2,637 matches
-
și aparține luminii. În studiile sale de etnologie și mitologie, Eliade arată că, pentru a intra în insula transcendentală de tip Svetadvâpa - "insula albă" - Insula Șerpilor, Insula lui Euthanasius, este necesară depășirea condiției umane, reîntoarcerea în starea adamică, paradisiacă; insula transcendentă este un simbol al realității absolute, imutabile, transcendente; ființele care populează insula sunt arhetipuri, ființe care pot cunoaște fără să devină 179). Tot din perspectivă gnostică este explicată întrebarea lui Andronic adresată Dorinei ("Cum te cheamă pe tine?"), precum și replica
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și mitologie, Eliade arată că, pentru a intra în insula transcendentală de tip Svetadvâpa - "insula albă" - Insula Șerpilor, Insula lui Euthanasius, este necesară depășirea condiției umane, reîntoarcerea în starea adamică, paradisiacă; insula transcendentă este un simbol al realității absolute, imutabile, transcendente; ființele care populează insula sunt arhetipuri, ființe care pot cunoaște fără să devină 179). Tot din perspectivă gnostică este explicată întrebarea lui Andronic adresată Dorinei ("Cum te cheamă pe tine?"), precum și replica însoțitoarei Dorinei din călătoria spre palatul de sticlă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sale, despre "creatorul care devine deus otiosus și se îndepărtează treptat de creația sa"259, concepția sa despre "adevărata" religie care începe după ce Dumnezeu s-a retras din lume: ""Transcendența" sa se confundă cu eclipsa sa. Elanul omului religios spre "transcendent" mă face să mă gândesc uneori la gestul disperat al orfanului rămas singur pe lume (...). Religia este într-adevăr rezultatul "căderii", al "uitării", al pierderii stării de perfecțiune primordială. În Paradis, Adam nu cunoștea nici "experiența religioasă", nici teologia, adică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numai aici sunt camuflate misterele și, ca atare, numai aici, într-o existență încarnată, avem oarecare șanse să ni le revelăm"337) În consecință, orice eveniment este ambivalent: "un "eveniment" aparent banal poate să reveleze un întreg univers de semnificații transcendente, iar un "eveniment" aparent extraordinar, fantastic, poate fi acceptat de cei care îl trăiesc, ca ceva ce vine de la sine și de care ei nici nu îndrăznesc măcar să se mire"338. Tot în Jurnal (de data aceasta fără a mai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
adusă de acasă, sunt semnele identității mitice) corespunde teoriei eliadești despre sacrul camuflat (în cenușiu, vechi etc.), teorie care, după cum recunoaște Eliade, își are rădăcinile "în teoria mea despre "irecognoscibilitatea miracolului" - sau, în general, în credința mea, că, după întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume, sau în istorie, și astfel devine irecognoscibil", astfel încât tot ce vine de "dincolo" era, de la început, "acolo", "camuflat în banalitatea de toate zilele și, ca atare, incognoscibile"401. De asemenea, s-a interpretat numele protagonistului în legătură cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Iconaru este elev al liceului "Gheorghe Lazăr", preocupat de entomologie (în La umbra unui crin, pasionatul entomolog poartă numele "simbolic"604 de Valentin Iconaru; în interpretarea lui Eliade, fluturii, zborul, aripile conotează în limbajul simbolic și secret accesul la realitățile transcendente, desprinderea de lume, accesul la lumile nevăzute 605), în spectacolul vizionarului Ieronim, este "și altcineva: băiatul care ducea un porumbel rănit în mână"606, adică un mesager al ideii "că nu avem dreptul să ne pierdem speranța"607. Totul poate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sa; caracteristica esoterică impunea folosirea unui limbaj secret, "ascuns" (parlar cruz), pentru ca, așa cum spunea un fedele, Francesco da Barberino, "la gente grossa" să nu poată accede la doctrina ei. Madonna Intelligenza din textele acestei oști secrete și spirituale simbolizează "intelectul transcendent, Înțelepciunea". În acest sens, un alt fedele d'amore, Jacques de Baisieux interpretează în poemul său C'est des fiez d'Amours (pe care-l regăsim și în proza în discuție) sensul cuvântului "amor", inițierea prin dragoste fiind de natură
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
structural. În afară de bine cunoscuta idee a antinomiei transfigurate, cu care filosoful din Lancrăm și-a început seria studiilor ce vor intra în componența Trilogiilor, antinomicul poate fi regăsit, în forme și nuanțe diferite, în teoria cunoașterii luciferice, în metafizica censurii transcendente, în teoria despre stilul cultural, în cea referitoare la metaforă, precum și în cosmologia "diferențialelor divine". Ideea prezenței antinomicului în filosofia blagiană a mai fost enunțată și chiar dezvoltată, în diferite forme și proporții, de unii autori. Primul care a dezvoltat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în alte zone ale sistemului filosofic blagian. Mă voi referi în primul rând la aplicația metodei antinomiei transfigurate în construcția cosmologiei blagiene a "diferențialelor divine". În al doilea rând, voi urmări antinomiile care subîntind teoria "cunoașterii luciferice" și