40,073 matches
-
Au cu totul altă terminologie. Fostul disident, scriitorul Klaus Richartz comentează și el ceea ce citește în manuscrisul trimis de detectivul Schullerus, care a notat o serie de evenimente din trecut. Și atunci realizezi cum fiecare are o privire proprie asupra trecutului său. Fiecare îl vede diferit, din punctul lui de vedere, care provin din locul acestuia în societate în vremea respectivă. Fiecare are felul lui specific de a vorbi despre trecut. În fond, fiecare încearcă să ,,iasă bine". Și acest lucru
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
Și atunci realizezi cum fiecare are o privire proprie asupra trecutului său. Fiecare îl vede diferit, din punctul lui de vedere, care provin din locul acestuia în societate în vremea respectivă. Fiecare are felul lui specific de a vorbi despre trecut. În fond, fiecare încearcă să ,,iasă bine". Și acest lucru se observă întotdeauna în toate discuțiile astea din anii '90... ...pe care le-ați purtat în România? Da. Am avut experiența acestor discuții despre trecut, despre dictatură, despre comunism, atât
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
specific de a vorbi despre trecut. În fond, fiecare încearcă să ,,iasă bine". Și acest lucru se observă întotdeauna în toate discuțiile astea din anii '90... ...pe care le-ați purtat în România? Da. Am avut experiența acestor discuții despre trecut, despre dictatură, despre comunism, atât în Germania cât și în România. Preocupările mele, referitoare la semantica românească, mi-au dat posibilitatea să văd și cum se discută în România despre ceea ce a fost. Lucrul principal la care duc toate aceste
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
varianta clasică a politicianismului dâmbovițean. Cum, de un an încoace, nu mai avem opoziție, asistăm la un straniu transfer de personalitate: puterea iliesciană e, simultan, și la putere și în opoziție, ba mai mult, e și în prezent și în trecut! Aceiași băieți buni din vremea lui Pingelică, doar cu cefele simțitor mai groase și cu obrazurile înecate în osânză, joacă același teatru al cinismului și imposturii. Ieșirea din pepeni a d-lui Năstase e doar una din răzbunările economiei planificate
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
gloriilor din Europa, părea mereu prea dornic să i se treacă neobservată obârșia, atât în cărți, cât și în viața de toate zilele, și-și impusese fantezia ca în fiii lui să nu mai dăinuie nici o urmă din propriul său trecut. Mama a fost mereu la fel de simplă ca pe vremea când era învățătoare, colindând toată Guajira, și nu și-a închipuit niciodată că bărbatul ei ar putea concepe o idee care să nu fie providențială. Așa încât nici unul din ei doi nu
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
volum, Grădina Icoanei, cel mai reușit estetic dintre toate, poate și pentru că urgența revendicativă și setea de adevăr ale personajului principal s-au mai potolit, găsim pasaje de un onirism delicat, demne de orice antologie a scrisului frumos. Toate figurile trecutului ante-comunist despre care Iustin Arghir încercase să afle adevărul sînt invocate de un bătrîn unchi muribund: "Bătrînul Trifon i-a chemat și pe ceilalți să asiste la sărbătoarea lor, le-a făcut un semn și cortegiul s-a pus în
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
alăturarea acestor termeni. Cu alte cuvinte pe de-o parte naturalism, cu tot cortegiul de orori, cu toți bătrînii muribunzi care îi povestesc lui Iustin pe patul de moarte, cu ultimele suflări, descărnați și oribili, încă o bucățică din adevărul trecutului; cu un eros bolnăvicios și artificial (Iustin trăiește lîngă o femeie bolnavă pe care n-o iubește și pentru a cărui sinucidere e acuzat și dat afară din magistratură); cu muncitori la normă într-o fabrică de nasturi și cu
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
sînt de la oraș sau de la sat - duc un trai sub cel decent sînt opuși unei "burghezo-moșierimi", de data asta nefanariotă, ci get beget românească". Adică, precizează Ilie Șerbănescu, la 10 ani de la revoluție, în ceea ce privește nivelul de trai România a ajuns trecutul din urmă, cu aproape 80% din populație trăind în sărăcie. * Majoritatea cotidianelor au publicat știrea că Valentin Ceaușescu a dat în judecată statul pentru a-și revendica bunurile confiscate în 22 decembrie 1989. În proces a intervenit însă Muzeul Național
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
