14,503 matches
-
Contactul răcoros Îl făcu să Își revină de-a binelea. Efectul vinului se risipea Împreună cu orele nopții celei mai adânci. Simțea cum ideile Începeau să i se limpezească, chiar dacă un vârtej de imagini și de chipuri femeiești continua să Îi traverseze mintea. Își ridică din nou privirea spre punctul unde crezuse că o zărește pe Antilia, dar acum tot peretele era Învăluit În beznă. Își roti capul În jur, căutând zadarnic un reper: cele patru laturi ale clădirii erau perfect identice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ușor al pânzelor. Probabil că arhitectul prevăzuse niște deschideri, dispuse În așa fel Încât să genereze curentul acela ușor de aer pe care Îl simțea pe chip. Așadar, trebuie că existau și alte căi de ieșire, Își zise el alarmat. Traversă rapid rândurile de țesături, examinând lungile și Îngustele coridoare dintre ele. Tocmai se gândea, cu mânie, că asasinul probabil fugise deja, când i se păru că aude ceva mișcându-se În fața lui. Acum, ochii i se obișnuiseră cu penumbra. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de ani și este tatăl a două fetițe, dintre care una de sapte ani, pe care responsabila cu onomastica din familie o botezase Claire. Se grăbește pentru că, În curând se va lăsa seara, iar În localitatea pe care tocmai o traversează, Rennes-le-Château, nu depistează nici un hotel. Colac peste pupăză, motorul mașinii automobilului Începe să scoată fum, semnalizând terminarea apei din carburator. Oprește cu intenția de a cere unui localnic o canistră cu lichid. Cel mai apropiat imobil este și cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avea a face, depășisem faza emoțiilor, acum ele Îmi păreau gratuite și ridicole - Adam Adam era un tip forte, ce naiba mă apucase din senin să mă gândesc la... - Îmi cer scuze pentru incident, adevărul este că În ultimele zile am traversat o perioadă destul de proastă, uneori mă simt vlăguit, anemic și indispus fără un motiv anume - are și Eva dreptatea ei. O dreptate cam agasantă, Însă nu lipsită de oarecare temei, trebuie să recunosc. În fine... Despre ce vorbeam? Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai întrebă ea o dată. — Latini, di padre in figlio! - răspunse Metodiu. — Allora, non fa niente! - decretă venețianca. Venite! — Ce-a zis? - întrebă Iovănuț. — Că dacă mergem, ce ne costă? - traduse în șoaptă Metodiu. Andiamo! Conduși de signora Maxima, călugării noștri traversară piața San Marco, coborâră în gondola femeii și-o porniră pe Canalul Grande. Privindu-i de pe chei, ai fi zis că-s trei amorezi. Curând, ieșiră de pe Canal Grande, cotind pe unul din numeroasele canalete pe marginile căruia se înșirau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de parcă ar fi văzut-o pentru prima dată, își ridică privirea, mâhnit. — Păi, în cazul ăsta, harta este greșită, îngăimă în cele din urmă. Munții ăștia din față nu apar nicăieri și cam acum o oră ar fi trebuit să traversăm un teren cu dune; și nici pe astea nu le-am văzut. Mama lor de imbecili! Ce facem acum? Nu am nici cea mai vagă idee. — În curând o să se întunece. — Mi-am dat seama. — Și?... Ce vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
asta, cel derutat era Marcel Charrière, deoarece nu răspunse imediat, iar când o făcu se limită să ridice din umeri. — V-am spus că este vorba despre o competiție sportivă. — Vreți să mă faceți să cred că sute de oameni traversează Africa de la un capăt la altul, înghițind praf și nădușind, doar din spirit sportiv? — Desigur! — Ce prostie! — Cum ați spus? — Scuzați-mă! N-am vrut să vă jignesc, dar îmi este greu să accept că cineva poate să-și risipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a prăpastiei, până când, stingându-se, avea să dispară și modul său de a înțelege viața, și pe Gacel Sayah îl durea să accepte că face parte dintr-o generație obligată să admită acest adevăr incontestabil. Camioane gigantice și rău mirositoare traversau Sahara de la nord la sud și de la est la vest, fiecare transportând încărcătura a treizeci de cămile; ca urmare, caravanele greoaie începeau să dispară de pe fundalul presărat cu dune. Instrumente surprinzătoare făceau legătura cu sateliții artificiali care se învârteau pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
