2,444 matches
-
cum întâlnim această exprimare într-un limbaj curat moldovenesc în Masa umbrelor a lui Ionel Teodoreanu. Ne-am dori și azi poate prietenia care se cultiva în epocă, cea mai împlinită formă a virtuții, a umanului, legătura de afecțiune, de tandrețe, simpatie și respect ridicate la rang de principiu și demnitate. Poate ne-am dori și sentimentul fericirii în percepția de altădată, desigur precară și ea dacă ne gândim că ținea de șansă, de hazard, o luăm în calcul însă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
toate tainele ascunse. Nu spunea Heraclit că naturii îi place să se ascundă? ÎN ATMOSFERA LIRICĂ DE ODINIOARĂ Fac ce fac și mă întorc la orașul meu. Peste istoria veche se așterne tăcerea uzurpatoare, imaginile strident colorate ale prezentului obturează tandrețea și boema orașului de ieri. Amintirile Cetății se mai păstrează în documentele scrise, în memoria vârstnicilor și în evocările așternute pe hârtie, în acestea din urmă pare a fi salvarea. Am recitit în ultimul timp câteva volume interviuri din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
el, mi se pare ceva firesc, este din nou unul de-al meu, mai ales că este exact ca mine”. După dejun și odihnă, „m-am jucat mult cu Miky, în camera lui, înainte de baia sa” nota din nou cu tandrețe bunica. Vineri, 24 octombrie. „Carol și Sitta au venit la dejun. Mihai este adorabil. M-am jucat mult cu el”. Sâmbătă, 25 octombrie. O nouă aniversare a copilului. „Cea de a 3-a aniversare a lui Mihai. Noi l-am
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Florile sunt pline de viață și prospețime, vrăjindu-ne prin culoare și miros. La români, floarea este simbolul feminității; la țară, mai nou și la oraș, ferestrele caselor și balcoanele sunt împodobite cu mușcate, simbol al afecțiunii, al dragostei și tandreței. Japonezii au acordat florii o atenție deosebită, considerând-o a fi un microunivers. Crizantema este o floare sacră; în anul 1876 a fost fondat „Ordinul Crizantemei” de către „Împăratul Mutsuhito” frumoasa panglică roșie cu marginile violet era conferită doar prinților. Tradițiile
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
adormit. De regulă, Martin era cel care se scula primul și veghea somnul Marinicăi până ce aceasta făcea ochi. În dimineața aia nenorocită, Martin, contrariat de somnul îndelungat al Marinicăi, i-a trecut laba peste umeri, vrând, printr-un gest de tandrețe, s-o trezească. Dar Marinica nu s-a trezit. A repetat gestul ceva mai apăsat. Nimic. Marinica nu se mișca. Din instinct, și-a apropiat botul de al ei pentru a-i simți răsuflarea. Dar prietena lui nu mai trăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
meu, m-a plesnit scurt și îndesat cu dosul mâinii peste gură. Aplecată ușor deasupra capului meu mi-a șoptit la ureche: Nesimțitule! Scena s-a consumat rapid. Gestul mamei, aplecată asupra creștetului meu, a fost considerat drept unul de tandrețe, de ocrotire. Eu, însă, înțepenisem. Eram consternat, nedumerit și revoltat. O singură întrebare scurtă îmi vâjâia prin creier: De ce? De ce? Ce se întâmplase? Unde am greșit? Eu doar îl avertizasem pe fratele meu că, în imediata apropiere a sicriului, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sinea ta, le iubești. Și nu e asta oare îndeajuns să te facă, măcar pe jumătate, fericit? Iubesc toate femeile pe care le-am iubit vreodată, nu am dat pe niciuna deoparte din dragostea și aplecarea mea către ele, din tandrețea mea. Cum să le arunci afară? Iisus te aruncă afară pe tine? Chiar dacă, eu știu, vei fi greșit, cîndva, Iisus te păstrează înăuntrul său. Și pe mine mă păstrează. Asta e însăși esența mîntuirii. A.B.O ultima mărturisire? Da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spre categoriile estetice proprii acestei literaturi: culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic, adică să deții vizele universal-valabile pe pașaportul literaturii pentru copii epică densă până la suspans, humorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea ș.a. Cum comunic cu contemporanii mei, copiii? Cu vervă, dar nu o dată cu prețul autoridiculizării, predându-mă bunăvoinței acestor Magellani încă din pamperși și care fac zilnic înconjurul lumii la televizor, cu abonament la computer, rapp, videocasetă etc. Desigur, o stratagemă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
