6,656 matches
-
În noua configurație? Poate printre pensionarii fostelor CAP-uri. În mod sigur În manualele școlare. În reveriile elitei. Nu e semnificativ că una dintre ultimele anchete cu privire la Miorița a lansat-o, cu ani În urmă, tot o publicație literară (revista Tribuna)? Și asta doar pentru a Încerca să răspundă la Întrebări ținând de hermeneutica profundă, practicată de vârfuri specializate ale elitei. (Una dintre interogațiile formulate atunci a fost dacă nu cumva cei trei ciobănași sunt o Întruchipare autohtonă a ideologiei indo-europene
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pentru că mulți dintre cei care voiau să ajungă scriitori știau că nu prea aveau vocație, dar adoptau un comportament destul de liber. E vorba aici de un proiect social: „ce Înseamnă să fii scriitor”. Înainte de ’89 ne uitam la cei de la Tribuna sau de la Steaua: aveau timp berechet, făceau ce voiau, aveau salarii mari... Aveau o existență de seră. Trăiau Într-un mediu protejat, Într-o libertate relativă, dar mult mai mare decât a celorlalți. Și, la un moment dat, puteau să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cooptat, în 1934, ca membru al Societății Scriitorilor Români, se făcuse cunoscut prin proza (la început, de filiație sămănătoristă) și însemnările din ziare și reviste precum „Revista poeziei”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Neamul românesc literar”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Tribuna”, „Facla”, „Azi”, „Viața românească”. Avea să mai publice în „Gazeta Basarabiei”, „Țara noastră”, „Viața”, „Veac nou”, „Vremea”, „Universul”, „Curentul magazin”, „Însemnări ieșene”, „Pan”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Porunca vremii” ș.a. A fost redactor la „Brazde adânci” (1921), „Pagini basarabene” (Chișinău
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
limba maghiară (1972, 1976, 1981, 1986), precum și Premiul pentru traducere al Asociației Scriitorilor din București (1996), Premiul Artisjus (Budapesta, 1977), Premiul Déry Tibor (1987), diploma și placheta „Pro Cultura Hungarica” (1997). Debutează în ziarul „Crișana” (Oradea, 1957), colaborând apoi la „Tribuna”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Iașul literar”, „Ateneu”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „A Hét”, „Magyar Naplo” (Budapesta), „Provincia” (Cluj), „Viața românească”, „Secolul 20”, „Lettres internationales” ș.a. Placheta de versuri Ochii necesari (1968), cu care D. debutează editorial, reușește să sugereze o atmosferă poetică bine
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
Cultură Neamț. Debutează cu un grupaj de poeme în „Tomis” (1976) și editorial cu Furtunile memoriei (1984), volum care e distins cu Premiul „Mihai Eminescu” al Asociației Scriitorilor din Iași. A mai colaborat la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Tribuna”. Furtunile memoriei dezvăluie coordonatele tematice și stilistice care vor fi regăsite, cu nesemnificative modificări de nuanță și tonalitate, în volumele următoare, Biblioteca din Nord (1986), Mesagerul (1992) și Fiara melancolică (1999). D. este un tragic livresc, un neoexpresionist și un
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
periodice, vor constitui substanța unei culegeri de legende, Ceasuri sfinte (1921), traduse în românește de autoare. D. colaborează cu proză și articole la ,,La Revue roumaine”, ,,Éclair des Balkans”, ,,Lumina”, ,,Ideea europeană”, ,,Convorbiri literare”, ,,Dimineața”, ,,Lamura”, ,,Calendarul povestirii”, ,,Cugetul românesc”, ,,Tribuna nouă”, ,,Căminul”, ,,Orizontul” ș.a. A tradus din scrierile lui Krishnamurti cartea La picioarele învățătorului (1924). La întoarcerea din India, unde participase la un congres de teosofie și unde îl cunoscuse pe Krishnamurti, se îmbolnăvește pe vas și moare într-un
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
