7,327 matches
-
Înțelegerea specific] a eticii kantiene variaz] foarte mult de la un context la altul. Cel mai precis program etic kantian a fost elaborat de John Rawls care și-a numit un stadiu al dezvolt]rii teoriei sale „constructivism kantian”. Multe tras]turi ale operei lui Rawls sunt de factur] kantian], în special concepția să asupra principiilor etice determinate de constrângeri exercitate asupra principiilor alese de c]tre agenții raționali. Totuși, constructivismul lui Rawls pleac] de la o alt] concepție a raționalit]ții decât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
convinși c] el este spre fericirea noastr] sau cel puțin nu împotriva ei.” (Butler, 1726, predică 11, paragraful 20). Deși Butler folosește cuvântul „fericire” în locul „binelui (absolut)”, cele dou] exprimând același lucru, de vreme ce fericirea constituie, într-adev]r, binele absolut. Al]turi de o alt] premis] la fel de clar], egoismul raționalist naște ideea de egoism etic. Aceast] premis] este reprezentat] de raționalismul etic, care afirm] c], dac] o cerinț] sau o recomandare se vrea a fi justificat] și acceptabil], atunci îndeplinirea ei trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care se bucur] unul singur. Mai exist] și un alt aspect sub care perspectivele deontologice se deosebesc de imparțialitatea consecințialist]. Nu este permis a face un lucru care încalc] o regul] deontologic] nici chiar atunci când s]vârșirea lui ar înl]tură posibilitatea că cei cinci subiecți menționați s] fie nevoiți fie s] încalce ei înșiși o regul] deontologic], fie s] permit] producerea unui incident și mai grav. Ne este interzis nu doar a face r]u unei persoane nevinovate pentru că astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Pentru a înțelege natură și structura constrângerilor deontologice, mai precis a ansamblului de reguli și interdicții care stau la baza doctrinei deontologice, este necesar] o analiz] mai detaliat] a perspectivelor deontologice propriu-zise. Vom urm]ri în continuare trei tr]s]turi mai importante ale constrângerilor deontologice. 1) În general, constrângerile deontologice sunt formul]ri negative sau interdicții („s] nu...”). Deși, din punct de vedere teoretic este posibil] transformarea interdicțiilor în formul]ri afirmative - de exemplu: „S] nu minți” în „spune adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
f]cut] din intenție (dac] nu a constituit modalitatea sau scopul acțiunii), individul nu este vinovat cu nimic (semnificativ). Atâta timp cât cineva nu a s]vârșit o fapt] rea în mod intenționat, nu se poate afirma c] a greșit. Natură leg]turii dintre acțiunea direct] și formularea strict] a normelor nu este dificil de înțeles. Dac] acțiunea prohibitiv] a normelor deontologice vizeaz] doar intențiile, putem afirmă c] minciună este diferit] de ascunderea adev]rului, deoarece minciunile sunt obligatoriu intenționate (pentru c] urm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și nu altele? Deseori, deontologii fac apel la intuiția moral] obișnuit], c]reia îi imprim] o nuanț] tradiționalist]. Acțiunile care figureaz] pe lista lui Nagel sunt și au fost mult] vreme considerate ca fiind greșite, având la bâz] înv]ț]turile iudeo-creștine. Deontologii mai afirm] faptul c] normele domeniului studiat sunt derivate sau constituie expresia unui principiu fundamental care își are originea în filosofia lui Kant și, cu prec]dere, în urm]toarea afirmație: „Este moral în mod obligatoriu că fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
p]rere c] asemenea acțiuni pot fi uneori justificate, dovedesc astfel o neînțelegere corespunz]toare a ceea ce este r]u sau greșit. Ins] nici una dintre aceste abord]ri (apelul la intuiția moral], cu sau f]r] referire la înv]ț]turile teoreticienilor renumiți; apelul la principiul fundamental care reprezint] sursă tuturor interdicțiilor deontologice specifice; ipoteza potrivit c]reia raționamentele normative sunt elaborate în funcție de ceea ce este greșit sau corect) nu este satisf]c]toare. Apelurile la „înțelegerea moral] obișnuit]”, la „morală comun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau la „bunul-simț etic” nu pot constitui dovezi teoretice plauzibile în favoarea unei doctrine etice, chiar dac] aceasta se bucur] de o origine distins] și îndelungat]. Intelectualitatea contemporan] respinge imaginea și mișc]rile universului așa cum sunt prezentate acestea în înv]ț]turile P]rinților Bisericii. Sunt, de asemenea, respinse și ideile