7,094 matches
-
verde. De data aceasta, făcu din nou la dreapta, apoi iar și, pe un trotuar, puteai să vezi vreo cincisprezece gură-cască care se uitau dincolo de șosea. În ochii doamnei Maigret se aprinse brusc o luminiță. Comisarul păru că ezită, schimbă trotuarul, se opri să-și curețe pipa, lovindu-o de talpă, și să-și umple alta. Avea impresia că era un copil mare și, În acele momente, se simțea copleșită de tandrețe. În interiorul lui se dădea o luptă. În sfîrșit, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu cele făcute În fiecare dimineață, iar cînd doamna Maigret apăru Îmbrăcată În taior roz, se Îndreptară cît se poate de normal spre scară. — O zi bună! Era inevitabilul salut de dimineață al patronului. Maigret zărise deja două siluete pe trotuar și strălucirea obiectivului unui aparat fotografic. — Vă așteaptă de o oră. Nu sînt cei de la La Montagne, unde scrie de dumneavoastră În dimineața asta, ci de la La Tribune, din Saint-Etienne. Omul cu aparatul foto era Înalt și roșcovan, celălalt, mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Ce are atît de deosebit? — O vibrație, o blîndețe... Vă gîndiți să veniți și la anul la Vichy? — Depinde de ce va spune medicul. — Mulțumesc. Jurnaliștii urcară rapid Într-o mașină veche, În timp ce Maigret și soția lui făceau cîțiva pași pe trotuar. — Unde te aștept? Asta Însemna că soțul ei se ducea În strada Bourbonnais. — La izvor? — La jucătorii de bile. Cu alte cuvinte, nu credea că va sta mult timp cu Lecoeur. Maigret Îl găsi În salonul mic, vorbind la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu ochiul, lăsînd să se Înțeleagă faptul că această abilitate Îi era foarte folositoare cînd fusese hoț de buzunare. Apoi am Întîlnit-o pe doamna... Rosti acest nume cu emfază și cu oarecare mîndrie. — N-are cazier. N-a făcut niciodată trotuarul. Abia sosise din Bretagne și lucra la o lăptărie. Legătura cu ea a fost serioasă și am trecut imediat pe la starea civilă. Ba chiar a vrut neapărat să mergem În satul ei ca să ne căsătorim la biserică, și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Poate că În dimineața aceea avusese mai puțin de citit În La Tribune? Doamna Maigret, care lua În primire sala de baie după el, Încă se afla acolo, iar el Îi spuse prin ușa Întredeschisă: — Cobor. Așteaptă-mă jos. Pe trotuar se afla o bancă vopsită În verde, pentru clienții hotelului. Cerul era tot senin. De cînd sosiseră la Vichy, nu plouase nici măcar o dată. Patronul, bineînțeles, Îl aștepta la capătul de jos al scării. — Ce se mai aude cu asasinul? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
auzit, cîteva femei În vîrstă au și plecat... Maigret avea un zîmbet vag pe buze În timp ce se Îndrepta spre strada Bourbonnais și zări de departe draperia neagră de la ușă, cu o literă mare „L” brodată cu fir de argint. Pe trotuar nu se vedea nici un polițist. Parcă nu mai era nici cu o zi Înainte? Nu fusese atent. În fond, nu era treaba lui. Aici era doar un amator, o persoană venită la cură. CÎnd să apese pe butonul soneriei, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
prezent. Soarele era la fel de fierbinte, iar pe străzi stăruia același amestec de răcoare matinală și de umezeală. Strada Bourbonnais prezenta un spectacol neobișnuit. În afara celor de la ferestre, așezați ca la defilarea unui cortegiu, curioșii formau un șir de-a lungul trotuarului, mai gros În dreptul casei. Mașina mortuară sosise deja. În spate staționa o mașină neagră, furnizată probabil de pompele funebre, apoi alta pe care Maigret nu o cunoștea. Lecoeur Îi ieși În Întâmpinare. — A trebuit să-mi las baltă borfașii, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
venea bine, cumpărată probabil de la un magazinaș de pe vechea stradă Georges Clemenceau. Îl puteai ghici pe Însoțitorul ei În spate, În penumbra coridorului. Mașina mortuară Înaintă cîțiva metri. Francine urcă În mașina neagră Împreună cu amantul ei. Haideți, șefule! Oamenii de pe trotuar nu se mișcau, doar fotografii alergau În mijlocul drumului. — Asta e tot? Întrebă Maigret, Întorcînd capul. — Nu mai e altă familie, nici prieteni... — Chiriașii? — Maleski are oră la medic la zece și doamna Vireveau ședință de mesaj. Străbătură două-trei străzi cunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Vireveau. Soții Maleski erau plecați la plimbare sau la cinematograf. La parter: Întuneric și liniște. Mobila era din nou la locul ei. Dar Hélène Lange dispăruse pentru totdeauna. Probabil că, Într-o zi, toate lucrurile din casă vor ajunge pe trotuar și un evaluator glumeț va scoate la mezat tot ce constituise