3,521 matches
-
mai mult, de ce coloniile se extind într-un ritm atât de încet, aducându-ne un profit neînsemnat față de investițiile inițiale. Îmi voi aminti de soția și prietenii morți, de succese și insuccese, de Bucureștiul de altădată. Cred că voi rămâne treaz toată noaptea, frământându-mă din pricina fiului meu și a orei la care va veni acasă. Când, în sfârșit, ușa se va deschide și va intra o siluetă ștearsă, îmbrăcată altfel decât la plecare, cu părul năclăit de un lichid necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
agățându-mă de tocul ușii. Mă bate poliția! La naiba, intră odată! Îmi desprinse mâna și mă împinse în studio. —Nenorocitule! Ai mandat? Ți-am zis eu că poți să intri? Mă prăbușii pe sofa. Cum nu eram îndeajuns de trează încât să-mi amintesc locul exact în care se rupsese arcul, m-am pomenit cu el înfipt exact în șale. Au! Căcat! M-am răsucit și l-am măsurat pe inspector din cap până-n picioare. Nu era nici pe departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
laboriosul proces de descuiere și de deblocare a ușii, cu mâinile care-mi alunecau stângaci pe încuietori. În sfârșit! zise Sally, care intră și mă sărută pe ambii obraji. Ți-am adus ceva de mâncare. —A, bravo. Dacă aș fi trează, ar fi un lucru extraordinar. Am intrat în bucătărie împleticindu-mă și am umplut filtrul cu cafea. Sally a scos o farfurie din bufet, s-a uitat la ea cu o neîncredere abia disimulată și a spălat-o cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
N-a mai avut niciodată un gest feminin. S-a transformat în bărbat. Un bărbat care își ura trupul, care voia să-și taie sânii, căruia îi repugna prezența altor bărbați. Uneori, dormind, devenea din nou Lola din totdeauna. Dar trează, era un mascul care încerca să pipăie infirmierele și folosea doar ce era mai spurcat în vocabular. Medicii i-au cerut să înceteze să o mai vadă. Prezența ei îi provoca crize de mânie în care încerca să se sinucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
comentă el. Ermitul afară din peșteră. Cărui fapt datorăm onoarea vizitei tale? Își strânseră mâinile cu putere, cu stimă. — Mă bucur să te văd, fiule! Și eu mă bucur, părinte. E fasole cu cârnați...? — Se vede că selva îți ține treze simțurile. Cea mai bună fasole din Barco de Ávila, cadoul unui preot care e în vacanță în Spania, și cârnați de casă, de la porcii noștri. Vino! Te voi prezenta Monseniorului și vei împărți masa cu noi. Era ca și cum zece pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de tare țipa, dar acum e liniștit și spiritul lui călătorește în fiecare dimineață în tabăra albilor și aude conversațiile dușmanilor noștri... În ce limbă le aude? — În toate. Mintea celor care beau huayahuasca devine atât de ascuțită, atât de trează și de pătrunzătoare, încât captează gândurile dușmanului, nu vorbele lui. — Și...? — Ieri, Ulla a auzit niște lucruri în tabără. Plutea un suflu de răzbunare împotriva yubani-lor. Dorințe de distrugere și de moarte și zâmbeau pentru că răzbunarea asta e în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
debarcaderului. Pe când clopotele băteau ora cinci, o femeie din una dintre casele Înălțate deasupra canalului cu fața spre campo deschise cu putere obloanele verde-Închis de la bucătărie și se Întoarse pentru a face mai mică flacăra sub ibric. Fără să fie trează pe deplin, puse câteva lingurițe de zahăr Într-o ceașcă mică, opri aragazul cu o mișcare exersată din Încheietura mâinii și turnă un șuvoi gros de cafea În ceașcă. Apucând-o gingaș cu ambele palme, se duse Înapoi la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cotitură a scărilor, simți deja mirosul de ceapă, iar asta-l ajută mult să urce mai ușor și ultima rampă. Aruncă o privire la ceasul de la mână Înainte să introducă cheia În ușă. Nouă treizeci. Chiara avea să fie Încă trează, așa că o putea cel puțin să o sărute de noapte bună și s-o Întrebe dacă-și făcuse temele de casă. Dacă era Raffaele acasă, nici nu se punea problema să doarmă, iar Întrebarea sa ar fi inutilă. — Ciao, papà
