoști sub toate aspectele, și că ești capabil chiar s-o întorci pe toate fețele, așa cum merită, de altfel, doar adevăratele amante - cele iubite
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
să s-amuze Privind cum se țin toți că scaiul de mine. Ha! Ha! Dac-ati ști cât va sade de bine Sărind, țopăind după negrele-mi buze. Cellalt ochi s-amuza și-l las să s-amuze C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea, Fac baie în cidru de trei ori pe noapte Și-n loc de scuipat am ceva că un lapte, Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltețea Și-un drog scos din sânge de scroafa, noblețea. Toți dinții
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]
-
Toți dinții din gură pudrați mi-s cu aur, Mijlocul mi-e supt în corset sub camase, Fumez numai pipe de opiu uriașe, Pe brațul meu drept tatuat-am un taur Și fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur. Prin lungile, tainice, unghii vopsite, Umbrela cu cap de pisică rânjește Și nu știu de ce, cănd plimbarea-mi priește, Când sunt mulțumit c-am stârnit noi ispite, Din mine ies limbi și năpârci otrăvite. Din mine cresc crengi că pe pomi, mătăsoase, Și
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]
-
și-a pierdut și ultima parte [stingerea] - Întunericul: cum se stinge toamna lumina în rod [oglindire] cu aripa frântă în noapte cobor [arbori de vis] - Solitudinea: singurătatea crește din regrete voi învăța dincolo limba de ger [arbori de vis] - Moartea: tainic se stinge lumea val după val fluviu fără nceput și fără finit știm doar izvorul din care ne- am ivit nevăzut cade jalnic al nopții mal [deducție] Crezul său de... confesiune a devenit POEZIA. ...Autorul plănge pe corzile inimii de-
Un matematician bacovian () [Corola-blog/BlogPost/339652_a_340981]