2,374 matches
-
diplomatul francez îi sugera împăratului sau să le preîntâmpine, prin reactivarea acelui vechi sistem francez de alianțe în Europa, denumit "barrière de l'Est", în care Suedia trebuia să revină, fără întârziere 156. 155 "Sire i-a replicat de Caulaincourt tarului Alexandru I care insistă asupra necesității unei expediții comune ruso-franceză în Asia, sub pretextul că "îl faut frapper l'Angleterre partout" la prise de Stockholm seră un coup terrible pour Londres" (s. Ven.C.) (cf., raportul lui de Caulaincourt către
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de presupus că ea nu acordă nici un credit explicațiilor oficiale, solicitate de Alexandru I ambasadorului Franței, de Caulaincourt, potrivit cărora "l'on voyait que nous (suedezii n. Ven.C.) n'étions pas voisins à la France"168, ci faptului că tarului nu-i scăpase, probabil, adevărata semnificație a "generozității" franceze, si anume crearea unei breșe în raporturile 166 Potrivit concepției sale de atunci, "Russia was created to take the part în the North which France hâș taken în the South" (s.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
6. 179 "Bonaparte, en abandonnant șes projets sur la Pologne, prouve qu'il n'y prenait pas un intérêt bien réel, car jamais îl ne s'était trouvé plus à portée de leș exécuter avec facilité" (cf., memoriul sau adresat tarului la 16/28 ianuarie 1806, în Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 466). 180 "Arrangement que la Russie ne saurait permettre sous aucun rapport", preciza el (cf., ibidem); pentru detalii privind acel tratat, vezi și Edouard Driault
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
preocupare a sa, mai ales că, ce-i drept, nu se pronunțase niciodată, în termeni clari, asupra acestei chestiuni 213. Bătălia de la Friedland, din 14 iunie 1807, a modificat, însă, raportul de forțe dintre Franța și Rusia, obligându-l pe tarul Alexandru I să înceapă tratativele de pace cu Napoleon. În ceea ce privește problemă poloneză, acesta din urmă se considera liber de orice angajament. El nu urmărea decât încheierea unei păci care să-i fi consacrat preponderenta asupra întregului Continent, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la războiul franco-austriac. Astfel că, aprecia Alexandru I, "l'Autriche reste comme jusqu'ici, notre Voisin en Galicie, leș provinces Polonaises, en lieu de la réunion qu'elles se prometaient seront à jamais partages..." (s. Ven.C)230. Ca urmare, continuă tarul, "toute apparence de rétablissement de Pologne s'évanouit, l'ordre actuel des choses divise à jamais le dit pays et la Russie recules șes limites dans cette contrée au lieu de le rétrécir" (s. Ven.C.)231. O 227 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
p. 774, 795. 229 Ibidem, p. 869 și urm. 230 Cf., scrisoarea lui Alexandru I către prințul Alexei Borisovici Kurakin, din luna octombrie 1809, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 671, Moscovitica, 1809. 231 Loc. cît., fond cît.; satisfacția tarului, provocată de aceste rezultate ale păcii de la Viena, a fost atât de profundă, încât, "après rendu grace au Tout Puissant pour un aussi heureux résultat de cette guerre", i-a ordonat lui certitudine pe care Napoleon s-a grăbit să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cu Napoleon, în problema poloneză 237. În același timp, Alexandru I caută mijloace care i-ar fi putut determina pe polonezi să se unească sub egida să și să-l sprijine în iminentul război cu Napoleon. Potrivit planului imaginat de tar la începutul anului 1811, "par cette régénération" a Poloniei, el înțelegea "la réunion de tout ce qui a fait autrefois la Pologne, en y comprenant leș provinces Russes à l'exception de la Russie blanche, de manière à prendre le Dvina
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
le Bérésina et le Dniepre pour frontière" (s. Ven.C.)238. În domeniul organizării interne, se preconiza că instituțiile publice, inclusiv armata, să fie "nationaux polonais"239. Mai mult chiar, deși nu avea cunoștințe despre Constituția de la 3 Mai 1791, tarul era dispus să acorde polonezilor "une constitution libérale, telle à contenter leș désirs des habitants" (s. Ven.C.)240. Oferta tarului era supusă, însă, unor condiții sine-qua-non, prima dintre ele referindu-se la faptul că "le royaume de Pologne soit
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
armata, să fie "nationaux polonais"239. Mai mult chiar, deși nu avea cunoștințe despre Constituția de la 3 Mai 1791, tarul era dispus să acorde polonezilor "une constitution libérale, telle à contenter leș désirs des habitants" (s. Ven.C.)240. Oferta tarului era supusă, însă, unor condiții sine-qua-non, prima dintre ele referindu-se la faptul că "le royaume de Pologne soit à jamais réuni à la Russie, dont l'empereur portera dorénavant le titre d'empereur de Russie et de roi de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