București, 2002. Traduceri: Alcyon (Krishnamurti), La picioarele învățătorului, București, 1924. Repere bibliografice: Chendi, Pagini, 429-431; C. Ș. Făgețel, Credințe literare, Craiova, 1913, 113-118; Dragomirescu, Scrieri, 187; Mihail Iorgulescu, „Cartea munților” de Bucura Dumbravă, SBR, 1920, 9; Gala Galaction, „Tudor Vladimirescu”, „Tribuna nouă”, 1924, 48; Perpessicius, Opere, IX, 238-240, 245-246; Gala Galaction, Bucura Dumbravă, ALA, 1926, 270; Emanoil Bucuța, Scriitori cari nu mai sunt, G, 1927, 1, 2; Romulus Dianu, Marea umbră, RP, 1928, 3159; Cezar Petrescu, Evocări și aspecte literare, București
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
evocări și o variată publicistică literară (cronici, recenzii, note de lectură, articole etc.) în două periodice scoase de el - „Vatra” (din 1929, cu întreruperi, până în 1947) și „Secolul” (1932) - sau în „Bunul prieten”, „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Cosinzeana”, „Neamul românesc”, „Floarea darurilor”, „Tribuna” (Arad) ș.a. A mai folosit pseudonimele Cheșefe, Tocheramură, Petroniu, Corneliu Vultur. În 1905, împreună cu D. Tomescu, editează „Ramuri”, dedicându-se în continuare acestei reviste, pe care o va conduce până în mai 1947. Din anul 1912 este și directorul Tipografiei „Ramuri
FAGEŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286936_a_288265]
-
din 1974), membru în Comitetul Național al Istoricilor Români (din 1980) etc. A făcut parte, de asemenea, din conducerea redacțională a publicațiilor „Revue des études sud-est européennes”, „Synthesis”, „Studii de literatură universală” și „South-East Europe” (Arizona, SUA). A colaborat la „Tribuna”, „Steaua”, „Viața românească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. A fost distins cu Medalia Meritul Științific (1966) și Ordinul „Kiril și Metodie” (1977). Lucrarea Umaniștii români și cultura europeană (1974) a fost distinsă cu
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
revista „Licăriri”, unde publică primele versuri. Facultatea de Filosofie și Litere din București, începută în 1939, o va absolvi în 1944, fără licență. Debutează în 1939, în „Cadran”, cu poemul Cântec, semnat Vladimir Ierunca. În 1939-1940, colaborează la revistele „Prepoem”, „Tribuna tineretului” și „Curentul literar”. La 10 martie 1941, scoate (împreună cu un grup) revista „Albatros”, în care semnează cu pseudonimele Felix Anadam și Ion Călimară. Cu cel dintâi își semnează și cartea de debut, placheta de versuri Aritmetică, apărută în 1941
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
până în 1950. În 1946, publică volumul Libertatea de a trage cu pușca, premiat de Editura Fundațiilor Regale, după ce, în 1943, sub titlul Pelagră, acceptat de Editura Prometeu, fusese respins de cenzură. După război, scrie la „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „Tribuna poporului”, „Veac nou”, „Scânteia tineretului”, „Orizont”, „Meridian”. Director, în 1946, al Teatrului Național din Craiova, între 1947 și 1950 este redactor, apoi redactor-șef adjunct la „Flacăra” (inițial „Revista literară”). În 1950, îl înlocuiește pe Miron Radu Paraschivescu (bolnav) la
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
student la Facultatea de Litere a Universității din Cluj (1954-1958), avându-i dascăli pe Ion Breazu, Liviu Rusu, Iosif Pervain, Liviu Onu, Ion Mușlea. Debutează cu recenzii în revista „Steaua” (1958). Colaborează cu studii de istorie literară, eseuri critice la „Tribuna”, „Familia”, „Viața românească”, „Revue roumaine”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Synthesis”, „Apostrof” ș.a. Între 1958 și 1963 este cercetător la filiala clujeană a Academiei, trecând ulterior la Facultatea de Filologie din același oraș. Din 1969 este doctor în filologie al
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
însă în august 1944). Va lucra apoi ca funcționar la Întreprinderea de Construcții-Montaj București (până în 1973), secretar de redacție la „Lupta tineretului”, „Tânărul muncitor”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra Moineștiului”. A colaborat la „Libertatea”, „Lumea”, „Orizont”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista muncii”, „Tinerețea”, „Tribuna tineretului”, „Universul”, „Victoria”, „Viitorul social”. În Viața ca o pradă (1977), Marin Preda readuce în atenție un scriitor uitat și îi evocă drama, determinată de faptul că a avut curajul de a tipări Om, o carte subversivă, pe care cenzura
