5,108 matches
-
să se simtă și mai singură lângă el. Nesiguranța lui l-a Îndepărtat de ea. Asprimea lui i-a Îndepărtat pe ceilalți. Roxanne nu-și putea Împărtăși succesele cu el pentru că de fiecare dată reacționa prin comentarii seci: „Încă un trofeu de adăugat la colecție“ - și asta o Întărâta și o făcea să creadă că nu sunt uniți decât de diversele dezamăgiri comune. Dwight a simțit ce gândea Roxanne. Gândul că acesta era sfârșitul căsătoriei lor Îl și speria, Îl și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani. Trofeele le colecționa cu grijă, păstrându-le în borcane cu formol, înșiruite pe rafturi în mica încăpere care-i era destinată. Dimineața, sosea gospodarul la graf, cerând furios să fie despăgubit pentru lipsirea de bărbăție sau chiar moartea câinelui. Neavând cum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înmâna actul de înnobilare și îl trimitea năuc și umilit acasă. țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și ce scria în patalama, dar o punea în camera mare, între două ștergare de cânepă, lângă icoane. Numărul borcanelor cu trofee din colecția lui Rufus era egal cu cel al țăranilor înnobilați din sat. După un timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
va uimi nespus; Sub rugă din Scriptură, Uita-vei ce-ai de spus. 3 mai 2005 CA UN CIUDAT MISCELANEU Mă simt ciudat în propriul eu; Ce a fost de mult s-a stins, Doar într-un colț, ca un trofeu, Ideal sacru-i aprins. Cade sufletul spre rugă Cu genunchii tremurând, Pe când soarta ca transfugă Se pornește-n van urând. Câte-n Lună și în stele, Ce nu pot să aibă loc, Chiar cu sute de tutele Și icoane ca
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
străpunse gâtul bărbatului, care căzu în iarbă, zvârcolindu-se în chinurile morții. Cu un strigăt de triumf, Balamber se ridică atunci din șa și, culegând securea adversarului său, îi reteză capul dintr-o singură mișcare. Când ridică în aer macabrul trofeu și îl arătă bagauzilor ce mai rămăseseră, aceștia, plini de groază, le întoarseră spatele și se topiră în pădure. Ultimul abia avu timp să dispară după un brad: o clipă mai târziu, în scoarța acestuia se înfipse, vibrând, ultima săgeată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Almirus, ce se afla alături de el, primi o lovitură de măciucă în tâmplă: se răsuci și căzu într-un tufiș des, scăpând din mână însemnul. Turignianul care îl ucisese puse mâna pe el și, triumfător, îl flutură ca pe un trofeu. Metronius veni asupra lui, îl doborî cu o lovitură scurtă de sabie și, eliberându-se de scutul spart în mai multe locuri, îi smulse însemnul din mâini.. Alți barbari îl atacară, dar tovarășii săi îi veniră în ajutor și în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în grupuri mici, ducându-și atârnate de sulițe legăturile cu bruma de lucruri pe care le aveau, unii dintre ei câte un coif sau câte o platoșă, luate de la dușmanii uciși, pe care voiau să le prezinte ca pe niște trofee când aveau să ajungă în ținuturile lor. Când vreunul din dezertorii aceia îl recunoștea, le dădea coate celorlalți, iar câte unii nu ezitau să-l salute, fără să arate rușinat în vreun fel. Chiar și la corturi —simple pânze, întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani. Trofeele le colecționa cu grijă, păstrându-le în borcane cu formol, înșiruite pe rafturi în mica încăpere care-i era destinată. Dimineața, sosea gospodarul la graf, cerând furios să fie despăgubit pentru lipsirea de bărbăție sau chiar moartea câinelui. Neavând cum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
înmâna actul de înnobilare și îl trimitea năuc și umilit acasă. țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și ce scria în patalama, dar o punea în camera mare, între două ștergare de cânepă, lângă icoane. Numărul borcanelor cu trofee din colecția lui Rufus era egal cu cel al țăranilor înnobilați din sat. După un timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