c]lug]rilor, ale preoților și ale clerului, în general, care au dominat morală în perioada ei timpurie (și care conținu] s] influențeze morală tradițional]) din motiv c] reflect] o serie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] era de acord cu faptul c] utilitarismul lui G.E. Moore era pluralist. (Moore susținea c] acțiunea corect] este cea care maximalizeaz] binele, dar era de p]rere c] exist] diferite tipuri de lucruri bune, cum ar fi înv]ț]tură și experiența estetic].) Ins] Ross a comb]țuț consecințialismul, știind c] dac] va reuși aici, va putea respinge și utilitarismul. Discuția începe de la un argument simplu, sprijinit de un exemplu. Conform argumentului, „oamenii obișnuiți” sunt de p]rere c] ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viitor, dar ei cerceteaz] cu prec]dere trecutul (promisiunile pe care le-au f]cut). Exemplul este urm]torul: s] presupunem c] ați promis s] îndepliniți o sarcin] simpl] - ați promis s]-l luați pe vecinul dumneavoastr] la cump]r]turi în aceast] dimineaț] pentru c] mașina lui s-a stricat. Se ivește ins] o ocazie de a face ceva mai folositor - de exemplu, s] duceți alți doi vecini care nu au mașin] la aeroport, unde se vor întâlni cu fiica
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m niciodat] cât de nesigure sunt aceste decizii. Trebuie menționat un alt aspect al relației dintre datoriile prima facie și cele exacte. În povestea expus] am f]cut distincția între trei elemente. Primul era faptul c] am realizat tr]s]turile care aveau un rol important în acest caz. Apoi, a rezultat recunoașterea datoriilor prima facie care sunt aplicabile în general. În al treilea rând, era vorba despre modul meu de a-mi aborda datoria exact]. Cineva ar putea presupune c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doilea, cum este trecerea de la al doilea element la cel de-al treilea. Dar nu aceasta este p]rerea lui Ross. El susține c] aceast] trecere se face direct de la primul element la o abordare general], deci recunoașterea tr]s]turilor care conteaz] aici. Prin urmare, nu apelez la cunoștințele mele despre vreun principiu moral. Nu iau o hoț]rare în virtutea vreunui principiu general de datorie prima facie. Ross spune: Niciodat] nu pot distinge direct dac] un act de bun]țațe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]s]toriți nu ar trebui s] se culce cu persoane cu care nu sunt c]s]toriți, iar eu nu sunt c]s]torit cu aceast] persoan]”). Acest fapt ar putea s] îmi redeschid] simțul recunoașterii unei tr]s]turi relevante. Dar, în mod normal, nu apelez deloc la principiile datoriilor prima facie. Astfel, ne punem întrebarea: „La ce folosesc principiile?” și, dac] ele nu sunt de nici un folos, de ce Ross le consider] a fi importante. Am c]zut de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie doar s] accepți și s] acționezi pe baza unui set de principii aplicabile în mod egal atât sieși, cât și celorlați. Ross nu accept] aceast] opinie. Pentru el, agenții respectabili sunt cei care sunt sensibili fâț] de tr]s]turile morale relevante ale situațiilor în care se reg]sesc, dar nu în general, ci în fiecare caz în parte. Se pune accentul pe percepție; agenții morali percep că relevante tr]s]turile care sunt relevante și că foarte relevante pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cei care sunt sensibili fâț] de tr]s]turile morale relevante ale situațiilor în care se reg]sesc, dar nu în general, ci în fiecare caz în parte. Se pune accentul pe percepție; agenții morali percep că relevante tr]s]turile care sunt relevante și că foarte relevante pe cele care sunt foarte relevante. Ei nu consider] c] aceste tr]s]turi sunt importante pentru c] aduc un set de principii morale care au leg]tur] cu situația respectiv], ci le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
general, ci în fiecare caz în parte. Se pune accentul pe percepție; agenții morali percep că relevante tr]s]turile care sunt relevante și că foarte relevante pe cele care sunt foarte relevante. Ei nu consider] c] aceste tr]s]turi sunt importante pentru c] aduc un set de principii morale care au leg]tur] cu situația respectiv], ci le v]d ca fiind relevante pentru sine, f]r] ajutorul listei de principii morale pe care ar trebui s] le cunoasc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pierdut relevanță nici unui aspect. Așadar, ajutorul se poate obține prin trecerea în revist] a fiec]rui aspect. Ins], bineînțeles, în teoria lui Ross nu apare nici o sugestie referitoare