9,583 matches
-
în adâncul de jăratec, vorbind pentru toți în șoapte, sau poate pentru alte vremuri ... Între timp altcineva suflă sălbatic, și nici o scânteie nu-l trezește din neant, într-o natură cu ouă clocite nu poți decât în propria umbră să tremuri. Totul e să faci o introspecție, de vrei să te îmblânzești în junglă, citind cu mai multă atenție te vei regăsi în aceeași viață, și de-a dreptul te cutremuri conștient cum vin alții să ți-o smulgă. Referință Bibliografică
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
gol din inima mea. S i furia îmi dă mereu ocol... Am să am grijă să nu mă ardă atunci când le privesc. Voi lua un pahar plin de gânduri, așteptări și amintiri din vremuri cu prieteni mulți. D e ce tremur încă ? De ce număr zile le ? D e ce nu alerg după ț impul pierdut? A m să întreb sufletul care se sfărâmă pe zi ce trece: - Biet suflet ce abia te ții în șuruburi... Te tot întrebi, de ce lumină ta
DE VORBĂ CU SUFLETUL de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360809_a_362138]
-
e ușor să ai în fața idealuri În lumea noastră plină de amar și zaruri Nu poți să stai mereu cu fruntea sus Când jos e praf și rumeguș Ne-am învățat să ne certăm în gând Să plângem pe la colțuri ,tremurând Nu mai avem în suflete valori Și ne mirăm ca-n simțuri suntem goi... Referință Bibliografica: Gânduri în vânt... / Mădălina Siminea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 230, Anul I, 18 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mădălina Siminea
GANDURI IN VANT... de MĂDĂLINA SIMINEA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360814_a_362143]
-
i-a spus: “Tu, Jeni, a venit domnul Moraru pe la noi ... ” “Bine, bine!” a zis ea și, după vreo două minute, cei doi bărbați s-au trezit cu butoiul pe două picioare în pragul ușii, goală pușcă. Cu ochii mijiți, tremurînd de furie, l-a luat în primire pe vecin: “Tu șe cauți la mine în casă, bățîvanule?” Vecinul a paralizat. Vă imaginați ce avea în fața ochilor. O femeie de un metru pe un metru, cu un burdinah imens, de-i
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
uscat frunzișul bătut de cea dintâi brumă a toamnei. Luna plutește în ceruri, printre vârfurile de brazi, ieșind dintre norii rari ce fug repede, răsfirându-se în lumina de argint. Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa tremură în vălurele încrețite. Pe dealurile din jurul mănăstirii, de pe locurile arate, din când în când, o pasăre zvâcnește prin lumina de aur a lunii, câte un iepure fuge speriat, un stol de grauri se pierde în zare în fâlfâit de aripi
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Îi tremurau picioarele. Se uita la el și nu mai contenea cu plânsul. George era îmbrăcat în costumul pe care trebuia să-l poarte la logodnă. Era așa de frumos, parcă dormea! O femeie o luă ușor de mână și o duse
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
conspirativ de Craciun șoptind, destul de tare ca să audă ceilalți: -Cred că Rudolph iar a tras la măsea! Avea nasul roșu ca de clovn și se cam împleticea! Da..da ... Cei prezenți izbucniră în râs. Moșul hohotea puternic, făcând să-i tremure burta mare. -Pârâciosule! îl admonestă Pepper, morocănosul. Era cel mai secretos și nu-i plăcea sa glumească sau să vorbească prea mult. -Știu eu, ce spun! Dacă Rudolph e bețiv, ce vină am eu? Tu ce te bagi? Piper de
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
bune... „a la” comunitari! NOAPTE Frigul pătrundea prin vegetația în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul și s-a văzut căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