jamais réuni à la Russie, dont l'empereur portera dorénavant le titre d'empereur de Russie et de roi de Pologne" (s. Ven.C.)241. În al doilea rând, era necesară o adeziune unanimă a tuturor reprezentanților "națiunii" poloneze 242. Tarul nu ignoră, totuși, existența unor serioase inconveniente care ar fi putut să-l împiedice să pună în aplicare acel plan. Unul dintre ele era reprezentat de statutul Galiției care aparținea Austriei. Cum Austria trebuia menajata, Alexandru I a reactualizat ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
iunie 1810, în loc. cît., fond cît.); pentru amintitele tulburări, vezi și Hurmuzaki, Documente, XIX2, p. 607-608. 238 Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 975. 239 Ibidem. 240 Ibidem. 241 Ibidem. 242 Ibidem, p. 975-976. nu trebuiau precipitate, tarul era de părere că, până la obținerea asentimentului Austriei, în sensul preconizat de el, Regatul Poloniei urma a fi constituit, pentru început, doar din Ducatul Varșoviei și provinciile poloneze aflate sub jurisdicția Rusiei. Un alt impediment era reprezentat de regele Saxoniei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cazul în care ar fi fost identificate condițiile care ar fi înlesnit-o. Or, una dintre acestea era chiar problemă poloneză care își putea gasi rezolvarea tocmai într-un astfel de context și, bineînțeles, în conformitate cu interesele Rusiei. Scenariul imaginat de tar era identic cu cel transmis lui Adam Jerzy Czartoryski și a fost inclus în instrucțiunile secrete date lui Gustav (Ottonovici) Stakelberg, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei la Viena, dar fără că acestea să fie cunoscute și de Rumianțev
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
date lui Gustav (Ottonovici) Stakelberg, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei la Viena, dar fără că acestea să fie cunoscute și de Rumianțev care, la rândul său, îi transmitea altele, tot secrete, deci fără a fi cunoscute și de tar. Cum există certitudinea că Napoleon intenționa să refacă Polonia, Austria trebuia, în acel caz, să renunțe la Galiția și, se subînțelegea, fără a primi o compensație corespunzătoare din partea Franței. Pierderea putea fi, totuși, evitată de Austria, deoarece Rusia avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a primi o compensație corespunzătoare din partea Franței. Pierderea putea fi, totuși, evitată de Austria, deoarece Rusia avea să facă tot ce era posibil ca să ocupe, în prealabil, întreaga Polonie. Ca urmare, în locul Galiției, pe care oricum ar fi pierdut-o, tarul îi oferea Țară Românească și Moldova, până la Siret 244. Ceea ce, firește, nu putea fi acceptat de Napoleon care l-a avertizat, din nou, pe Alexandru I că, deși nu intenționa să refacă Polonia, în schimb nu putea admite că o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
acceptat de Napoleon care l-a avertizat, din nou, pe Alexandru I că, deși nu intenționa să refacă Polonia, în schimb nu putea admite că o altă putere să încerce să 243 Ibidem, p. 976-977. 244 "Pour lui prouver pretindea tarul d'un coté, que ce n'est pas des agrandissements qu'il cherche et, d'autre que la Russie a intérêt à voir l'Autriche puissante" (s. Ven.C.) (cf., ibidem, p. 774). modifice situația politică stabilită de el la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ar fi atins acel obiectiv, în cazul în care ar fi reușit să-și instaureze influență în Șerbia, de unde, prin Muntenegru și Morea, ar fi avut cale deschisă către Mediterana 246. Indiferent de intențiile lui Napoleon Bonaparte în ceea ce privește problemă poloneză, tarul și le urmărea pe ale sale. El nu putea ignoră faptul că realizarea lor nu era chiar atat de simplă, nu numai din motivele ce țineau de conjunctură politică din Europa de Nord, așa cum le-am menționat, ci chiar din cauza unui impediment
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Carl Alex Löwenhielm, trimis extraordinar al Suediei la Petersburg, catre rege, din 24 martie/5 aprilie 1812, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 673, Moscovitica. ruse aveau un proiect de "rezervă", potrivit căruia, în cazul declanșării războiului cu Franța, tarul urma să se proclame rege al Poloniei, ceea ce ar fi constituit "un grand moyen de gagner de l'appui dans leș sentiments nationaux du Grand Duché de Varșovie" (s. Ven.C.)248. Teamă de consecințele pe care le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