la existența unei liste complete a datoriilor prima facie - a tr]s]turilor care fac o diferenț] moral] în acest sens. Ar putea exista o scurt] list] a tipurilor de datorii prima facie, list] pe care însuși Ross o expune, deși are grij] s] nu afirme c] ea ar fi complet]; dar aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principii morale, deoarece, spune el, dac] facem o serie de alegeri morale pentru întreaga viat], se spune c] am ales f]r] lacun], si aceasta pentru alegerile noastre reflect] încercarea de a aloca aceea și greutate fiec]rei tr]s]turi importante, în orice situație. Așadar, desi Ross susține c] în deciziile morale r]spundem multiplelor tr]s]turi ale situației date, fiecare alegere este f]cut] în lumina a ceea ce ne-a înv]țâț experiență noastr] moral]. Voi încheia cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
am ales f]r] lacun], si aceasta pentru alegerile noastre reflect] încercarea de a aloca aceea și greutate fiec]rei tr]s]turi importante, în orice situație. Așadar, desi Ross susține c] în deciziile morale r]spundem multiplelor tr]s]turi ale situației date, fiecare alegere este f]cut] în lumina a ceea ce ne-a înv]țâț experiență noastr] moral]. Voi încheia cu dou] critici aduse teoriei datoriilor prima facie. Prima critic] nu las] loc îndoielilor asupra drepturilor. Deși p]rerile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atuuri considerente c]rora nu ar trebui s] li se permit] s] aib] acest statut. De exemplu, un avocat care descoper] vinov]ția clientului s]u ar putea s] resimt] un sentiment de confidențialitate, o datorie care deriv] din leg]turile reunite avocat-client, și s] presupun] c] datoria să este un atu, c] precede și anuleaz] toate nepl]cerile pe care le-ar putea provoca dac] nu ar dezv]lui vinov]ția. Exist] multe cazuri similare în care oamenii simt c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fiind important într-o anumit] situație, trebuie s] fie important în aceeași m]sur] în orice alt caz. Dar este greu de observat cum poate fi posibil așa ceva, deoarece se presupune c] nu este plauzibil că aptitudinea unei tr]s]turi de a face o diferenț] într-un anume caz s] fie independent] de alte tr]s]turi. Deci teoria nu acord] un rol important contextului; este prea dispersat]. Prefer o teorie care permite contribuția unei tr]s]turi de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
caz. Dar este greu de observat cum poate fi posibil așa ceva, deoarece se presupune c] nu este plauzibil că aptitudinea unei tr]s]turi de a face o diferenț] într-un anume caz s] fie independent] de alte tr]s]turi. Deci teoria nu acord] un rol important contextului; este prea dispersat]. Prefer o teorie care permite contribuția unei tr]s]turi de a fi în totalitate sensibil] la contextul respectiv, astfel încât ceea ce aici conteaz] în favoarea unui aspect, în alt] parte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tr]s]turi de a face o diferenț] într-un anume caz s] fie independent] de alte tr]s]turi. Deci teoria nu acord] un rol important contextului; este prea dispersat]. Prefer o teorie care permite contribuția unei tr]s]turi de a fi în totalitate sensibil] la contextul respectiv, astfel încât ceea ce aici conteaz] în favoarea unui aspect, în alt] parte va conta împotriva acestuia. S] revenim la exemplul dat mai înainte: s-ar putea crede c] o acțiune care cauzeaz] mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
loialit]ți legate de familie și prieteni. Și aici se pune problema asupra gradului de fermitate cu care ar trebui s] reacționez fâț] de o asemenea valoare. Ar trebui s] îi acord important] în viat], dedicându-m] dezvolt]rii leg]turilor de prietenie și de rudenie? Sau ar trebui doar s] îmi permit un asemenea devotament atâta timp cât acesta face parte dintr-un proiect mai general referitor la promovarea bucuriei legate de loialit]țile personale? Ar trebui s] fiu gata s]-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
una direct comportamental], realizat] prin expresii că: „Efectuez acțiunea A”, dar, la fel de bine, poate fi și o opțiune indirect comportamental], de tipul: „M] oblig s] respect principiul de a fi bun” sau: „Îmi însușesc obligația de a respecta tr]s]tură de competitivitate din mine: nu voi face nimic pentru a schimba acest lucru”. Tr]s]tură definitorie a unei opțiuni este aceea c] exist] o posibilitate pe care agentul o poate realiza sau nu. El poate s]vârși acțiunea A
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]