prin „bolul inocenței“ sugerează aspirația ontologică la plenitudinea misterului sferic, cu in edite bipolar ități n oeti ce. Fără a instaura confuzii semantice, joncțiunea dintre adevărul tulburător, circumscris în conștiință, și finalitatea itinerariului nostalgic se produce cu intransigență: „Între noi / tremura de mult depărțirea /delănțuind furtuni de spaime, /în ploi dese de lacrimi./ Priveam cum te depărtezi / - fluture alb - / prin asfințitul tăcerii /aripilor însângerate de strigăte, /lăsîndu-mă să-mi gust întristările / înmiit de întregi” (Priveam). Delimitarea spațiilor privilegiate este conturată tonic
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
atâta așteptare lină Când am simțit sărutul tău eu l-am pictat pe sufletul meu ca o lumină sacră de iubire ce mă ducea... spre nemurire Când ți-am lăsat, sărutul meu pe buzele-ți fierbinți... de-atâta așteptare, am tremurat... o clipă a scânteiat și din tot sărutul nostru... ce s-a topit cum ceara de albine sub flacăra iubirii noastre, a rămas... vibrația și lumina acelui sărut adânc, profund și sfânt și ne-am trezit... în mijlocul iubirii noastre ce-
PRIMUL SĂRUT de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360941_a_362270]
-
plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tare până s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30 de ani la Dunăre, când, după niște inundații, crescuse iarba mare pe malurile fluviului, iar eu, din neatenție, uitându-mă
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
largi singurătăți în largi singurătăți chivotul nostru l-am pierdut demult în acestă mare agonie a două suflete care respiră extazul tăcerilor din ochi e ora primăverii și pe pământ și-n cer ascultă cum cântă frunzele în noi cum tremură izvoarele a moarte și-a viață rătăcite zănatic prin jnepii roșcați unde e oare poteca de piatră spre apele vii să le bem savoarea cea dulce cea dulce turme biblice urcă precum sângele -n noi unde ni-i rădăcina și
POVESTE NAIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364082_a_365411]
-
nu ! Altfel, evita nenorocirea. Totuși, ea s-a întâmplat prin nămeți, pe munți cu brad. Dar, cum știe toată lumea s-a întâmplat și minunea ! Pe pământ au ajuns vii, dar codrii erau pustii, că în acest fapt de seară cine tremura pe-afară ? Răniți, așa cum erau la telefoane sunau ... Apeluri fără răspuns de la cei aleși, puși sus. Ba, mai mult se încurcau, ordinele le-ncălcau, până când de-mprejurare au aflat moții, localnici, munteni de ispravă, vajnici, care nativi și isteți au
PENTRU EROI ŞI PENTRU MOŢI, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364103_a_365432]
-
i-o ducea toată Gigei, na , femeie, banii,uite-i... Se opri câteva clipe din gândurile lui. Bombele nu mai cădeau, nici avioanele nu se mai auzeau, o luaseră spre Ploiești sau se descărcaseră și-o șterpeliseră la casele lor. Tremura și-i curgea întruna nădușala de pe el, i se făcuse frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și era plină de moloz
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
să dau un telefon de la Primărie că am nevasta moartă lângă Caru cu Bere...A atins-o suflul unei bombe și-a dat-o cu capul de zid...! A murit săraca...Omul plângea. I se scurgeau lacrimile pe obraji șI tremura tot. -și cui să-i dai telefon? -Are un frate prin Ferentari, să vină s-o ia cu vreun car mortuar...Eu nu pot s-o părăsesc! --Dă, măi, omule, vaide capul tău...Vaide capul nostru...