ambianța unei existențe. Francine luase cumva fotografiile? Improbabil. Puțin posibil să le mai caute. Vor fi vândute cu toate celelalte lucruri. Mergeau amândoi spre parc, acolo unde ajungeau inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să se gândească la pensie și să se Întrebe ce va face când nu va trebui să se mai ducă la birou. Treceau prin fața celor două hoteluri din spatele cazinoului, cele mai luxoase din oraș. Câteva mașini lungi așteptau la marginea trotuarului. Un bărbat În smoking se răcoarea, Într-un fotoliu de grădină lângă ușa turnantă. O lustră de cristal lumina holul cu frumoase covoare orientale și coloane de marmură, iar un portar cu fireturi răspundea Întrebărilor unor bătrâne În rochie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
stau lângă el. Când Ben ajunge la noi eu mă dau jos, încercând să fiu drăguță, delicată și feminină. ― ’ Neața, fetelor, spune el, amândouă arătați foarte bine azi. Nu se referă la mine, e doar politicos, așa că rămân încurcată pe trotuar, iar Ben se uită la mine răbdător, așteptând să mă urc în spate. ― Ben, strigă Geraldine de pe locul șoferului. Nu te superi să stai în spate, nu-i așa? ― A, face Ben. După o pauză, în care îmi doresc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vrea despre curățatul argintului, despre draperiile uzate sau înlăturarea mirosurilor de spray de pisică doar prin apăsarea câtorva taste. Încă și mai interesant este faptul că informația pe care o primește poate veni de oriunde din lumea asta. Merge pe trotuar, pierdută în gândurile despre internet, de fapt atât de cufundată în ele, încât a și ajuns la ușa de la intrare, și ghiciți ce? A uitat complet să-și cumpere niște ciocolată pe drumul spre casă. Ce fată bună ești, Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mine când îmi dă cărțile înapoi, puse în siguranță într-o pungă de plastic, iar când îi mulțumesc, doar mă privește urât și se întoarce. Acuma, sincer, unii oameni sunt așa de nepoliticoși. Ies și zăbovesc pentru o clipă pe trotuar, pentru că nu sunt gata să mă duc acasă; e o seară atât de frumoasă, și pentru prima oară de nu știu când, nu-mi mai pasă că nu arăt ca persoanele frumoase care roiesc în jurul meu. Așa că am chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune Ben când ieșim. ― Și eu. Nici nu pot să-ți spun cât de bine este să te revăd. Și când mă întorc să mă uit la el, sentimentul de ușoară camaraderie din seara asta dispare brusc. Stăm amândoi pe trotuarul din fața restaurantului... și de ce simt brusc emoție, oare ce înseamnă asta? Brațele lui Ben se întind spre mine, și Doamne, nu m-am gândit la asta, dar în clipa următoare sunt în brațele lui și ne îmbrățișăm, numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în fiecare localitate"452. Remus Opreanu a fost cel care a aprobat primul regulament privind administrația locală a Constanței. Acest regulament prevedea: obligația pentru proprietarii și chiriașii de stabilimente și prăvălii de a mătura în fiecare dimineață, de a curăța trotuarele și interzicea depozitarea gunoaielor provenite din diverse activități pe trotuare 453. Era stipulată, de asemenea, obligativitatea proprietarilor de a-și îndepărta dărâmăturile aflate pe proprietatea lor, cât și de a demola construcțiile aflate într-o stare avansată de degradare 454
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a aprobat primul regulament privind administrația locală a Constanței. Acest regulament prevedea: obligația pentru proprietarii și chiriașii de stabilimente și prăvălii de a mătura în fiecare dimineață, de a curăța trotuarele și interzicea depozitarea gunoaielor provenite din diverse activități pe trotuare 453. Era stipulată, de asemenea, obligativitatea proprietarilor de a-și îndepărta dărâmăturile aflate pe proprietatea lor, cât și de a demola construcțiile aflate într-o stare avansată de degradare 454. Același regulament de administrație locală din Constanța interzicea vânzarea de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
stipulată, de asemenea, obligativitatea proprietarilor de a-și îndepărta dărâmăturile aflate pe proprietatea lor, cât și de a demola construcțiile aflate într-o stare avansată de degradare 454. Același regulament de administrație locală din Constanța interzicea vânzarea de mărfuri pe trotuare. Era interzisă circulația animalelor pe străzile orașului, în caz contrar, acestea fiind închise în oborul primăriei. Proprietarii lor aveau posibilitatea să le recupereze după achitarea unei amenzi, în termen de 3 zile. Pentru evitarea declanșării incendiilor, toți cetățenii erau obligați
