15,306 matches
-
din ochii lui, aceștia i-au arătat tot prin semne că în hornul sobei se află ascunsă hrana. Bunicul a luat de acolo atât cât a crezut, gândindu-se și la familia ascunsă sub pat. Povestea bunicului meu este și tristă, dar și plină de speranță, pentru că dragostea de OAMENI a învins și va învinge mereu. Draga mea prietenă, povestea bunicului și bunătatea lui îmi încălzește sufletul și mă face să cred că războiul la voi este pe sfârșite. Noi credem
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
așteptării și dorului sfâșietor. Parcă te văd că într-un târziu, neridicând de jos a ta privire, cum îți este obiceiul, atunci când îți este greu să mărturisești cuiva ce ai pe suflet, le spui fetelor, plină de îndurare, niște cuvinte triste. Le spui că nu mai ești în putere și că vei muri curând. O, nu, mamă! Să nu gândești așa, căci eu voi veni peste puțină vreme și te voi alinta și vei trăi veșnic ca o nemuritoare carte de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că voi veni în curând la tine și că voi sta cu tine veșnic, ca să te alin și să te bucuri. Drept nu este să te îndoiești la fiecare zgomot, să uiți să mai zâmbești și să fii atât de tristă. Așteaptă-mă numai, maică dragă; știu că ți-e greu, dar nu înceta să speri că voi veni curând. Știu că tu crezi că poate Dumnezeu nu vrea să ne mai revedem, sau poate așa ți-e dat sorții, să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la moară, totul era la fel, dar acum mi te închipui stând lângă vatra veche în care, ard pocnind din vreme-n vreme trei vreascuri rupte dintr-un gard și torcând împreună cu cele două fecioare. La plecarea mea, tu erai tristă, iar în ochii cei încercănați îți stăpâneai puhoiul de lacrimi, care ar fi izbucnit din clipă în clipă. Cele două fete îți mai alină durerea, una din ele îți povestește un basm cu pajuri și cu zmei, iar tu rămâi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că acest sentiment amarnic de dor adânc și răscolitor este reciproc. Știu bine, mamă dragă, ce mult mă iubești, cât de mult te gândești la mine! Mamă dragă, nu te lăsa învăluită de emoții și de dor etern, nu fi tristă mereu și nu lăsa fetele să sengrijoreze din cauza mea. Ai grijă de ele, ai grijă de tine, să fii sănătoasă. Eu sper că voi veni cât mai curând acasă. Cred că ai acum nevoie de ajutor, ai nevoie de mine
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
s-a înfățișat ochilor un peisaj extraordinar. Se făcea că o armată poloneză înainta din greu pe un drum desfundat. Dar, ea arăta îngrozitor: toți luptătorii erau posomorâți, pesemne avusese vreo înfrângere în bătălia cu lacomii turci. Era un peisaj trist, cu nuanțe șterse, dominat de croncăitul jalnic al corbilor înfometați. În fruntea armatei erau trei călăreți: cei din spate păreau a fi hatmani, iar în față se afla însuși Ian Sobieski, regele Poloniei. Tustrei purtau haine scumpe, cu șnururi aurite
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
al corbilor înfometați. În fruntea armatei erau trei călăreți: cei din spate păreau a fi hatmani, iar în față se afla însuși Ian Sobieski, regele Poloniei. Tustrei purtau haine scumpe, cu șnururi aurite și pietre prețioase, săbii lucitoare, dar erau triști, foarte triști. Pe fețele lor se putea citi dureroasa înfrângere de care avuseseră parte în luptă. Ar fi mers ei mult și bine până în țara lor, dacă n-ar fi ridicat Sobieski capul și n-ar fi zărit cetățuia Neamț
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înfometați. În fruntea armatei erau trei călăreți: cei din spate păreau a fi hatmani, iar în față se afla însuși Ian Sobieski, regele Poloniei. Tustrei purtau haine scumpe, cu șnururi aurite și pietre prețioase, săbii lucitoare, dar erau triști, foarte triști. Pe fețele lor se putea citi dureroasa înfrângere de care avuseseră parte în luptă. Ar fi mers ei mult și bine până în țara lor, dacă n-ar fi ridicat Sobieski capul și n-ar fi zărit cetățuia Neamț pe care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să le culegi. Prețioase sunt toate, dacă le ștergi praful, dacă le așterni pe fereastră, dacă le îngădui să lumineze. Dar bucuria de a putea culege lumina, de