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
acolo, în tarlaua cu cartofi, în plină noapte, păzind-o de fiarele nopții. Începu să numere: - Unu... doi... trei... patru... Îl învățase moșul său, când l-a găsit într-o nopate întunecată, în care stelele și luna uitaseră să apară, tremurând ca varga. Zicea el, că, dacă va număra cu voce tare, fiarele n-or să se apropie. Ultima dată numărase acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe de groază. - Cinci... șase... șapte... Teama ce o simțea
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
copila noastră. - Peste cadavrul meu. Nu aduci în casa mea copil străin. Nici în ruptul capului. - În casa noastră, Mărie! rosti categoric Șerban, fără însă să ridice tonul, cu un calm de se mira și el cum de nu-i tremură măcar vocea. Tot ce i se întâmpla era atât de neobișnuit, nu își putea explica lui însuși multe lucruri, darmite să-i ceară femeii să înțeleagă. Apoi era cu adevărat vinovat și trebuia numaidecât să obțină iertarea femeii. Și dacă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
nimic ce ar fii vrut. Începu să plângă încetișor, apoi din ce în ce mai tare, lacrimile se prăvăleau șiroi udându-i chipul schimonosit de o cruntă durere ce o simțea peste tot, în piept, în creier, în burtă, în picioarele ce începură să tremure. Într-un târziu, printre sughițuri și ștergeri de nas, reuși cu greu să mormăie: - Cum ai putut să-mi faci asta, cum ai putut să-mi faci asta... - Mărie, liniștește-te. Io trebuie să plec... scap cursa. Vorbim când mă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
aia mă aștepți în poartă.Am știut eu de ce schim traseul. Apoi, dacă așa e, să fie într-un ceas bun, că un copil trăbă la casa omului. - Ce zici tu, mă Vasilică, ce scrisoare am? Luă scrisoarea cu mâna tremurând de emoția pricinuită de vorbele neînțelese ale poștașului și văzu scrisul mare, citeț, pe versul plicului: Casa de copiii, Prundul Bârgăului. Se uită la destinatar, nu-i venea să creadă că scrisoarea îi era adresată, aproape că își silabisi numele
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
O așteptă bineînțeles la ieșirea artiștilor, emoționat, bâlbâindu-se și amestecând cuvintele românești cu cele italiene și spaniole. - Îți mulțumesc pentru flori. De unde ai știut că e ziua mea? găsi Eva prilejul să-l pună la curent. - E ziua ta? tremură glasul lui Leo. La mulți ani, frumoasă doamnă, trebuie neapărat să sărbătorim evenimentul. Permite-mi să te invit la restaurantul unui hotel de pe malul mării și, nemaiașteptând răspunsul ei, făcu semn unui taxi. Ce-ți place să mănânci, pește, carne
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
Eunescu (George Adrian Popescu) aduce în fața cititorilor un volum de versuri” Ea tot, ea absolut, ea univers...” închinat sufletului pereche ( soția), care s-a „grăbit” să îmbrățișeze eternitatea. “Când ghioceii încă mai atingeau aerul lui martie, 2013, cu filigramul lor tremurând, soția mea dragă a devenit înger - cel mai minunat dintre îngeri!” Lirismul elegiac poartă cu sine o tensiune ardentă, un zbucium fără egal, care tulbură sufletul cititorului. Întreaga natură se pregătea de sărbătoare, dar pentru ființa iubită, natura „aranja” în
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
că am vrut să scot soarele din mine /pentru a-ți face ție încălțări / să rup secundele din peretele ochiului /să fii tu aer / să desprind fecundul stelelor din mișcare /pentru a fi tu imensitate / a fost de-ajuns să tremure o păpădie / că ai plecat( Franjuri) Găsesc aici oarecare asemănări cu profunzimea trăirilor din scrisorile adresate de Hyperion către iubita sa, Diotima ( Holderlin). “O, etern labirint, m-am gândit în sinea mea, oare când scapă omul din lanțurile tale? Vorbim
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
venit acasă ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic și eram foarte mirat de această senzație. Știam că te-am cunoscut, știam că ne-am plimbat împreună, că ceasuri întregi am stat fascinat de prezența ta, că sufletul meu a tremurat de nenumărate ori la auzul glasului tău și că în ultima vreme tot ce era aici, marea și valurile, și răsăritul soarelui, și apusul, și portița vilei, și apele minerale, și nopțile cu stele, erai tu și aceasta din prima
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu STRIGĂTUL DISPERĂRII Tremură carnea în fiecare celulă din noi și se topește sub epidermă de durere, cum se topesc munții de sare sub ploi. Deși suntem maturi, suntem orfani. E greu fără părinți ! Nici azi nu știm de ce-au plecat așa ... mai
STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363114_a_364443]
-
să vedem cine răsare-ntâi, eu mizez pe steaua mea tu, frunză de mim, pe ce stea? trupul lui cronos geme sub mine, ierburi virgine, vor înverzi, trupul tău în museline, marmură de jad va fi. alunecă liniștea în aleluia, tremură lutul din noi, visele ne cad în sânge, amintirile-n noroi. marți, 19 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: frunză de mim / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1054, Anul III, 19 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
FRUNZĂ DE MIM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363138_a_364467]