metafizica "censurii transcendente". Mă voi referi apoi la natura antinomică a ideii de "stil", iar în final voi analiza structura antinomică a ideii de "metaforă", care are în filosofia lui Blaga o dimensiune foarte amplă. Chiar dacă sunt situate la niveluri și în registre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în dezacord cu funcțiile normale ale intelectului. Totul se petrece, spune Lucian Blaga, atingând un punct esențial în decriptarea esenței dogmelor, ca și cum noțiunile "ar avea, în afară de funcția lor logică, și o altă funcție, aceea anume de a articula un ce transcendent de neînțeles prin intelect, de neconstruit prin intuiție" (subl. n., V.M.) 70. Din punct de vedere strict logic, o dogmă ca aceea a Trinității se traduce într-o formulă antinomică în sine. A spune "Dumnezeu e o ființă în trei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nici inteligibilă, nici intuitivă. Atât intelectul obișnuit cât și intuiția refuză o sinteză a termenilor antinomici din dogmă. Aceasta nu poate fi realizată nici conceptual, nici pe planul concretului. Prin afirmarea intenționată a antinomiei dogmei, sinteza devine una postulată în transcendent, depășind atât posibilitatea de a fi concepută, cât și posibilitatea de a fi intuitiv concretizată. Rezultatul acestei afirmări forțate este tocmai transfigurarea antinomiei. Așadar, orice dogmă reprezintă din punct de vedere logic o antinomie, dar orice dogmă mai cuprinde și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
propriu-zis o soluție a antinomiei, dar ține loc de soluție, sau, mai exact, este rezultatul unei soluții postulate, dar inaccesibilă intelectului. Lucian Blaga consideră că aceasta este singura înțelegere filosofică adecvată a dogmelor. Fără a ne plasa în acest unghi transcendent, dincolo de linia raționalului obișnuit, nu vom putea înțelege structura dogmelor. Numai astfel, aceste deformări ale raporturilor dintre noțiuni, prin care se evadează din logic, vor căpăta un sens. Rezumând analiza lui Lucian Blaga asupra structurii dogmelor, vedem că dogmele sunt
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
misterul metafizic de orice încercare de raționalizare a spiritului omenesc (subl. n., V.M.)"74. Prin "dogmatizare", antinomiile, care din punct de vedere logic nu reprezintă nimic, dobândesc un sens profund. Ele exprimă misterul lui Dumnezeu, fără a-i epuiza conținutul transcendent în definiții raționale. "Toate reacțiunile gândirii dogmatice reprezintă tot atâtea eforturi de a salva misterul ca atare și de a-l capta prin elemente iraționale"75. "Contradicția, antinomia logică și alte operații complementare de aceeași natură devin pentru metafizica creștină
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
atunci când, pentru a formula ceva cu ajutorul conceptelor ce-i stau la dispoziție, intelectul evadează din sine, se așează în nepotrivire ireconciliabilă cu funcțiile sale logice, el intră în stare "ecstatică". Aceasta se întâmplă atunci când se caută formularea conceptuală a ceva transcendent, care depășește atât înțelegerea cât și intuiția. Dogmele sunt produsul acestei stări speciale a intelectului, a ecstaziei sale. Ecstazia intelectului nu se poate manifesta decât în formă antinomică și uzând de procedeul transfigurării antinomiilor. Ecstazia intelectului, a cărui stare normală
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
din afară. Acest impuls poate să fie dat fie de către revelație, fie de către experiență, lucru extrem de important, care deschide metoda dogmatică spre filosofie și cunoașterea științifică. Dogmele sau antinomiile transfigurate sunt modalități prin care intelectul reușește să formuleze acest ceva transcendent și incomprehensibil prin metodele raționale obișnuite. Altfel spus, distincția dintre cele două stări ale intelectului nu este o scindare a acestuia, ci doar o nuanțare a funcțiilor sale. Metoda ecstaziei intelectului nu se aplică decât acolo unde nici una dintre metodele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
obișnuite. Altfel spus, distincția dintre cele două stări ale intelectului nu este o scindare a acestuia, ci doar o nuanțare a funcțiilor sale. Metoda ecstaziei intelectului nu se aplică decât acolo unde nici una dintre metodele enstatice nu reușește să descifreze transcendentul. Toată metafizica profană (adică din afara gândirii religioase creștine), afirmă Blaga, este produsul intelectului enstatic. El crede și speră că metafizica viitoare va face apel la aceasta metodă a ecstaziei intelectuale. Asupra acestei chestiuni voi reveni. Inovația blagiană nu are egal
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
reușește să ia în stăpânire antinomiile, însă cu o diferență mare față de gândirea dogmatică, după cum vom vedea. În sfârșit, este exclusă asimilarea ecstaziei intelectului cu intuiția intelectuală, singura formă de cunoaștere prin care filosofii au admis că este posibilă surprinderea transcendentului. Solicitat de ideația dogmatică, Lucian Blaga introduce o altă inovație epistemologică absolut originală: ideea de direcție în cunoaștere. Are nevoie de aceasta pentru a acredita în planul teoriei cunoașterii metoda dogmatică. În acest sens, filosoful român observă că, deși s-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomiile transfigurate sunt formule ale minus-cunoașterii. Ele reprezintă nu numai o metodă, ci un "gen întreg de cunoaștere", va spune Blaga într-o scrisoare către Iosif Brucăr 92. După analiza dogmelor, înțelegem că este o cunoaștere îndreptată spre ceea ce este transcendent omului și care, în mod paradoxal, nu încearcă să atenueze această îndepărtare, ci să o sporească. Am putea spune că este o formă de cultivare a transcendenței, așa explicându-se valoarea ei prioritar metafizică. 1.1.3. În economia cunoașterii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