a oferi flori în fiecare zi, bucuria de a îndrepta o privire tristă, asta e fericirea - bucuria de a o răspândi. Ce definiție simplă! Nu va fi greu de învățat! Însă demonstrația e atât de grea, aproape imposibilă. Sigur că la o lucrare atât de ușoară, e ușor să copii. Vei lua imediat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cam În dreptul Casei Minoriților, Coriolan desenase cu talentu-i recunoscut două siluete umane. Fiecare avea pe creștet o literă: cea feminină un „M”, iar cea masculină un „C”. Femeia purta rochie lungă, bărbatul costum cu cravată și pălărie. Nu erau nici triști, nici fericiți. Se țineau de mână și priveau În gol. El iubea golul și nu putea trăi decât pe marginea prăpastiei, În vecinătatea lui. Nu se mulțumise doar să trăiască așa, ci și povesti acest lucru profesorului Colceag. Acesta Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
verzele la galițe ori capete de oameni, ba și de sfinți. Mai ales când intrau În combinație cu frunze aurii de meri, peri ori pruni. De cele mai multe ori Însă, pata de sânge privită de el pâlpâia În zăpadă, stingheră și tristă ca un ochi de mercur. Rareori ca un vulcan gata să erupă. Un ochi care nu dormea niciodată. Mai mult de atât, Îi lumina somnul cu lumina lui rece, ca becul cu halogen de la poartă. De aceea i se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mâini și, după ce o Împătură cu grijă, o puse la locul potrivit, fără să agreseze vreun personaj. Asta ca să nu o porți creponată, zise ea, mulțumită de propria-i Îndemânare. În secunda următoare, privea prin geamul prăfuit, cu o curiozitate tristă, instalațiile lugubre ale fabricii de acumulatoare. Din pricina plumbului, fagii, carpenii și castanii comestibili rugineau mai repede decât ar fi trebuit. La fel și oamenii. VI. Revelion cu vânzare 1. Gheretă era fericit. Un revelion În societate e cu totul altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nimeni nu știa unde Începe și unde se sfârșește neobișnuita ei conviețuire cu sine Însăși. Ea nu era fericită, dar Împărțea tuturor fericire. Într-o zi Însă, gesturile ei simple s-au preschimbat În gesticulație, Într-o Încercare ieftină și tristă de a-și ascunde declinul apropiat. Atunci a hotărât să se mărite. Cel mai potrivit era Coriolan pentru că el nu-și propusese niciodată să șteargă harta amară a trupului ei peste care Încă stăruia, după atâția ani, umbra cu miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
declară la graniță. Duci câtă vrei. Și oricâtă ai vinde tu afară, cum se zice, tot Îți rămâne și pentru acasă unde e cea mai mare concurență pe cap de locuitor. N-am văzut În viața mea un autocar mai trist. Când a intrat În piața centrală a orașului, frecându-se de ziduri, avem o piață mică, veche, parcă am văzut balena albastră din copilărie, Împăiată și plimbată prin toată țara pe un trailer. În gura larg deschisă a balenei luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în față, își strecură mâna pe după ceafa mea și mă sărută, la început tandru și apoi intens și sincer. Stai așa, am zis încet când ne-am depărtat unul de celălalt. Nu ți-am spus că aia proastă, cu ochi triști a rămas iar gravidă. Clio zâmbi absent și își lipi fruntea de a mea. — Îmi pare rău că a trebuit să se întâmple așa zise ea. — Mda, am spus. Nu-i la fel de bine ca înainte. Cred că și rating-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și fronturi de furtună. M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a galaxiei, la margaretele ca niște rotițe zimțate în iarba verde făcând să funcționeze vasta mașinărie a evoluției, la un vârtej de frișcă desfăcându-și brațele spiralate într-o ceașcă de cafea rămasă nebăută, toate astea ivindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