va face să înțelegi mai bine situația și în ce măsură prietenul tău a comis un delict de neiertat. — Nu este prietenul meu! protestă vehement celălalt. Nu l-am văzut niciodată. — O mare greșeală din partea ta... - zise tuaregul. Dacă te apuci să traversezi un continent fără să știi ce fel de oameni te vor însoți, poți să ajungi în asemenea situații... Pleci odată sau trimit pe altul? — Plec, plec, se grăbi să răspundă austriacul și apoi se întoarse spre ceilalți ostatici: Stați liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
violeze un elefant. Ce avea de gând ? Ce fusese în capul lui, cum de-i venise ideea nebunească să se înfrunte niște indivizi care-și puteau permite luxul să risipească atâția bani și atâta efort în ridicola aventură de a traversa Africa dintr-un capăt într-altul, din simplul capriciu de a ajunge primii la Cairo? Luna era sus, exact deasupra capului său, mică de tot când ochii i se închiseră, însă când râsul unei hiene îl trezi, se afla din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Libia. Nu mă înnebuni! — Departe de mine ideea asta. Uriașul șef al securității se ridică în picioare, se apropie de harta uzată agățată de perete și o studie cu atenție: Asta înseamnă că ar trebui să suspendăm toate etapele care traversează Nigerul. — Mă tem că da. Fir-ar al dracului! Poate că le-am putea face pe toate la un loc, protejați de armată, spuse Yves Clos. — Ai idee cât timp ne-ar lua asta? răspunse celălalt sec. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
este în stare o ființă umană. Și dispune de o mână de ticăloși de aceeași teapă, care se ocupă cu rezolvarea „micilor probleme“ ce se ivesc, de obicei, când mai mult de o mie de tineri destul de „agitați“ trebuie să traverseze un continent întreg. Oameni periculoși - foarte, foarte periculoși. Crezi că Fawcett poate să-i ceară să-mi facă vreun rău? — E de ajuns un singur cuvânt de-al lui ca să ai parte de unul dintre multele „accidente“ care au loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Și ceva mai liniștiți, fiindcă știu că nu mai sunt în pericol și că eliberarea lor este doar o chestiune de timp. — De cât timp? — Asta nu depinde de mine ... - spuse Gacel. Nu cred că ei sunt în stare să traverseze deșertul, așa încât nu ne rămâne decât să sperăm că vor veni să ne caute. — Cine-ar putea s-o facă? — Pilotul elicopterului. — Nené Dupré...? întrebă Bruno Serafian; și în fața gestului de aprobare adăugă : Nu știu de ce, dar întotdeauna am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
arhanghel, atunci cînd vede cu un singur ochi, pentru că și Domnul Dumnezeul nostru trimite năpăstuitului său fiu - omul - pe Belzebut Înveșmîntat În fecioară. Am avut un prieten care spunea că supremul omagiu pe care ți-l poți aduce este să traversezi o stradă aglomerată cu ochii Închiși. Și tot traversînd așa, a ajuns Într-o bună zi să-și pună lațul de gît și să se arunce În gol, cu ochii deschiși de data asta. țEra un băiat superb, o plăsmuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și Domnul Dumnezeul nostru trimite năpăstuitului său fiu - omul - pe Belzebut Înveșmîntat În fecioară. Am avut un prieten care spunea că supremul omagiu pe care ți-l poți aduce este să traversezi o stradă aglomerată cu ochii Închiși. Și tot traversînd așa, a ajuns Într-o bună zi să-și pună lațul de gît și să se arunce În gol, cu ochii deschiși de data asta. țEra un băiat superb, o plăsmuire aproape și trebuia să dispară). Lăsînd la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii motori. Și deodată o limuzină galbenă traversează hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat abia seara la șapte să-mi spună că R. a murit - am fost la vernisajul unei expoziții a pictorilor amatori. Trebuia să scriu un articol pentru revistă. Un tînăr frumos, blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tunel. Toamna în care a venit uraganul dinspre Atlantic a fost chiar toamna în care am intrat la Școala Districtuală Elementară. Acesta era numele școlii generale din oraș. Era departe de casa noastră. Dimineața trebuia să cobor dealul și să traversez orașul ca să ajung acolo, fiindcă era la poalele dealului opus celui pe care locuiam noi. Când ploua, îmi luam cizmele ca să pot să cobor dealul. După aceea trebuia să le car după mine prin oraș și erau mereu ude și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
