2,502 matches
-
club. Fapta i-a adus doisprezece ani la răcoare. De când fusese eliberat, muncea ca spălător de vase și locuia în adăposturile Armatei Salvării. Charles Issler era pește și avea obiceiul să mărturisească că el le-a făcut felul tuturor prostituatelor ucise. Cele trei capete de acuzare îl trimiseseră un an la închisoarea comitatului, iar mărturiile nefondate două sejururi de câte nouăzeci de zile la spitalul de nebuni din Camarillo. Paul Orchard, fost ajutor de șerif în districtul San Bernardino, era actualmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și pe soldații pe care-i respinsese. Cum s-a prezentat femeia în negru? În nici un fel. Despre ce a vorbit? Despre război și despre dorința de a intra în lumea filmului. Ați observat că seamănă cu Dalia Neagră, femeia ucisă acum doi ani? Și dacă da, ce credeți că încerca să demonstreze? Întrebări la care primeam răspunsuri negative și teorii care mai de care mai ciudate: e o nebună care-și închipuie că-i Dalia Neagră, e o prostituată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
O, zei. O, cerule. O, Mamă. De ce mai trăiesc? CAPITOLUL OPT Am fost prima de care au aflat. Propria mea mamă a țipat văzându-mi corpul plin de sânge. A căzut la pământ și a început să-și bocească copilul ucis, iar corturile s-au golit ca să afle de ce se văita Lea. Dar Bilha m-a dezvelit și m-a ajutat să stau în picioare, în timp ce Lea se holba - la început îngrozită, apoi ușurată și până la urmă ca lovită de trăsnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar femeia nu putea fi oprită, nu înțelegea aluzia când căscam și nici chiar când închideam ochii. - Închisoarea din Teba nu e ceva de care să râzi, a continuat ea cu un aer sumbru. O groapă hidoasă unde bărbații mor uciși, dar și de disperare sau febră. O groapă plină de nebuni și de cuțitari. Însă temnicerului i-a fost milă de clientul lui cel frumos, care nu era nici furios, nici nebun. Curând a ajuns să ia masa cu canaanitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
când Auta deschise gura să vorbească, îl opri cu un gest: - Auta, știu că-ți va fi greu să-mi spui adevărul și că-ți va fi tot atât de greu să mă minți. Un sclav fugit nu mai poate fi un ucis care este încă viu; trebuie ucis până la capăt, nu cu lancea, nici cu sabia. S-a încumetat să calce pământul Piscului Sfânt. Știi care-i legea! Auta îl privi îngrozit, murmurînd: - Rugul, stăpâne... - Cum îl cheamă? - Mpunzi, stăpâne... - abia putu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întîmplase niciodată. Sutașul avu o lucire rea în ochi și-i spuse lui Auta: - Cere-le să-l ucidă ca pe câinele acela! Dar îi răspunse în limba atlantă străinul care-l omorâse pe cîine: - Nici animalul acela nu trebuia ucis: era o ființă. Oameni însă noi nu ucidem. N-am venit aici să vă luăm nimic, cel mult să vă dăm. Pe când Iahuben vru să mai spună ceva, luntrea se înălță în aer. Privind cu ochii buimăciți pământul care se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
făcut, dar a căzut din cer îndărăt pe pământ și nu s-a mai putut ridica... Adevărul care nu izbutise să străbată încă depărtările era mai bogat în întîmplări. În lunile de după pierea Atlantidei, armata lui Puarem jefui, pustii și ucise cât putu în rodnica țară Ta Kemet, supunînd-o tânărului rege Mener, în numele căruia se uniră bucățile de țară ale poporului rome într-una singură. Marele Preot porunci să se zidească temple noului său zeu Tot, care era de fapt el însuși
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plin de amărăciune. Cinci ani Întregi! Cinci ani În care obținuse o jumătate de succes și un eșec total pe scenă, plus sertare pline cu piese nejucate, În mai multe variante. Rescrierile nesfârșite, scrisorile, telegramele și discuțiile nenumărate, speranțele trezite, ucise și trezite iar, care Îi umpluseră cinci ani, pentru ca, În cele din urmă, să nu ducă nicăieri. Câtă vanitate! Ce risipă! Replica pe care o rostea Marion Terry În timp ce el pătrundea În culise părea să rezume Întreaga lui carieră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a rugat să Îi fiu garant atunci când a cerut cetățenia britanică. Peste chipul dnei James trece o umbră dezaprobatoare, dar se mulțumește să spună: — Da, sunt suficient de bătrână ca să-mi amintesc de Războiul Civil și de toți tinerii minunați uciși atunci. Sper numai că America are destulă minte să se țină