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și de ce nu?); și un preot, ucis În grădina lui, Împușcat de opt ori În cap (dăduse oare o penitență prea grea la Împărtășanie?). Îl Închise cât mai era timp să-și salveze ziua și se Întoarse spre Paola. — Ești trează? Ea clătină din cap, Încă incapabilă să vorbească. — Ce-o să facem cu banii? Ea scutură din cap, cu nasul Îngropat În aburii cafelei. — Vrei ceva În mod deosebit? Ea Își termină cafeaua, Îi dădu ceașca fără nici un comentariu și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de propria viață. La unsprezece, ieși pe balcon, ridică ochii spre cer și văzu stelele. Jumătate de oră mai târziu, plecă de acasă, asigurând-o pe Paola că probabil se va Întoarse până la unu și spunându-i să nu stea trează să-l aștepte. Dacă Ruffolo se preda, trebuiau să meargă la Questura și apoi trebuiau să scrie o declarație și să-l pună pe Ruffolo să o semneze, iar asta putea lua ore Întregi. Spuse că va Încerca să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de mine... Sară m-a condus într-o cameră mică și mi-a spus că pot să dorm acolo. Se înnoptase... Liniștea era atât de apăsătoare! Nu puteam să dorm, mă simțeam... captivă! Nu știu de ce, nu puteam să stau treaza toată noaptea, în timp ce în cap îmi veneau o mie de gânduri care mai de care mai rele, așa că m-am strecurat afară. Dar nici n-am ieșit pe ușă ce scârțâia că am văzut-o pe Sară. Ce s-a
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
-l anunțe, dar faptul că Jake nu avea să fie implicat în nici un fel era probabil o chestie bună. Mai puține complicații, mai puține bătăi de cap. Deci urmau să fie numai ei doi: ea și copilul ei. Alice stătea trează nopțile și încerca să-și închipuie cum avea să fie. În fond, urma să devină mamă. În fond, urma să aibă un copil. Capitolul 4tc " Capitolul 4" — Ne dă în judecată? a repetat Amanda Hardwick la capătul ei de fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sentiment de uluire. Cu toate astea, principala senzație resimțită de Hugo în orele care urmaseră nașterii era aceea de inutilitate absolută. Se părea că el nu putea să facă nimic, că nu avea de îndeplinit nici un rol. Când copilul era treaz, Amanda și cele două asistente care-i fuseseră atribuite de spitalul Cavendish erau atât de ocupate cu el încât Hugo nu prea avea șansa să facă nimic. Abia dacă reușea să arunce o privire la copil. Singura dată când încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și-a dat cu presupusul Alice. O duc s-o hrănesc. Șșșșș, draga mea, a șoptit ea în capul călduț al copilului. — Cobor și eu cu tine, s-a oferit Jake. Sincer, nu-i nevoie. N-are sens să stăm treji amândoi. Ar fi mai bine să te întorci în pat. Nu, vin și eu. Îți fac o cană de ceai. Alice i-a zâmbit. Oare mai existase vreun tată care să fie atât de atent? La parter, Jake a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
stat acasă era aproape încheiată. Cu toate că nu ar fi recunoscut în fața nimănui, Hugo nu se simțea mai aproape de fiul lui decât atunci când se născuse. Situația asta se datora în mare parte faptului că asistenta Harris părea să domine fiecare clipă trează a copilului. Era mereu gata să preia controlul din mâinile nepricepute ale părinților. Într-una din rarele ocazii când Hugo l-a luat pe Theo, înfofolit într-o pătură, și l-a scos afară ca să-i arate zăpada de pe copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a stropșit ea. Dar asta e tot. Accepți sau refuzi. —Accept. Mulțumesc, Shauna, a spus Hugo mimând perfect satisfacția. În adâncul sufletului însă, era disperat. Prinsese tocmai perioada de mahmureală maximă. Mai mult, la nouă și jumătate dimineața, Theo era treaz în mod garantat. Chiar foarte treaz; de fapt, se urca pe pereți de treaz ce era. Ceea ce, din păcate, însemna că Theo trebuia să meargă și el la întâlnire. Hugo nu putea să-l lase singur în casă. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tot. Accepți sau refuzi. —Accept. Mulțumesc, Shauna, a spus Hugo mimând perfect satisfacția. În adâncul sufletului însă, era disperat. Prinsese tocmai perioada de mahmureală maximă. Mai mult, la nouă și jumătate dimineața, Theo era treaz în mod garantat. Chiar foarte treaz; de fapt, se urca pe pereți de treaz ce era. Ceea ce, din păcate, însemna că Theo trebuia să meargă și el la întâlnire. Hugo nu putea să-l lase singur în casă. A doua zi, la ora nouă și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spus Hugo mimând perfect satisfacția. În adâncul sufletului însă, era disperat. Prinsese tocmai perioada de mahmureală maximă. Mai mult, la nouă și jumătate dimineața, Theo era treaz în mod garantat. Chiar foarte treaz; de fapt, se urca pe pereți de treaz ce era. Ceea ce, din păcate, însemna că Theo trebuia să meargă și el la întâlnire. Hugo nu putea să-l lase singur în casă. A doua zi, la ora nouă și jumătate fix, Hugo a ajuns la actualul și, spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
stătea acum prăbușit pe brațe. A vorbit pe un ton mohorât. — Depinde ce înțelegi prin nu chiar așa de rău. Stau singură, îmbrăcată în halatul de baie, zile în șir. Sunt prea obosită să mă îmbrac fiindcă băiatul mă ține trează toată noaptea. Nu-l văd decât din când în când pe lăptar. Ascult pe Radio Patru piese de rahat despre gospodine invizibile și submarine scoțiene în timp ce-l hrănesc pe Django ore și ore și ore întregi. Mă îndop cu ciocolate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ăăă, da. Desigur, starea aproape insomniacă a lui Theo era una dintre probleme. Dar era un bun început. Ceea ce trebuie să faci, a spus Alice, este să te străduiești ca pe parcursul zilei să-l ții, cât se poate de mult, treaz. Eu așa am făcut, a continuat mângâind spatele portbebeului, și se pare că metoda funcționează. În felul ăsta, noaptea o să doarmă. De fapt, presupun că e o chestie evidentă. Hugo a clătinat din cap. Mi se pare logic. E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o chestie evidentă. Hugo a clătinat din cap. Mi se pare logic. E adevărat că Theo tinde să sforăie toată ziua și să petreacă toată noaptea. Deși acum în timpul dimineții merge la creșă. — Ei, asta ar trebui să-l țină treaz. Alice și-a îndesat sub braț Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. Oricum, mult noroc. Eu trebuie să plec. Lui Hugo nu i-a mai venit în minte nici o întrebare ca s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
alt iepure. Altă marionetă. Alt fraier. E plină de lumea de ei. De ce tocmai eu? Simțea cum se enervează și i se făcu poftă să bea o bere. Dar își aduse aminte de Lucia. Nu, fără băutură. Trebuie să fiu treaz atunci când voi intra în magazin, altfel se va enerva al dracului de tare și va face o scenă memorabilă, spre deliciul tuturor gospodinelor din zonă. E-n stare. O cunosc așa de bine... Dar îi era o sete teribilă. Avea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
început și un sfârșit, numai Tu ești veșnic în trecut și în viitor ! Știu prea bine că voia Domnului nu se pune la îndoială... Dar, eu mă revolt...! ...Era spre miezul nopții, și Iorgu nu adormise. Mintea-i complet încă trează, alerga bezmetic în toate părțile chemând amintirile ca gândul... Multă vreme, de fapt ani de-a rândul, nu se mai gândise la acele întâmplări, povestite de ea, petrecute în anii de demult, și acum așa deodată se simți ca bolnav
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se însăilă un dialog cu un al doilea eu. Era prea ostenit ca să mai poată gândi și mult prea ostenit ca să adoarmă. Stătea culcat, cu fața în sus și cu ochii în tavan. Prin cap, totuși, îi umblau când gânduri treze, când se țeseau vise, la amurgul cenușiu al conștiinței. Trecuse de miezul nopții și somnul tot nu-l mai prindea. Liniștea din cameră era atât de adâncă, încât își putea număra bătăile inimii. Și, din nou păși cu gândul în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
telefonul... Ce semne a vrut să-i transmită, oare,... Dar, oftatul din jurul lui, ce să’nsemne?! Iată întrebări care începură să-l frământe. Nu rareori, noaptea se trezea din primul somn ori vis, și nu-și mai găsea liniștea... Rămânea treaz până se făcea ziuă. Ce ți-i scris, în frunte ți-i pus Dimineața, în prima zi după înmormântare, Iorgu cu Emil au mers la cimitir, după datină, pentru a atămâia mormântul. Apoi, a urmat a doua zi... și a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]