2,431 matches
-
scris în jurnal, am ajuns, după filmări, la un alt fel de oboseală, plăcută, pentru că n-a fost vorba numai despre mine - ci despre Strindberg, Swedenborg și alții, despre România, anii copilăriei și adolescenței, dar mai ales despre imanența și transcendența lui Dumnezeu și, bineînțeles, despre muzică, despre preclasici, despre Mozart, Schubert, Mahler. Și, undeva, despre Sergiu Celibidache, despre steaua lui care a strălucit aici, în Suedia, destul de dureros. În fond, am uitat aproape tot din ce s-a petrecut. Numai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
reflectate împreună de ceremonialul (imperial roman, de mai târziu) care consacră relația cu trecutul și care va proiecta procesul în sine al memorării la nivelul conștiinței și al mentalului colectiv. Pe lângă moștenirea aristotelismului, gândirea romană va prelua complementar și problematica transcendenței, dezbătute mai ales de filosofia idealistă, despre care se consideră îndeobște că separă materia de formă și că încadrează critic realitatea sensibilă 11, în numele unei ontologii absolute. Platon spune despre sofist, în dialogul cu același nume, că aparține grupului de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la neoplatonism. Filosofia lui Plotin va căuta să refacă statutul metafizic al imaginii: nu un produs al imaginației, ci un dat prim, ea poate ajuta conștiința în stabilirea unui raport direct cu suprarealul. Între ființă și non-ființă, între existență și transcendență, imaginea mediază și face posibilă conjuncția sensibilului cu inteligibilul, a "văzătorului" cu obiectul văzut, prin activitatea de contemplare, dar și de edificare de sine. Înțeleasă drept cauză a unei senzații, și nu efect al acesteia, viziunea nu este o figură
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
revistele de specialitate, precum și Cioran și exodul spre veșnicie (2007); Eclipsa orizontului (2003); Repere introductive în fenomenologie (2010); Paradigme umaniste. Explorări în tradiție și actualitate (coordonator, 2013). La editura Institutul European a mai editat volumele Pendulări în abstract (2008) și Transcendența activă (2010). Marius Cucu, Ascunderi și înfățișări. Explorări metafizice decriptive (c) 2016 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com.; www.euroinst.ro Descrierea CIP
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a le înfățișa, preț de-o clipă, vor fi mereu redescoperite și reînfățișate, oricât de adânc le va răpi ascundere. Este speranța că alți pelerini ai meditației vor rostui noi fântâni vremelnice, dar înnobilante, spre aceleași seve cu izvoare în transcendență. Resemnări lângă drama aproapelui Începutul întâlnirii mele cu suferința aproapelui pare a sta sub zodia unui naufragiu inedit al sinelui. Indiferent dacă apariția, pe drumul de soartă în care sunt angajat, a semenului, încercat de asprimea unei vicisitudini, este un
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mai adesea, după ce s-a așezat în incinta templului, orbul își întinde mâna implorator spre fluctuațiile omului cotidian. Despre templu s-a spus mereu, în evoluția conștiinței religioase a omului, că este casa zeului, tărâmul care punctează imanentul cu deplinătatea transcendenței ce irumpe în temporalitate precum o paranteză, o sincopă de absolut. Zeul generează și regenerează, el creează, deține capabilitățile distrugerii și ale vindecării precum și forța resurecției întru apocalipsă, energia eternă a sfârșitului deplin reînnoitor. Așadar templul ar fi, pentru conștiințele
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
care se reduc la triada noțională: timp, distanță și viteză. Divinitatea nu însoțește mișcându-se pe sine și parcurgând o distanță într-un anumit timp. Deasupra și dincolo de aceste coordonate, zeul se raportează la imanent drept zonă ontică inserată în transcendență, călătoria spațio-temporală a omului, fiind pentru el, asemeni unei insule frivole așezate în vastități oceanice cu centrul pretutindeni și nicăieri. Despre această însoțire divină a omului pe drumul destinului său o mare parte din tradiția și textele sacre ne spun
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a-l cunoaște pe zeu și i se dăruiește un grad de revelație din ce în ce mai avansat. Aici credința în Divinitate este unica cheie ce deschide mereu alte porți în castelul de taină al zeului, unica șoaptă-formulă ce convinge santinelele din turnurile transcendenței să coboare punțile pelerinilor întru abnegație. Așadar, ascunderea însoțirii divine a omului comportă, la fel ca celelalte tipuri de ascundere, o gradație, o scară de niveluri ce urcă valoric de la minim către maxim. Spre deosebire de alte ascunderi, cum ar fi cea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Dacă, cel mai adesea, nivelul credinței în articolele unei dogme dă măsura revelației adevărului acestora, atunci celui ce încearcă să creadă neabătut, învingându-și mereu sinele îndoielnic și opunându-se tentației incertitudinii, i se dăruiește privilegiul haric al vederii imaginilor transcendenței însoțitoare. Așadar, conștiința acestui credincios devine una a privirii luminate, a unui spirit ce ia la cunoștiință expuneri și înfățișări supra-imanente, o conștiință a văzului religios diurn. Ca sărbătoare a luminii solare, ziua, fie ea dăruită cu un cer al