deoparte de data asta. — Desigur, Henry v-ar contrazice vehement, spune Gosse. — Mă rog, n-ar fi prima dată. Urmează o pauză În conversație. Poate ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cântând Sussex by the Sea, cântecul regimentului nostru. Mai târziu, comandantul ne-a felicitat pentru curaj. Dar aveam motiv să cântăm. Eram În viață. Nu ca săracii morți În țara nimănui. În ziua aia, batalionul a pierdut două sute de oameni, uciși, dispăruți sau răniți. Și ce-am câștigat? Praful de pe tobă. Nici un metru de pământ, până la urmă. Cum a zis căpitanul Courthope, o nenorocire. Se aude o bătaie discretă În ușă. — Trebuie să fie asistenta de zi, spuse Burgess. Vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Grimus. Prepelicarul se întoarse și se îndreptă către ușă. Vultur-în-Zbor se repezi în urma ei și o prinse de umeri. — Nu te duce, îi spuse. împotrivește-te poruncii. Spune nu. — Vreau să mă duc, răspunse încet Prepelicarul. Vreau să-l văd ucis. Grimus râdea fericit în spatele lor în timp ce Vultur-în-Zbor îi dădea drumul surorii sale. Aceasta ieși din cameră și închise ușa secretă în urma ei. Violența era tot ce-i mai rămăsese lui Vultur-în-Zbor. — Grimus, spuse el, dacă nu-mi arăți acum, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unanimitate nu făcuse decît să mai Înfășoare un strat de mister În jurul crimelor de la casa Hollinger. Departe de a deschide Încuietoarea celulei lui Frank, făcuse cheia să se răsucească În cu totul alt sens. Cu toate astea, cinci oameni fuseseră uciși - de cineva care, aproape sigur, Încă mai umbla pe străzile din Estrella de Mar, Încă mai mînca sushi și citea Le Monde, Încă mai cînta În corul vreunei biserici sau modela lut la un curs de sculptură. Nimeni nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sub claviculă. La vreun metru de el se afla un pistol automat, În a cărui țeavă cromată se reflecta cerul fără nori. Am scăpat din mînă mingea pătată, am Îngenuncheat și am ridicat pistolul, apoi am privit Îndelung la omul ucis. Buzele lui Crawford erau Întredeschise, ca pregătite să ia forma primei grimase a morții. Îi Întrezăream dinții de albeața gheții și coroanele de porțelan despre care Întotdeauna spunea că fuseseră cea mai valoroasă investiție a lui de pînă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
senină, soarele apune frumos până și pe un câmp însîngerat de război. N-am dreptul, oare, să văd doar soarele care apune pe o asemenea câmpie, evitând sîngele? ― E cam trist acest drept, Galilei. Dacă nu ești de partea celui ucis, vei fi de partea celui care ucide. ― Uneori, mi se pare că diferența dintre Nero și destin e numai o problemă de termeni... de ce zîmbești? ― E a doua oară când pomenești numele lui Nero. ― Și de ce te surprinde? ― Credeam că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a dreptul halucinant ce s-a întîmplat cu împărații romani de după Marc Aureliu... Commodus, care în fiecare dimineață înjunghia un tigru, a fost găsit strangulat în baie de garda pretoriană. Succesorul său a fost găsit și el după două luni ucis. Caracalla a fost înjunghiat. Eliogabal, ucis din ordinul bunicii sale. Alexandru Sever, ucis în cortul său. Maximinus, care era înalt de peste doi metri și avea degetele atât de groase încît purta ca inele brățările soției sale, asasinat de soldați, Gordian
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mele. Dar tu, tu ai fi în stare să înfrunți rugul? ― Nu știu, Galilei. Însă nu ne place să vedem în alții ceea ce vrem să combatem în noi. XXVIII ― Am vorbit despre Nero și m-am visat Nero. ― Ai și ucis, Galilei? ― Le țineam un discurs romanilor, înainte de a da foc Romei. Ei mă ascultau împietriți. "Mă uit cu scârbă la voi ca la niște șobolani și mă gândesc cum veți arde peste câteva ceasuri, după ce voi incendia Roma. Nu încercați
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