produce pe stoc, versuri pe care doar activiștii dacă le mai citeau. Le ascultau adolescenții, de voie-de nevoie, la Cenaclul intinerant "Flacăra". Totul, pentru tovarășul Păunescu, în umbra cîrmaciului, devenea apoteotic: "Uniți-vă cuvinte, cu toată bucuria, Cu forța, cu tandrețea, cu gîndul tuturor Trăiască libertatea! Trăiască România! Trăiască Ceaușescu! Și bunul lui popor! De unde libertate, cînd țara era un uriaș lagăr, în care frigul, foamea, natalitatea controlată făceau ravagii. Specialitatea acestor imnologi de duzină era minciuna și propagarea prin vers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe cer stelele S-or aprinde pentru tine ca mărgelele ; Stinge lampa și-n odaia ta Luna toată-n argint te-o scălda. Închide ochii surâzând Și adormi cu mine-n gând. Stinge lampa, îngerașule, Somn ușor, somn ușor puișor ! Tandrețea a renăscut pe scenele Bucureștilor și aproape că nu exista noapte în vreo casă sau un apartament unde, înainte ca luminile să se stingă, să nu se audă la patefon, în surdină, ca un cântec de leagăn, povestea-tango de culcare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în aer liber, sub cerul înstelat, și sutele de oameni fredonând și dansând, învăluiți într -o magie care nu avea să mai renască niciodată. Omenirea se modernizează, dar pierde, de fiecare dată, câte ceva cu care nu se mai întâlnește niciodată... Tandrețea și ușoara melancolie a tangourilor, simplitatea și naivitatea lor, alteori verva, franchețea și discreta ironie reprezentau trăsătu- rile caracteristice ale bucureșteanului de atunci, care cerea cântărețului de muzică ușoară dicțiune impecabilă, emisie clară, expresie desăvârșită, dar și prezență scenică plăcută
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu un ascuțit simț al umorului; se perindă prin fața cititorului galeria aproape completă a Împăraților și Împărăteselor, regilor și reginelor, prinților și prințeselor din Întreaga Europă, mai toți veri, unchi, mătuși sau nepoți ai Mariei, evocați cu un amestec de tandrețe și ironie. Față de ce a Însemnat mitul reginei Maria acum trei sferturi de veac, astăzi amintirea ei este mult mai ștearsă. A urmat și ea declinul pe care l-a cunoscut familia regală În memoria românilor. Și totuși, se pare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
păpușii (ciocul care forfeca flori în miez de noapte și spinteca veverițele găsite pe verandă - dar nu era decât un sistem de senzori și cipuri, nu?) la ureche, de parcă asta ar fi rugat-o să facă. Îmbrățișă păpușa cu o tandrețe atât de neobișnuită, încât dacă ar fi făcut-o cu oricare altă jucărie m-ar fi impresionat, dar cu arătarea aceea nu-mi produse decât o altă senzație de greață. Apoi Sarah privi spre mine și șopti cu vocea răgușită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu mine? - Pentru că... A oftat. Pentru că...te înțeleg, cred. - Dar nu fac decât să te dezamăgesc, am murmurat, vinovat. Nu fac decât să-i dezamăgesc pe toți. - Ai potențial. S-a oprit. Comentariul vag a fost transformat în altceva de tandrețea ei. Era o vreme când mă făceai să râd și erai...cald... Altă pauză. Și cred că o să se întâmple din nou. Își coborî capul și nu-și ridică privirea vreme îndelungată. - Te porți de parcă ar veni sfârșitul lumii, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îl potopi din nou, forțându-l să se aplece înainte, fața în palme, furios pe lacrimile lui, când am încercat să-l consolez. Își luă fața dintre palme după ce încetase să mai plângă și mă privi cu un soi de tandrețe, iar atunci l-am crezut că nu-mi ascundea nici un secret. În acel moment lumea era a mea. Nu mai eram personajul negativ. Fericirea constituia o posibilitate distinctă - finalmente - Robby avea un tată acum și nu mai era travaliul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să se îmbrace în carne, în carnea noastră, ființa venită sau, mai degrabă, adusă, înmânată, transmisă lumii de către două mii de ani de psalmodieri, de orații și de miniaturi colorate, e fiul nostru. Fără retușurile autosugestiei, fără toate aceste ofrande ale tandreței și ale dorinței umane, nu e chiar sigur că Hristosul credinței ar fi triumfat asupra lui Ioshua personaj istoric, și că, în loc să dăm peste primul, nu ne-am ciocni la tot pasul de acest rabin extravagant pe care unele pasaje
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