misterelor îi corespunde o regiune de transcendențe, care niciodată nu pot să fie absolut și pozitiv convertite de cunoașterea umană", spune Lucian Blaga 95. Cunoașterea luciferică este cea prin care omul reușește să depășească, într-un anume sens, bariera censurii transcendente și să facă saltul în mister ca atare. Spre deosebire de cunoașterea paradisiacă, cunoașterea luciferică se dezvoltă pe dimensiunea problematicului, a aventurii, a riscului și eșecului. Ea deschide misterul și provoacă o criză a obiectului ei, desfăcându-l într-o parte care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
imprime iraționalului (...) și variația epistemologică în direcția minus"115. Desigur, aceasta este doar o "raționalizare" principială, minus-cunoașterea fiind singura formă de cunoaștere în care reducția iraționalelor nu se manifestă decât în forma unei potențări sau radicalizări a iraționalului. În Censura transcendentă, Lucian Blaga revine asupra problemei locului raționalității, de astă dată din punct de vedere metafizic. Aici, el distinge între două sensuri ale ideii de "raționalitate": raționalitatea "ca articulație funcțională a cunoașterii individuate, (...) prin care se ajunge în genere la o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
existențiale", redând "un raport ideal între mistere, un raport potrivit căruia misterele existențiale devin clasificabile după simetria și congruența lor, sau un raport ideal potrivit căruia misterele existențiale devin atenuabile în proces indefinit, permanentizabile, sau potențiabile"117. În raport cu ontologia censurii transcendente, raționalitatea cunoașterii este, în totală opoziție cu marile sisteme metafizice raționaliste, o structură "disimulatoare", un izolator, iar nu "o punte de contact" între om și misterul existențial sau transcendent. Raționalitatea este o structură sau caracteristică a cunoașterii, dar de aici
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
atenuabile în proces indefinit, permanentizabile, sau potențiabile"117. În raport cu ontologia censurii transcendente, raționalitatea cunoașterii este, în totală opoziție cu marile sisteme metafizice raționaliste, o structură "disimulatoare", un izolator, iar nu "o punte de contact" între om și misterul existențial sau transcendent. Raționalitatea este o structură sau caracteristică a cunoașterii, dar de aici nu se poate deduce raționalitatea obiectului cunoașterii. Dimpotrivă, spune Blaga, în ordinea censurii, din raționalitatea cunoașterii se poate conchide că misterul existențial "transcende categoric posibilitățile cuprinderii prin rațiune"118
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este destinată de către Lucian Blaga în primul rând metafizicii. Ea exprimă, în opinia sa, o formă absolut originală de cunoaștere metafizică. Filosoful român încearcă să acrediteze acest lucru într-una dintre secțiunile Eonului dogmatic, discutând modalitățile metafizice de raportare la transcendent ce au funcționat ca supoziții pentru diferite sisteme de gândire metafizică de-a lungul timpului. În acest sens, distinge cinci modalități 126: • Metafizica raționalistă europeană, prin Eleați, Aristotel, Spinoza sau Leibniz, s-a construit pe supoziția că transcendentul e raționalizabil
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
raportare la transcendent ce au funcționat ca supoziții pentru diferite sisteme de gândire metafizică de-a lungul timpului. În acest sens, distinge cinci modalități 126: • Metafizica raționalistă europeană, prin Eleați, Aristotel, Spinoza sau Leibniz, s-a construit pe supoziția că transcendentul e raționalizabil și formulabil. • Kant, analizând pretențiile metafizicii raționaliste, va argumenta că încercarea rațiunii de a trece dincolo de limitele experienței, pentru a cuprinde transcendentul, duce la construcții antinomice. De aici va conchide că transcendentul e neraționalizabil și neformulabil, ceea ce îl
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
126: • Metafizica raționalistă europeană, prin Eleați, Aristotel, Spinoza sau Leibniz, s-a construit pe supoziția că transcendentul e raționalizabil și formulabil. • Kant, analizând pretențiile metafizicii raționaliste, va argumenta că încercarea rațiunii de a trece dincolo de limitele experienței, pentru a cuprinde transcendentul, duce la construcții antinomice. De aici va conchide că transcendentul e neraționalizabil și neformulabil, ceea ce îl va transforma într-un adversar al metafizicii tradiționale, constructivă în esența sa. Această supoziție, prezentă în criticismul kantian, stă la baza tuturor sistemelor agnostice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]