animalului care-l împunsese. - Săriți, că 1-a lovit pe nea Marin! strigă Chișcă. Zece cuțite puseră capăt agoniei taurului. Între picioarele vitelor, cu mațele afară, zăcea parlagiul, galben, mort. Nu spunea nimeni nimic. Alături se mai auzeau copitele animalelor ucise, cărate afară din țarcuri târâș. Doi hamali -lau ridicat de jos și -lau scos pe zăpadă. Marin Pisică murise încruntat. Cum ședea așa, cu mâna dreaptă încleștată încă pe cosor, parcă ar fi vrut să taie pe cineva și pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au trecut de mult. Și totuși, spiritul cazon exercită asupra bărbaților fragili, efeminați, o fascinație secretă. Care să fie cauza ce Îi Îndeamnă pe mulți dintre ei să se Înroleze voluntar, să plece pe front și chiar să se lase uciși ca niște adevărați eroi? Așa cum e descris de stereotipurile În vigoare, războinicul reprezintă tot ceea ce un dandy nu va putea fi niciodată. Oare? Iată-l, de pildă, pe Proust, intrând În regim de voluntariat - e drept, doar pentru un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
era mestecatul semințelor de floarea-soarelui, care îl punea pe aceeași treaptă cu șoferii de autobuze și tarabagiii de pe tot cuprinsul țării. Îi făcu semn bărbatului de la Shin Bet, serviciul de securitate internă al Israelului, să vorbească. —Domnule prim-ministru, bărbatul ucis e Shimon Guttman. Știm cu toții despre cine e vorba: scriitorul și activistul în vârstă de șaptezeci și unu de ani. Primele rapoarte care sugerau că a fost înarmat au fost scoase din calcul. Inspectorii noștri nu au găsit nimic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-i spună vorbe mari ei, care îi era complet străină. Maggie mai văzuse oameni care pierduseră persoane dragi și care încercau din răsputeri să dea o semnificație înaltă morții violente a soțului, soției, mamei sau copilului. Pretinzând că persoana ucisă a prevăzut într-un fel propriul sfârșit; că urma să facă o ultimă faptă măreață; că urma să instaureze ordinea. Poate că Rachel Guttman suferea tocmai de această autoiluzionare melancolică. Maggie își frecă încheietura. Cineva bătu la ușă. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
jos, intrând într-o groapă mare. Maggie continua să privească pe fereastră. Aici, ca în oricare alt loc unde lucrase, cele două tabere au sfârșit prin a-și ucide una alteia copiii. Se pare că toți ucigașii și toți cei uciși erau tineri. Știuse asta dintotdeauna, dar în ultimii câțiva ani numai asta văzuse. Oriunde mersese, văzuse necontenit același lucru și i se făcuse scârbă. O imagine, aceeași dintotdeauna, plutea în mintea ei și trebui să închidă strâns ochii pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de obiecte vechi de mii de ani. Toate au o trăsătură comună: confirmă continuitatea evreilor pe acest teritoriu... Maggie desfăcu o altă sticlă de whisky în miniatură. Poate era doar o coincidență: Guttman și Nour erau amândoi arheologi, amândoi naționaliști, uciși amândoi într-un interval de douăzeci și patru de ore. Citi mai departe. ... era autodidact, dar a ajuns o autoritate respectată în domeniul esoteric al inscripțiilor antice. A depășit oare limite atât etice, cât și legale pentru a-și aduna tezaurul? Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era într-un club. Uri încercă să-i explice situația, dar era zadarnic. Trebuia să se ducă acolo. Pe drum, Uri porni știrile radio. La finalul fiecărei relatări, făcea o traducere sumară. Violențe pe Malul de Vest, câțiva copii palestinieni uciși; tancurile israeliene intrau din nou în Gaza; alte rachete ale Hezbollahului în nord. Negocierile cu palestinienii înghețaseră. Maggie scutură din cap: se dezlănțuia un dezastru. Apoi: „Un sondaj din America îl plasează pe președinte cu cinci procente mai jos. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
disperată de a trage pe dreapta. Doar dacă. Unde zicea Uri că a făcut armata? La serviciile de informații. Era singurul care știa tot ce știa ea. Nu pomenise nimănui numele lui Kishon și iată-l acum mort, aproape sigur ucis. Avusese o încredere imediată și oarbă în Uri. Poate că greșise. La urma urmei, se mai înșelase în privința oamenilor până atunci. I se făcu greață, iar palmele îi deveniră lipicioase de transpirație când se uită la el. Se gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Rețeaua Creștină de Difuziune duminică noaptea... izbucnirea violenței în zona Muntelui Templului astăzi, după ce forțele de ordine israeliene interveniseră cu gaz lacrimogen asupra adoratorilor Moscheii Al-Aqsa, doi palestinieni morți, un adolescent... atacarea unei mașini străine în afara așezării Ofra, doi pasageri uciși, unul în vârstă de doisprezece ani... Maggie își trecu degetele prin păr, regretând din nou că se lăsase de fumat. Dumnezeule, și-ar da viața pentru o țigară acum. Își adună curajul pentru cel de-al treilea mesaj. Edward: fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]