de opere reprezentative pentru cinematografia helvetă. Desigur, de la acest regal cinematografic nu puteau lipsi două cinematografii de mare tradiție și foarte apreciate de către cinefilii noștri: Zilele Filmului Italian (26-31 octombrie), - care au reunit, sub genericul Mari autori ai cinematografiei italiene : trecut și prezent, nume ca Vittorio De Sica, Luchino Visconti, Giuseppe De Sanctis, Pietro Germi, Mario Monicelli, Francesco Rosi, Marco Tullio Giordana sau Nanni Moretti, prilejuind, totodată, și vernisarea a două expoziții care au adus în atenția publicului nostru documente inedite
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
în general a fost folosit, după arestare, și Ioan Mocsony-Styrcea, castelul său transilvan devenind un centru PNȚ al rebeliunii împotriva statului, coordonat, firește, de Pătrășcanu. Stalin murise în martie 1953. Sistemul detestabil al proceselor organizate de el erau de domeniul trecutului condamnat. Gheorghiu-Dej ținea, totuși, morțiș, ca procesul Pătrășcanu să aibe loc. Se apreciază că Miron Constantinescu, aflat la Moscova în vizită oficială, a luat, pentru proces, agrementul lui Malenkov, pe atunci secretar general al PCUS. Mai ales că, în ultima
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
oricum, nu are cum deveni un lanț al... meritelor creației. Dar conștiința mea nu mai poartă pantaloni scurți. Pentru exigența liminară a acesteia, premiile pe care m-am învrednicit a le primi, ca elev și student, rămîn un apanaj al trecutului, al unui trecut, vai, tot mai îndepărtat, bucuros pe atunci de laurii lor, ca de-o speranță, adică precum de un fapt ce vine dinspre viitor către noi, revărsînd asupră-ne harul neîntîmplatului. O binecuvîntare a ceea ce s-ar fi
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
cum deveni un lanț al... meritelor creației. Dar conștiința mea nu mai poartă pantaloni scurți. Pentru exigența liminară a acesteia, premiile pe care m-am învrednicit a le primi, ca elev și student, rămîn un apanaj al trecutului, al unui trecut, vai, tot mai îndepărtat, bucuros pe atunci de laurii lor, ca de-o speranță, adică precum de un fapt ce vine dinspre viitor către noi, revărsînd asupră-ne harul neîntîmplatului. O binecuvîntare a ceea ce s-ar fi putut întîmpla... Ce-
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
-ne harul neîntîmplatului. O binecuvîntare a ceea ce s-ar fi putut întîmpla... Ce-aș mai putea spera acum? Premiile literare dobîndite în ultimii ani, încununate de acesta, atît de măgulitor denumit "pentru opera omnia", sosesc în sens invers, dintr-un trecut ce mă melancolizează, pe care aș fi preferat să-l uit. Însă nu-l pot uita! Mă văd abia ieșit de pe băncile facultății, năucit în fața unei existențe guvernate de alte legi decît cele ce i le atribuisem cu o ridicolă
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
că tatăl domniei sale, N. Mihăescu, a fost ani de zile colaboratoral sinistrei reviste "Săptămâna", a lui Eugen Barbu? A lui Eugen Barbu și a lui C.V. Tudor, acești "Twins" ai vulgarității de partid și de stat. Doar viitorul - sau doar trecutul! - ne poate izbăvi de astfel de dileme.
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
că și-a trăit bătrînețea în huzur moșieresc, pe cînd confrați ai săi piereau în închisoare, autorul Baltagului pare sortit astăzi unui lung purgatoriu, deloc favorabil recitirii și reeditării operei sale. Fără îndoială că acest fel de a revizui literatura trecutului nu e cel mai potrivit. Pe drept cuvînt au protestat contra lui unii critici contemporani. Sadoveanu nu merită a fi pus la index, deși cinica nepăsare cu care a întîmpinat oroarea comunistă și calmul olimpian cu care a beneficiat de
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
mai fi făcînd?" (RL 2157, 1997, 1); "chiar dacă disputele din România or fi părînd străinilor ca un veritabil triumf al democrației, imaginea de instabilitate începe să ne urmărească" ("Evenimentul zilei" = EZ 1750, 1998, 1). Mai ales în cazul formei de trecut, a cărei valoare de prezumtiv e mai puțin confundabilă cu viitorul anterior, pentru că acesta din urmă e un timp prea puțin folosit, apar - la un nivel stilistic "mai înalt", variantele literare ale auxiliarului: Probabil că mulți dintre dumneavoastră se vor
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
un comentator, ci mimarea unei afazii, nu e o "formă ideală" a poeziei ce se autoanulează, așa cum socotește altul, ci o formă a poeziei în toată puterea cuvîntului. Nonretorica nu e mai puțin o retorică. Prin același sistem metaforic mineralizant trecut, verbul se obiectivează: "Poezia lui Bacovia nu este doar un lanț de semne, ci și un obiect, ale cărui componente sînt grafemele, acele inscripții pe suportul colii albe de hîrtie ale căror forme se contrag, se fărîmițează". E vorba, în
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