venit aici ca să ne batem contra bulgarilor. Îndată ce recunosc caschetele soldaților noștri, ei se aruncă în brațele noastre`”. De altminteri, șeful Statului-Major al generalului Berthelot era contrariat de faptul că în cele patru luni de război a constatat „o inexplicabilă tandrețe a rușilor pentru bulgari, care, la rândul lor au mari afinități cu rușii”. Pétin face remarca: „perspectiva ocupării Constantinopolului schimbă rolul Bulgariei în politica rusă” - lucru perfect adevărat. Un episod tragi-comic, dar de un cinism greu de imaginat, este relatat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
grădinar și invers, iar uneori pot fi în același timp. Nici poetul nu e tocmai din lumea asta (încerc să spun asta fără emfază), dar locuiește aici și ia act de ceea ce o constituie, în toate formele ei versatile: cu tandrețe, neliniște, virulență, dispreț, chiar cu iubire uneori. Cât a contat/ contează biografia ta în ceea ce ai scris/ scrii? Nu scrii decât "aruncat în întregime asupra prăzii tale" (Montale), așadar cu tot necunoscutul în față și cu biografia în spate (în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tiptilică. Cuvântul ăsta spune ceva despre sufletul românului. Diminutivul, în general, spune foarte multe despre români. De unde folosirea asta abuzivă? De ce? De ce atâția Costică, Mitică? Oameni cu o identitate infantilizantă. Care au o relație specială cu lucrurile, o gingășie, o tandrețe anume, dar și un statut ontologic imperfect. Incomplet. Nu ai dreptul să fii pur și simplu Mihai. Doar Mihăiță. Mișu. Ca și cum ai exista și tu acolo, fără ca prezența ta să o pună în pericol pe a celorlalți. Nu ești deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
versată, astea mai nefutute se înroșesc, nu știu cum să reacționeze. De atunci nu s-a mai atins de ea și au colaborat eficient în continuare. Apoi ea a dat examen, el era în comisie la oral, și-a amintit momentul de tandrețe rămas neconsumat, i-a umflat nota, s-au revăzut și în facultate, au ieșit în oraș, la vila lui de la Cheia. Și vă dați seama cum se desfășoară examenele după un futai la Cheia. Vorba unui prof de la Litere, de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
oprobiu maxim. Ei, bine, aproape toți lasă acest oprobiu subînțeles. E genul de abjecție pentru care nu găsești niciodată cuvinte: să crești un câine ca să te fălești cu el - fiindcă acești câini uriași nu sunt cumpărați cu bani grei din tandrețe -, iar când nu-și mai poate juca rolul de etalon al puterii și bogăției, să-l abandonezi în mijlocul orașului și să te faci nevăzut! Unii oameni pot coborî sufletește și mai jos, dar nu cu mult mai jos. Oase afumate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
deputat zicând că avem, în sfârșit, și un tip vertical, se bucură. La miezul nopții trecute, când deputatul vine frânt de oboseală și nu vrea altceva decât să intre un minut în baie și apoi să se culce, o apucă tandrețea. „Ai văzut ce scrie de tine?“, ciripește ea ca odinioară, când n-avea decât cincizeci și patru de kilograme, nu optzeci și nouă. „Scrie că ești singurul care te ții drept. E de bine, nu?“ „E prăpăd“, se lamentează deputatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lui are prospețime. Cuvintele sale ne fac să auzim sunete pe care nu le-am mai auzit niciodată, trezind la viață În mintea noastră Împrejurimile care au marcat această ființă romantică prin frumusețea și cruditatea lor; el nu-și pierde tandrețea nici atunci cînd devine ferm În năzuințele sale revoluționare. Devine tot mai conștient de faptul că cei săraci nu au nevoie atît de cunoștințele sale științifice ca medic, ci de puterea și de statornicia sa În Încercarea de a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noi, pentru aceia care și-au luat angajamentul de a ajuta la crearea unei lumi mai drepte. Vă las, În continuare, cu omul pe care l-am cunoscut, omul pe care l-am iubit din tot sufletul pentru puterea și tandrețea pe care le-a vădit În felul În care și-a trăit viața. Lectură plăcută! Mereu Înainte! Aleida Guevara March Iulie 2003 Prefața primei ediții Jurnalul de călătorie al lui Ernesto Guevara, transcris de Arhiva personală a lui Che din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Sunt în tramvai. Aș vrea să citesc, dar nu pot... Mă gândesc numai la tine. Te iubesc și este un lucru nou pentru mine, deoarece niciodată n-am mai iubit în felul acesta... Nu e o pasiune, nu este nici măcar tandrețe, așa cum am simțit-o pentru unii: e o iubire inteligentă, o întrepătrundere sau, cum ți-am mai spus-o, o permanentă prezență, un soi de har divin care coboară peste mine. Sunt oarecum descumpănit. Am avut îndoieli, mi a fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]