erau creația lui. Aici se petrecuseră multe ore plictisitoare, mai ales după cinele În familie. N-ar fi un obicei prost să trimiți aceste elemente decorative În mormânt Împreună cu decedatul, În stil egiptean. Totuși, iată-le pe toate aici, aceste trofee din mătase, piele, sticlă și lemn vechi. Aici Îl conduse Sammler pe părosul doctor Lal, un bărbat micuț, foarte Închis la culoare. Nu negru, cu nasul ascuțit, tipul dravidian, dolicocefal, ci cu trăsături rotunjite. Probabil din Punjab. Avea Încheieturi, glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cabană ca și când acesta ar fi fost ultimul semn de civilizație. Ceea ce Danny spera, plin de râvnă, c-avea să fie adevărat. Charlie se foia când pe-o parte, când pe cealaltă, expunându-și nasul umflat și violet ca pe-un trofeu, iar Mary și-a acoperit nasul și obrajii cu loțiune de protecție solară portocalie. Alice a fost următoarea persoană care-a ieșit din cabană și s-a oprit lângă Helena. Bătrâna i-a șoptit ceva la ureche. Întâi Alice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
meselor cu vinul vărsat (trebuia să se știe) lumea toată dar absolut toată lumea devenise numai a mea și eu o puteam împărți în noapte zi stele planete ori continente așa la-ntâmplare în părți inegale doar pentru mine aveam rezervat trofeul așezat în fiecare colț al camerei în care eram pereche (nu nu știai să mă tragi de ureche) „mă luai de mână și cu dor mă sărutai” cântam cu glas de lebădă timid dar mă tratam (netam-nesam). Proximitate Trăiam la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sunt un nimeni, că lumea mă ocoloește și că-mi doream prezența ei fiindcă mă îndrăgostisem fără motiv? N-aș fi vrut să-i devin următoarea victimă. Era mai comod să mă știe prieten, fără mize în relația noastră, fără trofee. Eram acolo pentru ea ca o oglindă în care se vedea cea mai frumoasă ființă, cea mai dorită și lucrul acesta îi dădea putere să creadă în propriile forțe. Știa să relaționeze cu lumea din jur și contrasta supărător cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nelegiuit); îngenuncheată militar, zdrobită și ținută în regim de ocupație sovietică până în 1958; secătuită de potențialul său economic în baza Tratatului de pace (Paris, 1947) și a măsurilor dispuse direct de U.R.S.S. (căreia îi fusese atribuită de occidentali ca trofeu) pe teritoriul nostru al românilor (suportarea efortului de război până în Munții Tatra, plata despăgubirilor de război, scurgerea petrolului și a cerealelor spre Est), precum și prin legarea României de U.R.S.S. și subordonarea față de aceasta, prin alinierea la politica dictată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cu oamenii, sunt tot treburi de vânătoare, pe când chestiile polițienești propriu-zise privesc orașele și anumite viclenii ale oamenilor de-acolo. În trecuta vară a acelui an 1925, venise la Prelunci domnișorul Pitu, feciorașul unuia dintre stăpâni, ca să dobândească cel dintăi trofeu de țap roș. Cât lenevise la casa de vânătoare, domnișorul Pitu se îndeletnicise cu niște cărți de istorisiri. Două din aceste cărți: „Urmele tigrului regal“ și „Crima din Cincinatti“, domnișorul Pitu le dăruise lui Culi. Cetindu-le cu mare plăcere, paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am pustiit eu aici. Bătrâna a urmat a vorbi ca să-și răscumpere atâtea tăceri și gânduri. Pe urmă a lăsat pe domni să se hodinească. Odaia aceea de oaspeți era vechi sălaș al vânătorilor. Pe păreții albi, suveniruri fotografice și trofee. Icoanele se aflau împodobite cu soare imobilizat în cununiți de siminoc. Asupra unora dintre portrete vegheau buchete sure din alte veri. Scafandrii regretului