arătau a „D“-uri și câteodată virgulele mi se lungeau pana la cealaltă linie. Mi-am terminat în sfârșit tema, m-am ridicat și m-am curățat de firele de iarbă de pe pantaloni. Mai trebuia să cobor dealul și să traversez orașul până la școală. Soarele ieșise de-a binelea. Asta însemna că nu mai aveam prea mult timp. Am simțit ceva greu la mine-n stomac. Eram convins că-i de la ouăle și clătitele lui tanti Mae. Cu gustul de ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întâlnit pe nimeni așa de înțelept precum Lee. Probabil a simțit că mă holbez la ea, pentru că s-a întors să se uite în direcția mea în timp ce Tom încă vorbea. M-a privit direct în ochi. în câteva secunde a traversat camera apropiindu-se de mine cu mâna întinsă. M-am ridicat să o întâmpin; inima îmi bătea cu putere. Era prima oară când ne întâlneam pe picior de egalitate, fără să mai fim studentă și profesoară. Purta un pulover mătăsos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o adevărată pată neagră înrămată de un arc masiv, în stil gotic, din marmură roz. Nici un mâner, nici o sonerie. Per ansamblu efectul era cel al unui palat de zahăr creat de Charles Addams într-una din zilele lui proaste. Am traversat strada și m-am apropiat cu precauție de ușă. S-a despicat de la mijloc, deschizându-se. Impresionant. Recepția avea dimensiunile unui teren de fotbal, pavat cu și mai mulți metri pătrați de marmură roz. Un birou enorm în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
uitau terifiați la cadavru. Cineva a țipat, un țipăt scurt, ca și cum abia respira de panică. Am auzit pași grăbiți în spatele meu și m-am întors să mă uit, dar era un bărbat necunoscut. Nu s-a uitat la dubiță, a traversat în fugă strada și s-a oprit lângă cadavru. —E mort, a țipat o femeie. Mort, mort, mort. Vocile se auzeau clar în aerul nemișcat. S-ar putea să nu fie, a spus bărbatul fără speranță. Ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
erau câteva umbre undeva pe un trotuar îndepărtat care ar fi putut să vină de la orice. Mâna mea dreaptă a alunecat în buzunarul de la blugi, unde a atins briceagul. Nu sunt vreun cercetaș, dar îmi place să fiu pregătită. Am traversat încet strada, uitându-mă împrejur, cu cheile de la studio deja pregătite în cealaltă mână, ca să pot intra repede. Din dreapta s-a auzit un sunet puternic; una din fabricile vecine, care lucrează probabil până târziu. Asta însemna că mai sunt oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
haină căptușită, Barbour, și o eșarfă din mătase pe care o înnodase în jurul gâtului. Câinele era un pudel mic, tuns ca să pară că e un musculos într-un costum de lână. Mergea la pas în fața ei, cu fundul încordat. Au traversat strada și se întreptau spre pub. Femeia căuta ceva în buzunar. —Stai, Daisy, a spus, făcând câinele să se oprească în fața cutiei poștale. Stai, mami. Daisy și-a exprimat sentimentele ridicând o lăbuță din spate, fiecare din ele fiind împopoțonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dom, cu forma ei bondoacă de coloană grecească... Uitând cu totul de durere, am ajuns imediat la dubiță și am pornit-o cu mâinile tremurând, așa cum tremuraseră și ale Laurei Archer. Am fost norocoasă că nu m-au arestat în timp ce traversam Londra, cu cauciucurile scârțâind când luam curbele, sărind peste semafoare acolo unde puteam. Stephen mi-a dat cheile de la studio fără să se mai deranjeze să vină în persoană. Am fugit pe aleea care ducea la studio ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]