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
bogăția delirantă a propriei ființări după care se retrag în câmpuri secunde, lăsând altor peisaje, avantajul ieșirii întâmpinante, proiecției în față, în câmpul deschis privirii străbătătoare. Precum în dimensiunea zilei, ochiul privește spectacolul vieții, tot astfel, conștiința religioasă diurnă între-zărește transcendența. Revelația prezenței însoțitoare a zeului solicită ochiul teluric, privirea abisală a sufletului uman credincios, apelează acea vedere ce se deschide din interior spre adâncurile de vârtej ale meta-conștiinței, ale eului neatins de însemnele mundaneității spațio-temporale. În acest fenomen al întrezării
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Revelația prezenței însoțitoare a zeului solicită ochiul teluric, privirea abisală a sufletului uman credincios, apelează acea vedere ce se deschide din interior spre adâncurile de vârtej ale meta-conștiinței, ale eului neatins de însemnele mundaneității spațio-temporale. În acest fenomen al întrezării transcendenței, conștiința diurnă prinde, captează fulgurant chipuri ale absolutului divin prin intermediul privirii religioase, această privire fiind chemată aici de revelația dăruită a zeului. Ziua sau mai exact astrul ce luminează determinând și susținând ziua este reprezentat, în acest context, de credința
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Divinității și au sesizat ca unic scop al venirii sale descătușarea ființei umane de marasma și extensiile negative ale păcatului inițial, reprezintă cazuri de conștiințe religioase diurne, conștiințe-făclii ce au luminat, prin asumarea credinței, dăruindu-li-se revelația fragmentară a transcendenței zeului ce există și însoțește constant destinul omului. Ei au rostit Osana! Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului! din mijlocul tensiunii credinței lor, credință ce le-a impus desprinderea de talazurile agitațiilor terestre. Ei rostesc această exclamație plutind
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nu doar că nu vede realul transcendent dar, mai ales, nu se vede pe sine, amplificându-și dialectica autoamăgirii care-i oferă o falsă imagine proprie de cucernic infailibil. Situat în afara autenticei religiozități, acest personaj va confunda credința în zeul transcendenței cu încrederea deplină în zeul fabricat de impulsiunile și imperativele sale imanente, în idolul ce împrumută doar numele realei Divinități, fiind doar o utopică plăsmuire menită să justifice ipocrit negativitatea de substanță, vicierea profundă a lăuntricului sufletesc. La fel cum
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
țărmuri demonice. Sub zodia acestui nor malefic, conștiința nocturnă non-religioasă își manifestă, adesea, tensiunile vicierii și idolatriei damnând, paradoxal, Divinitatea în numele distorsionat al acesteia, respingând, din autosuficiența fals-cunoscătoare, credința autentică ce descoperă însoțirea omului de către zeu, refuzând încrederea catarhică în transcendența reală și acceptând, în schimb, aderarea la voluptățile imanentului, aderare ce se petrece sub masca înșelătoare care imită virtutea deschizătoare spre divin. Evocând, din nou, dimensiunea teologală a creștinismului, vom afla această conștiință nocturnă non-religioasă în acțiunea sa de virulentă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
un astfel de parcurs deoarece odată cu sosirea în planul corporalității, fiecare dintre noi trebuie să-și poarte o cruce pe o potecă a calvarului individual ce duce ireversibil spre agonia crucificantă care ne așează în cripta morții. Acest mesaj întru transcendență indică faptul că ființa umană are de optat între a fi asemeni răstignitului din dreapta lui Hristos crucificat sau asemeni celui din stânga sa. Primul, mărturisindu-și credința în cristica însoțire divină a omului, își depășește ascendent crucea, celălalt rostindu-și, într-
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
incapabile de a mai acționa întru propria salvare ultimă. Această adunare hipnotizată de narcozele demonice va auzi, privi și resimți doar efectele teribile ale celor șapte trâmbițări. Abia la final, cum indică atenționarea cristică, alături de întregul ființării reunite prin erupția transcendenței și stoparea istoriei, abia în marginea viziunii finale a Divinității sosite pe norii aprinși, mulțimile decadente vor auzi cea din urmă trâmbiță, mai puternică decât celelalte șapte, trâmbița Judecății de Apoi: "Și va trimite pe îngerii Săi, cu răsunet de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și își închipuie că sunt pe drumul atingerii absolutului, că sunt la un pas de a intra în cer, turnul alienării lor fiind aproape finalizat. Dar acest turn nu se termină și nu străpunge porțile cerului, istoria nu poate răpi transcendența și cade în sine prin distrucții și grozăvii fără margini. Pedepsind mândria adamică sfidătoare, Divinitatea încurcă limbile oamenilor, iar ei nu se mai aliază în asaltul asupra cerului, se încurcă reciproc și își determină unu altuia alunecarea de pe pereții turnului