FILEROT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286991_a_288320]
-
conferențiar la Academia de Artă din București. Primele versuri le publică în 1953, în ziarul local din Bacău. Volumul de început este Recital, apărut în 1976. Colaborează la „Viața studențească”, „Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „România literară”, „Steaua”, „Tomis”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Familia” ș.a. Debutând cu o poezie modulată de melancolii, dar și de încântări adolescentine, exprimate într-un vers melodios sau grav încordat, F. evoluează spre o expresie simplificată prin distilări succesive și chiar spre o anume încifrare a patosului inițial
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
După această dată, și mai ales către sfârșitul secolului, F. pierde teren în fața unor gazete sau reviste cu o arie de preocupări mai restrânsă, dar tocmai prin aceasta cu mult mai multe posibilități de a adânci subiectele tratate („Orientul latin”, „Tribuna”, „Luceafărul”). Alături de Iosif Vulcan, la rubricile de cultură generală ale revistei au colaborat, în decursul timpului, învățați și publiciști din toate provinciile românești, între care G. Barițiu, Timotei Cipariu, Al. Papiu-Ilarian, Al. Roman, Nicolae și Aron Densușianu, N. Petra-Petrescu, Gh.
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
într-o epocă de puternice frământări naționale. Realizarea îndreptățitelor deziderate ale românilor transilvăneni depindea în bună măsură de capacitatea de organizare și de folosire a energiilor. Publicația lui Vulcan va avea în această direcție, până la apariția „Albinei Carpaților” și a „Tribunei”, realizări deosebite, depășind repede stadiul unei reviste regionale și obținând colaborări de la publiciști și scriitori români de pretutindeni. Ideea care a predominat în alegerea literaturii publicate a fost aceea a afirmării egalității pe toate planurile a românilor cu celelalte popoare
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
de Zaharia Bârsan, Emil Isac, I. Agârbiceanu și O. Goga din Transilvania, iar din România, de I.I. Roșca, Artur Stavri, Gheorghe din Moldova, Petru Vulcan, Radu D.Rosetti, H.G. Lecca, G. Murnu. Spre deosebire de alte publicații literare sau politice („Gazeta Transilvaniei”, „Tribuna”), în ale căror pagini a apărut o literatură încadrată, în ansamblul ei, în așa-numitul realism popular, beletristica din F. are un caracter eterogen, în linia orientării generale a lui Iosif Vulcan. Coloanele revistei au fost deschise tuturor orientărilor și
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
persecuțiilor rasiale, numele nu îi mai apare în presă. Tipărește totuși cartea Pinocchio în împărăția jucăriilor (1943), iscălită cu pseudonimul Mihail Axente. După căderea dictaturii antonesciene, dă la iveală cîteva poeme și articole în „Viața românească”, „România liberă”, „Răspântia”, „Orizont”, „Tribuna poporului”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Victoria”, „Înainte”, „Frontul plugarilor” ș.a. Publică și volumele Povestea unui bob de lacrimă (1945) și Pinocchio detectiv (1947), semnate Mihai(l) Axente, pseudonim pe care îl va mai folosi și pentru două traduceri. Mai târziu, a
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
în 1911)”. Se publică articole politice, literare, religioase, reportaje însoțite de fotografii, anchete, răspunsuri la întrebări, precum și suplimentul „Flacăra pentru minte, inimă și literatură” (în corpul revistei). În numărul 9 din 1990 apare, de asemenea în corpul revistei, suplimentul „Luneta. Tribună de exprimare a tipografilor români”, ale cărui prime numere „au fost tipărite ilegal, în timpul dictaturii comuniste”. Semnează articole Ion D. Goia (Funeraliile statuii lui Lenin), Gh. Tomozei ( Să facem o revistă), Tudor Octavian (Gravurile timișorene ale lui Vasile Pintea) ș.a.
FLACARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287014_a_288343]
-
umor „Papagalul”, cu o cronică în versuri, Sezon cu ploaie; în 1956 publică poezii în „Tânărul scriitor”. A colaborat cu versuri și proză, epigrame și articole la „Steagul roșu”, „Scânteia tineretului”, „Îndrumătorul cultural”, „Urzica”, „Arici-Pogonici” „Luceafărul”, „România literară”, „Orizont”, „Familia”, „Tribuna” ș.a. A folosit și pseudonimele Tele Bălăciu, S. Dobrogeanu, S. Tuzleanu. Prima lui carte, Azi pitic, mâine voinic, apare în 1963. Înzestrat cu o fină capacitate de observație a oamenilor din diverse categorii sociale și psihologice, ca și a moravurilor
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
15 februarie 1907, și săptămânal, între 1 aprilie și 30 decembrie 1907, sub îngrijirea lui N. Iorga. De la 1 ianuarie 1908 se contopește cu „Neamul românesc”. Potrivit intențiilor istoricului, enunțate în articolul Câteva lămuriri, F.d. se vrea mai mult o tribună de popularizare a culturii universale și românești, adresându-se unui public mediu pregătit intelectual. Fără să-și aroge pretenții de orginalitate, ca revistă de rang inferior celorlalte din constelația publicațiilor sămănătoriste, aceasta promovează „lucrări de popularizare a cunoștinții pământului și
FLOAREA DARURILOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287020_a_288349]
-
Studii de istorie a literaturii române. De la C.A. Rosetti la G. Călinescu (1968). În afară de „Revista de istorie și teorie literară”, unde a avut o colaborare permanentă, F. a publicat frecvent în „Viața românească”, „România literară”, „Limbă și literatură”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Steaua” și „Convorbiri literare”. A elaborat, mai cu seamă în colaborare, ca participantă la proiecte colective, studii referitoare la secolul al XIX-lea românesc (Reviste literare românești din secolul al XIX-lea, 1970, I.L. Caragiale în conștiința contemporanilor săi, 1990
FLOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287028_a_288357]
-
FOAIA ILUSTRATĂ, revistă literară care a apărut, săptămânal, la Sibiu între 6 ianuarie și 15 decembrie 1891. F.i. este una dintre publicațiile (calendare, periodice, cărți) editate la Sibiu în urma inițiativelor și strădaniilor materiale depuse de cercul din jurul ziarului „Tribuna”, în al cărui Institut Tipografic se și imprimau. Redactor responsabil a fost D. Popovici-Barcianu. Bună parte din articolele politice sau culturale, precum și din scrierile literare se retipăreau și în „Tribuna”. Conținutul este mult mai divers decât cel al unei foi
FOAIA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287042_a_288371]
-
în urma inițiativelor și strădaniilor materiale depuse de cercul din jurul ziarului „Tribuna”, în al cărui Institut Tipografic se și imprimau. Redactor responsabil a fost D. Popovici-Barcianu. Bună parte din articolele politice sau culturale, precum și din scrierile literare se retipăreau și în „Tribuna”. Conținutul este mult mai divers decât cel al unei foi literare obișnuite, F.i. urmărind, la fel ca atâtea alte periodice transilvănene, realizarea unei eficiente propagande politice și culturale și, totodată, îmbinarea acestei acțiuni cu aceea de educare și de
FOAIA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287042_a_288371]
-
și apoi director la Școala Populară de Artă. În răstimp are loc debutul său editorial cu romanul Amar (1963), distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei. Succesul îi redeschide porțile presei, F. colaborând destul de frecvent la „Scânteia”, „România liberă”, „Munca”, „Tribuna”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Magazin” ș.a., îndeosebi cu reportaje literare, ce vor fi strânse ulterior în volumele Pământul oțelului (1964), Diluviul sau Apele lui Saturn (în colaborare cu Vasile Nicorovici, 1971) și Orașe cu geometria variabilă (1972). În cadență regulată îi
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]