scoborau în marea acelui trecut pierit odată cu primăverile și se întorceau aducând raze veștede. Erau plăcute aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vadă pe paznic în ce stare se găsește. Paznicul se găsea în destul de bună stare și-i dădea vești plăcute despre cucoșii de munte. Iar doctorul Micu se semețea a fi cel mai mare domn al acestui vânat. Am șaptesprezece trofee și-mi trebuie al optsprezecelea, declara el. „Acest domn doctor cu poreclă potrivită, cugeta Culi zâmbind, nu se poate să nu se socoată cel mai mare dintre toți vânătorii cei mari de pe lume!“ Erau cucoși sălbatici la Valea Mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lumea asta. —Ba eu n-am mâncat și nici n-am să mânc în viața mea, declara Culi. Mi s-ar părea că mânc și din calul cel răpănos de la stâna poienarilor. După ce s-a dus domnul de la Cluj cu trofeul, Culi a rămas cu ai săi și cu ale sale, ca să se pregătească de iarnă. Mai stăruiau în el oarecare neliniști - mai mult amintiri, cătră care zâmbea cu mâhnire. S-a coborât în două ori devale, până la Sebeș. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prea mult de al meu, în ceea ce privește populația, mașinile parcate în fața caselor, vecinii băgăcioși care se holbau la noi ca proștii satului etc. Și casa îmi părea cunoscută: covoare țipătoare oribile, perdele și cuverturi de tristă amintire și o mulțime de trofee sportive, tablouri hidoase și bibelouri de porțelan de-ți stătea mintea-n loc; m-am simțit ca acasă. Mi-am trântit geanta pe podea, în hol, și primul lucru pe care l-am văzut a fost o fotografie atârnată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bun în privința asta, dar, într-o dimineață, puțin înainte să moară, a zis, destul de trist: — N-o mai facem niciodată dimineața. Nimeni n-o face, am zis. Doar ciudații, cum ar fi președinții de corporații care au soții sau amante trofeu. Și femeile acceptă doar pentru că președintele le dă bijuterii scumpe. Iar el o face doar pentru că s-a născut cu un exces de testosteron și, dacă nu face sex, va trebui să-i invadeze un stat sau așa ceva. Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înspământător, care mătura totul în cale, părăduind grădini și livezi, scoțând din rădăcini mii de copaci, ulmi tineri și majestuoși, nuci bătrâni de sute de ani, frasini, migdali și sorbi, pătrunzând apoi în inima cetății, cărându-și la vale toate trofeele precum un cuceritor tătar, învăluind cartierele din centru, spulberând sute de case, prăvălii și magazii de mărfuri, făcând una cu pământul locuințele construite pe poduri, formând, la sfârșitul zilei, din cauza dărâmăturilor care năpădiseră albia fluviului, o imensă mlaștină care înghițise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe coastă la vale. Bandiții se apropiară. Văzând că aveau de-a face cu un singur bărbat care trebuia să ocrotească două femei și doi copii, și simțindu-se astfel încrezători, începură să pipăie cu mâini experte încărcătura catârilor. Primul trofeu a fost o casetă încrustată cu sidef în care Salma își rânduise imprudentă toate podoabele. Începură apoi să scoată una după alta superbe rochii din mătase și un așternut de noapte brodat, care făcuse parte din trusoul mamei mele. Ducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așezăm - când un crâmpei de frază m-a făcut să tresar. Am ciulit urechea. Un marinar povestea că văzuse expus într-o piață publică din Oran capul tăiat al lui Aruj Barbă Roșie, ucis de castilieni, care-și plimbau macabrul trofeu din port în port. După ce ne-am instalat, am început să-i povestesc lui Abbad amintirile mele despre corsar, vizita pe care o făcusem în tabăra lui, solia pe care o îndeplinisem în numele lui la Constantinopol. Deodată, însoțitorul meu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]