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în caz de încălcare repetată. Se prevedea că menținerea curățeniei în piețe urma să fie asigurată de către primărie 463. Capitolul II al regulamentului se intitula " Despre libera circulațiune a stradelor" și cuprindea articolul 11 ce interzicea vânzarea de mărfuri pe trotuare sau străzi. Reglementa, de asemenea, circulația carelor ce transportau mărfuri, acestea urmând să fie îndrumate de către agenții de poliție 464. Capitolul III se intitula " Despre animale", cuprindea articolele 12-17465, și interzicea libera circulație a animalelor pe străzile orașului. Astfel, câinilor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Măcinul ca și Babadagul, iar Mahmudia și Chilia niște sate mari nepavate"2207. De asemenea, se preciza că "Sulina este principalul oraș al județului, fiind port la mare"2208. În orașul Sulina "strada principală este pe chei, având un frumos trotuar de asfalt construit de către Comisia Dunăreană, ale cărei palate frumoase se ridică maoestuos înconjurate de splendide grădini"2209, în timp ce, "un far puternic, așezat deasupra spitalului comisiei, aruncă lumina la 24 mile în mare"2210. Întrucât "orașul este înconjurat de bălți
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Economii și Consemnațiuni s-au construit: localul școlii mixte nr. 1 din Constanța, spitalul din orașul Constanța și magaziile de produse de la obor2646. De asemenea, dintr-un împrumut de 200 000 lei luat de la "Societatea de Bazalt" au fost amenajate trotuarele din oraș. Pe de altă parte, Scarlat Vârnav arăta că, în aprilie 1902, "când am avut onoarea a fi numit prefect de Constanța, am putut constata că comuna avea datorii de 180 950 lei și 59 bani"2647. În anul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
condiții, majoritatea străzilor pavate au fost realizate "din suma de 69 430 lei luată împrumut, în anul 1897, de la Casa de Depuneri și Consemnațiuni"2673. În anii 1902-1903 au fost pavate strada Mircea Vodă și strada Gării, fiind amenajate și trotuarele acestora 2674. Scarlat Vârnav arăta că în cursul anilor 1903-1904 la Medgidia se dorea construirea unui spital comunal cu 18 paturi deoarece "actualul spital cu 10 paturi este instalat într-o casă (...) veche și ruinată, situată în centrul orașului"2675
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
2675. Pe de altă parte, prefectul județului Constanța arăta că "plănuim de pe acum, pentru a fi executate în anul 1904-1905, două școli primare, actuala școală mixtă aflându-se în cele mai proaste condițiuni"2676. Totodată, se intenționa amenajarea unor noi trotuare, plantarea unor arbori în oraș, și "amenajarea unei grădini publice, a cărei lipsă, este viu simțită de orășeni"2677. Referindu-se la orașul Hârșova, Scarlat Vârnav arăta că acesta a beneficiat, în trecut, de o administrație comunală bună, astfel că
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Riza Crimzade, primarul Ion Bănescu a arătat că "în ședința de la 8 octombrie, consiliul, pătruns de necesitatea de a se face îmbunătățiri și în partea de sus a orașului, a aprobat (...) pavarea cu asfalt și cu borduri de bazalt a trotuarelor (...) precum și desfacerea actualelor trotuare, în mare parte deteriorate, din partea de jos a orașului, și refacerea lor cu asfalt și cu borduri de granit"2792. În continuarea intervenției sale, primarul orașului Constanța preciza că "vom mărgini lucrările, deocamdată, la strictul necesar
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Bănescu a arătat că "în ședința de la 8 octombrie, consiliul, pătruns de necesitatea de a se face îmbunătățiri și în partea de sus a orașului, a aprobat (...) pavarea cu asfalt și cu borduri de bazalt a trotuarelor (...) precum și desfacerea actualelor trotuare, în mare parte deteriorate, din partea de jos a orașului, și refacerea lor cu asfalt și cu borduri de granit"2792. În continuarea intervenției sale, primarul orașului Constanța preciza că "vom mărgini lucrările, deocamdată, la strictul necesar, rămânând ca, în viitor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
la Germania. Una peste alta, Îi plăcuse mai mult În Germania. N-ar mai fi vrut să plece din Germania. Nu voia să vină acasă. Și totuși, se-ntorsese. Și stătea pe verandă. Îi plăceau fetele care treceau pe celălalt trotuar. Arătau mult mai bine decât franțuzoaicele sau nemțoaicele. Dar lumea În care trăiau ele nu era și lumea lui. I-ar fi plăcut s-o aibă pe vreuna. Da’ nu merita efortul. Și erau un gen așa drăguț. Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]