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la întrebarea „Fundamentalismul religios este: hindus, creștin, islamic, budist?”, solicitându-i-se res pondentului să aleagă doar o variantă de răspuns, el va asocia fundamen talismul cu islamul. Este un stereotip negativ cu profunde rădăcini sociale și culturale. Fundamentalismul confiscă transcendența lui Dumnezeu. Avem de-a face cu un Dumnezeu justițiar! Fundamentaliștii sunt locotenenții lui pe pământ. Îi știu voia și, prin urmare, administrează pedepse și recompense în numele lui. În sens originar, fundamentalismul înseamnă, în absolut toate religiile, „întoarcerea la scrierile
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
nu stimulează creativitatea. Procesul de creație este un act deliberat, care presupune un efort considerabil la un înalt nivel de funcționare mintală, iar oamenii cu realizări remarcabile știu acest lucru. Creatorii au declarat că acced la starea de beatitudine, de transcendență prin însuși actul de creație. [41] Teoriile referitoare la creativitate recunosc că ideile creative se formează în inconștient și că există o perioadă de incubație (vezi §3.2). Ideile apar în minte într-un moment de iluminare (vezi §3.3
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
progresivă a primului în raport cu cel de-al doilea în romanul românesc, de la D. Bolintineanu (Manoil) până la Ștefan Bănulescu (Cartea Milionarului). Criticul postulează existența unui paralelism între acest joc de forțe narativ, pe de o parte, și relația dintre ființă și transcendență în discursul intelectual modern, pe de alta. Principalele etape stabilite sunt romanul tranzitiv, în care naratorul e omniscient, personajul este narat și are iluzia apartenenței la realitate; romanul reflexiv, în care personajul e și narator, dar își conservă iluzia vieții
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
ordini sociale. Slăbiciunea buddhismului în India poate fi explicată și prin faptul că el a transformat prea repede fastuoasa mitologie a hinduismului într-o religie a simplei reunuțări și, în fond, într-o morală. Fără mai mulți zei și fără transcendența lui Ătman, mesajul celui Iluminat n-a mai fost auzit de populațiile indiene, a căror bogată imaginație a avut mereu nevoie de imagini concrete ale divinității. Buddhismul s-a născut în india ca o religie fără importanță, a devenit apoi
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ultima mea naștere; pentru mine nu va mai fi o altă existență” (Majjhima-Nikăya, III, p. 123). Simbolismul celor „șapte pași” (saptă padăni ) este destul de transparent. Enunțul „eu sunt cel mai înalt om din lume” (păli: aggo’ham asmi lokassa) semnifică transcendența spațială a lui Buddha. El a atins cu adevărat „vârful lumii” (păli: lokagge), traversând cele șapte etaje cosmice, care corespund celor șapte ceruri planetare. Prin aceasta însă, Buddha transcende și timpul, deoarece în cosmologia indiană punctul din care a început
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și călugării buddhiști, precum și yoghinii care, înainte de a atinge starea de Nirvăṇa ori de samădhi, practică o „întoarcere în urmă”, ce le permite să-și cunoască existențele anterioare. Strigând că este „cel mai bătrân om din lume”, Buddha își proclamă transcendența în raport cu timpul, tot așa cum declară că a transcendat Spațiul ajungând în „vârful lumii”. Cele două imagini exprimă depășirea totală a condiției lumii și reintegrarea într-o stare „absolută” și paradoxală, dincolo de timp și spațiu. 2. Concretizări ale artei buddhiste Reticența
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
vizibilă în întreaga Asie, este cea a lui Buddha în starea de iluminare. Mâna dreaptă este îndreptată spre pământ, care este luat ca martor al realității Trezirii sale (bhumiparsamudră ); este un gest activ al ființei care a obținut starea de transcendență. Mâna stângă așezată în poală, cu palma îndreptată spre cer (dhyana-mudră ) este un gest pasiv care sugerează compasiunea universală. Această figură este considerată una dintre cele mai valoroase imagini realizate vreodată de geniul uman. Reprezentările lui Buddha apar în diferite
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
stare au spiritul desprins de lume. Ei fac de parcă n ar face, acționează ca și cum n-ar acționa, iar viața ca și moartea nu-i atinge. S-a spus că buddhismul reprezintă o formă supremă de teologie. Concret, valoarea religioasă fundamentală, transcendența, se recunoaște în buddhism în forma ei pură. Reprezentarea personală a divinității lipsește, tocmai pentru că o asemenea reprezentare ar compromite transcendența ei absolută. Tăcerea și absența lui Dumnezeu sunt pentru Buddha cea mai bună mărturie, singura mărturie posibilă a prezenței
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]