C.)248. Teamă de consecințele pe care le-ar fi avut asupra Rusiei eșecul unei astfel de tentative, foarte posibil, de altfel, în cazul în care nu ar fi înregistrat victorii decisive în războiul cu Franța, l-a determinat pe tar să țină proiectul în discuție, în continuare, în "rezervă". Aceasta nu însemnă, totuși, ca Rusia ar fi amânat orice demers care să-i înlesnească rezolvarea, în favoarea sa, a problemei poloneze, până când ar fi fost create toate condițiile necesare. Din contră
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la 8 aprilie, să o forțeze să încheie armistițiul. Al doilea pas în direcția dizolvării amintitei Coaliții nu a mai necesitat, însă, nici un efort militar din partea Mării Britanii, deoarece a fost făcut chiar de inițiatoarea ei, adică de Rusia. Asasinarea tarului Paul I, artizanul Neutralității Armate, si preluarea domniei de către fiul său Alexandru, la începutul lunii aprilie 1801, au creat condițiile necesare restabilirii raporturilor anglo-ruse, în parametrii în care evoluaseră până la sfârșitul anului 1799. Pe masura ce contradicțiile ruso-engleze se estompau, în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Volume XVI, 1901, p. 712-718. 271 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin către rege, din 10 iunie 1809, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD, Huvudarkivet, E2D, 225, Konstantinopel. Napoleon Bonaparte care, dată fiind evoluția raporturilor francoruse, afectate de politică poloneză a tarului Alexandru I, apărea că iminentă. Calculele diplomației britanice, dacă acestea au fost, în realitate, s-au dovedit corecte. Faza finală a războiului franco-rus, declanșat de Napoleon la 24 iunie 1812, a reactivat interesul Mării Britanii față de Nordul Europei. Condusă de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
practică a planului suedez, deoarece, odată cu degringolada Imperiului lui Napoleon, Rusia nu mai avea nevoie urgentă de colaborarea militară a Suediei, motiv pentru care a luat în considerare necesitatea apropierii de Danemarca. Încurajat, probabil, de această întorsătură produsă în politica tarului, regele danez Frederic al VI-lea a încercat, la 2 februarie 1813, să obțină sprijinul Mării Britanii, în speranța evitării pierderii Norvegiei, dar a fost refuzat. Deoarece, dat fiind faptul că aderase la alianța ruso-suedeză, guvernul britanic nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Danemarca, si, la 9 aprilie 1813, a invitat Austria să adere la alianța anglo-ruso-suedeză282. Totodată, a avertizat și Rusia că nu se mai putea opera nici o modificare în 281 Ibidem, p. 201. 282 Ibidem, p. 204. problema Norvegiei, așa cum încerca tarul să o producă, prin determinarea Danemarcei să adere la Coaliția antifranceză, cea de a șasea, constituită, așa cum s-a constatat, în lunile februarie și iulie 1812, de către Anglia, Rusia și Suedia 283. La rândul său, Bernadotte a dat curs insistentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
deci, în continuare și de Rusia care, în cazul în care s-ar fi decis să acționeze ar fi făcut-o împotriva Franței, deoarece "elle était résolument contraire aux Varsoviens, leș seul véritables alliés de Napoléon"308. Dezamăgit de conduită tarului, Napoleon a hotărât să nu mai conteze pe alianță cu Rusia, decizie care semnifică "la fin de Tilsit"309. Rusia s-a decis, totuși, să intre, parțial, în acțiune. Generalul Golițân a pătruns, la 3 iunie 1809, în Galiția, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
diplomatice austriece. Nemulțumirea acestora față de decizia în discuție a fost exprimată, si inca într-o manieră lipsită de orice precauție diplomatică de generalul Kobler, trimis de împăratul Francisc al II-lea la Petersburg, cu misiunea de a-l invită pe tarul Alexandru I la Viena, unde urma să se deschidă lucrările Congresului de pace. Căci, potrivit celor relatate de Löwenhielm, generalul a exprimat acea stare de spirit, cu voce tare, în mod intenționat, pentru a fi auzit, cu prilejul unei conversații
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lucrările Congresului de pace. Căci, potrivit celor relatate de Löwenhielm, generalul a exprimat acea stare de spirit, cu voce tare, în mod intenționat, pentru a fi auzit, cu prilejul unei conversații cu nepotul diplomatului suedez, în timpul unei reuniuni organizată de tar, si, deci, în prezența acestuia. Astfel, el i-a declarat "qu'il était fort aise de leș terminées (problemele legate de criză norvegiană n. Ven. C.) à la satisfaction du Monseigneur le Prince Royal (Bernadotte n. Ven.C.) mais que
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]