caută, probabil c-o va face mereu. Așa că, iată-mă. — Ce s-a întâmplat cu specialistul? — Am fugit. N-am fost niciodată genul de persoană care să accepte din prima ce i se spune. Îmi aruncă un zâmbet pe jumătate trist, pe jumătate fericit. — E un defect al meu. În orice caz, nu mi-a plăcut cum sunau tehnicile lui de evaluare (lovi cu degetul în computerul lui Nimeni încă legat de rucsacul ei), dar am pus totuși mâna pe laptopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Sanderson. Am zâmbit. — Nu, nu-mi sună aiurea. Știu exact ce vrei să spui. — Bun, zise ea, și mă sărută tandru pe buze. Gustul ei atunci, atingerea și căldura și mișcarea, toate erau perfecte, asemenea celei mai dulci, celei mai triste note care-ți revine în gând după ani întregi de tăcere. Când se dezlipi de mine, îmi aruncă o privire ca și când ar fi fost ceva, ceva uimitor pe care nu reușea să pună mâna. — Știu, am spus, sărindu-i cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nouă ne pare rău că te-am târât pe tine în toată nenorocirea asta. — Mda, am spus. Doctorul se uită la noi un moment, apoi încuviință încet din cap, în semn de mulțumire. În bătaia soarelui, am simțit un zâmbet trist și glacial străbătându-mi chipul. — În orice caz, spuse Scout, ce-i aia? Fidorous întinse lucrul pe care-l adusese din cabină împreună cu tubul de oxigen. Crezusem că e o vestă de salvare, dar nu era, era o bărcuță gonflabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prinț, prințul fericit... Și ultima noapte de dragoste. Mai bine spus, ultima noapte de război, nu de dragoste. Nopți de război am tot avut. Barba, ca o alergie albă, mîinile fără putere, sudoarea de pe frunte, ochii foarte negri și foarte triști. Vocea, cum să spun?, era de culoarea ochilor. "Ești infernal de tînără, Iordana. Timpul tău nu e și timpul meu. Timpul tău mi-e adversar. O să mă mestece și-o să mă înghită. E deja cu mine-n măsele. Nu cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
groase și foarte strîmbe, era depășit de situație. Se mulțumea să mă împingă spre cușca unde încăpeam amîndoi. Mînca orice, de la biscuiți "Progresul" la pîinea mea cu unt. Îi păstram mîncarea în ghiozdanul de tablă. Și ochii uzi-gălbui, de cîine trist, cînd m-au trimis la "tătișor", la București. După ce-am plecat, nu voia să mai înghită nimica. Într-un tîrziu, mama mi-a povestit că s-a așezat cu răbdare și tărie pe linia de tramvai și a așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum nu mai purta nimeni. Își scria cheltuielile cu cifre ordonate, străduindu-se să gătească bine și ieftin. Îmi lipesc palmele de fereastra rece, la fel cum le lipea ea. Străzile lașului mi se păreau-obosite, anoste, oropsite. Zidurile cu rouruscă tristă, sala de cinema, duhnind a motorină și traversată de șobolani, unde am văzut amîndouă ceva oribil, cu un matroz sovietic, mustăcios. Asociam casa de pe "Trompeta" cu o oglindă neagră; cele sclipind erau dincolo, în "țara francă"***** a Lisellei. Bunelul rămînea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
țărănesc, din cînepă cu rîuri. Tot gîndind-răzgîndind un chip de Îngereasă, de Fecioară, de Mărie, descalecă de pe schela bisericii, se amestecă prin lumea venită la un iarmaroc, la o drăgaică, la o nedeie. Trage o planetă de la un somnoros și trist papagal. Hîrtiuța aproape indescifrabilă îi prezice, drept soartă și destin, o iubi-oarte. Pe Îngereasă, pe Fecioară, pe Mărie o va descoperi chiar în hărmălaia tîrgului, a iarmarocului, a drăgăicii. Nici că se poate desfereca din verdele ochilor de zugrav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
insist ca în subtitlu să scrie Dialog provocat de... Așa a și fost: provocat. Ultima oară cînd ne-am văzut, a fost mai rece ca de obicei, mai gravă. Părul ca ruginit; profilul dulce, abătut; ovalul prețios al feței, tras. Tristă ca o eroină de roman Radu Petrescu. Cum ochii ei negri, frumos dichisiți cu rimel, se fereau de privirea mea, n-am întrebat-o: ei, surioară, ce-i cu tine? Mi-ar fi răspuns cu vocea aceea extraterestră, cînd vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mi-a fost rușine să mă găsească spălînd pe jos, într-o librărie de cartier. Mi-a fost rușine de ochii lui ca de-un reflector prea puternic. N-aveam chef să ne uităm unul la altul, oximoronic: bucuroși și triști. Mai stai, i-am răspuns. Te anunț eu cînd o să... Ani în șir mă tot chemase la el: "Ai genul temporizărilor centrifuge, Ana. Insist centripet să vii". Nu-l refuzasem net: mi-ar conveni în septembrie; poate de Paști; s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]