ai cărei primi protagoniști sunt Aristotel și Ptolemeu și la al cărei capăt se află ipotezele proprii despre un univers finit, dar fără limite, despre găurile negre sau cele trei sensuri ale timpului și posibilitatea de a ne aminti nu trecutul, ci viitorul, așa cum efectul ar putea preceda cauza. Autorul propune, în imagini a căror plasticitate amintește uneori de Einstein, un model propriu al organizării Universului. Cu siguranță nu atât de fascinantă ca scrierile lui Einstein, Scurtă istorie a timpului e
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
secol cuprinde articole publicate în perioada 1998-2000 în revista Dilema. Autorul își numește articolele "povești suprapuse", pentru că în construcția lor întâmplări de altădată sunt asociate cu întâmplări din vremea noastră. De ce recurge publicistul la această asociere? Pentru că de multe ori trecutul explică prezentul, mai bine decât explicațiile propriu-zise oferite de analiștii politici. Procedeul nu este însă aplicat mecanic. Adrian Cioroianu își ia o mare libertate, compunându-și textele ca un scriitor, după logica maximei expresivități. El apelează, de exemplu, la o
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
cel aproape neluat în seamă în timpul vieții ori amintit doar spre a fi respins. Personalitate complexă, ambițioasă la extrem, prin însuși crezul său astfel înscris în prefața Poesiilor: "Pe rînd, voi fi în ele, om al viitorului și om al trecutului. Ceea ce pot să afirm este că tot ce am scris am simțit, și dacă simțirile mele s-au întreciocnit, aceasta dovedește că poetul nu poate să fie reprezentantul unei singure idei, ci că el trebuie să reprezinte ideile întregii omeniri
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
a atrage atenția asupra sa în mediul francez se produce în 1910-1913, nu prea fructuoasă, dar ilustrativă pentru "visul de glorie și putere" (T. Vianu), care-l mistuie pururi. Deci un tipic erou romantic. Privirea i se îndreaptă, explicabil, spre trecut, dînd unora impresia că ar fi "un întîrziat într-o epocă defunctă": "Paradoxul se explica prin cultul nemărginit al poetului față de generația de la 1848, pe care îl întreține în opera de tinerețe și asupra căruia va reveni în publicistica ultimilor
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
figurat (în DEX 1996: "indecent, necuviincios", "cu reputație proastă, compromis", "exagerat") rămîne de altfel destul de general ca să permită și alte asocieri. Cuvîntul apare astfel în contexte mai larg morale, juridice, politice, estetice: în titlul cărții Martei Petreu despre Cioran - Un trecut deocheat sau "Schimbarea la față a României", sau în diverse texte jurnalistice: "a intrat într-un anturaj deocheat, format din bețivani" (Monitorul local de Brașov, 17.08.2000), "acest personaj deocheat și certat cu legea" (România liberă 17.07.1998
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
spune astfel, justificate de o dură realitate istorică: regimul totalitar, forma a treia, actuală, apare ca rezultat al unei sinistre farse jucate istoriei de către un grup de profitori. Drumul drept, care se deschidea către o democratizare autentică, reparatorie a traumelor trecutului, a fost părăsit de conducerea restauraționistă ce a monopolizat Revoluția din decembrie, ținînd a obține puterea cu orice preț. "Șansa unică de a face istorie" a fost astfel irosită. Avînd putința de-a alege între continuitate sau înnoire, reconciliere sau
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
mod de viață pentru el și pentru ceilalți. Era un laș și un trădător de sine". Un rău cu deosebire nociv îl reprezintă amnezia întreținută cu bună știință de noua clasă politică, întrucît cel care-și uită sau își reneagă trecutul nu e în stare a construi ceva durabil în prezent, blocîndu-și și viitorul. Amnezia constituie un sindrom al unei alienări obștești, o "sminteală generalizată": " Fiecare fapt esențial din viață trebuie asimilat de intelect. Asumat moral și afectiv. Dacă nu înțeleg
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
o bîtă un trecător, mai poți oare să rămîi liniștit în camera de lucru și să nu ieși în stradă? Mai poți să te numești "artist independent și echidistant" cînd au fost Timișoara, patru mineriade, Tg. Mureș, Berevoiești, iar în trecut a existat Canalul Dunăre-Marea Neagră, Sighet și Jilava?". Autori morali incontestabili ai răsturnării dictaturii ceaușiste, scriitorii și cărturarii militanți și-au avut, formal, reprezentanții în Consiliul Salvării Naționale.Dîndu-și seama că li se rezervă un rol de figuranți, că în spatele
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]